Psihoterapia

temporar a scris:

Mda, s-a vazut asta si pe forum.

Dar parerea mea este ca asa ESTI tu, esti EVIL.

Cei care au citit ce am patit, se pot intreba cati au facut asa in Romania. Cati sunt asa in Romania? Sunt constienti oare oamenii de ceea ce fac si unde vor ajunge? Cei care nu au decompensat ca mine (pentru ca au fost manipulati prin bucurie, nu prin frica), acum se despagubesc folosindu-se de pozitiile pe care le ocupa (si stiti cum se despagubesc, furand din greu, pentru ca au fost programati sa fie hoti). Si daca ajung sa constituie o majoritate asemenea oameni, poate cadea toata ţara cum cade o familie. Si e mare pacat pentru cei prinsi la mijloc care nu au gresit. Vedeti ce e in Orient? Majoritatea sunt goi. Nu mai pot iubi. Ca se vor extinde sau nu aceste lucruri depinde de fiecare.

Thumbedunion, multi nu constientizeaza tot ce constientizezi tu. Au fost crescuti intr-un anumit fel. Sunt fie agresori, fie victime. Asta se aplica in orice domeniu. Sunt oameni cu serioase carente afective, oameni care au avut probleme de afectiune in familie, fie pentru ca parintii au fost necinstiti unul cu celalalt, dar au apucat sa faca copii si asta le-a pecetluit, cel putin o vreme, soarta, fie au fost avari si goana dupa avere i-a orbit, neglijand dezvoltarea psiho-emotionala a copiilor, fie acei parinti au fost pur si simplu absenti iar copilul, plecat direct dintr-un mediu slab, fara niste notiuni de baza, a intalnit pe cine nu trebuia, care l-a chinuit, i-a creat o impresie si o viziune distorsionata asupra vietii si astfel, copilul s-a dezvoltat incorect - ajungand ori victima, ori pradator. Multi, foarte multi, nu constientizeaza asta. D-aici tot felul de probleme. Iarasi multi au o puternica impresie ca e ceva in neregula cu ei, dar nu stiu ce, si incearca sa faca tot ce le sta in putere sa le fie bine. Am intalnit o asemenea persoana - s-a terminat urat, si inca nu s-a ajuns la ultimul act. O experienta care ar fi trebuit sa fie benefica a degenerat intr-un iad din care inca mai caut solutia sa ies, o solutie corecta care sa ma multumeasca pe mine. Privarea de somn ajuta, dar pe termen lung nu merge. Privat de somn, emotiile, dorintele maladive, sentimentele, impulsurile, imboldurile se manifesta mai greu sau mai deloc, deoarece corpul obliga creierul sa fie procupat de starea de oboseala mai degraba decat de noianul de afecte. Creierul incepe sa proceseze greu si asa rezulta in final o nevoie de a nu dormi, privarea de somn aduce o alinare cat de cat a suferintei. In mod normal un om poate sta treaz cam trei zile, dupa care este obligat sa adoarma, indiferent ce vrea el. La starea de nesomn de dupa trei zile nu mai simti nimic, nu te mai intereseaza nimic si nu mai vrei nimic altceva decat sa te asezi pe jos si sa dormi, daca nu ai loc jos incerci si stand in picioare. O alta tendinta este privarea de hrana, cresterea activitatilor nocive - fumat, alcool, droguri. Drogul mascheaza pe moment durerea. Celelalte enumerate obliga creierul sa se concentreze mai mult asupra sentimentului de mila de sine, din cauza durerilor si distrugerilor provocate. Cand actiunile nocive inceteaza, vechile afecte revin mai intense, deoarece au lipsit din ciclul normal un timp.

Cat despre psihoterapie, eu nu sunt psihoterapeut, cunostintele mele sunt in mare parte empirice, dar desi inteleg cu ce ma confrunt, durerea si suferinta nu trece. Trece pe moment, revine dupa un timp scurt...

Thumbedunion a scris:

Cei care au citit ce am patit, se pot intreba cati au facut asa in Romania. Cati sunt asa in Romania? Sunt constienti oare oamenii de ceea ce fac si unde vor ajunge? Cei care nu au decompensat ca mine (pentru ca au fost manipulati prin bucurie, nu prin frica), acum se despagubesc folosindu-se de pozitiile pe care le ocupa (si stiti cum se despagubesc, furand din greu, pentru ca au fost programati sa fie hoti). Si daca ajung sa constituie o majoritate asemenea oameni, poate cadea toata ţara cum cade o familie. Si e mare pacat pentru cei prinsi la mijloc care nu au gresit. Vedeti ce e in Orient? Majoritatea sunt goi. Nu mai pot iubi. Ca se vor extinde sau nu aceste lucruri depinde de fiecare.

Mie mi se pare ca de fapt Romania se indreapta intr-o directie mai buna. Generatia de sacrificiu a cam trecut, cei care au fost chinuiti nu mai vor sa isi chinuie copiii la fel. Normal ca vor mai face si greseli dar nu atat de grave si probabil in cateva generatii lucrurile se vor schimba mult.

Acuma depinde de unde privesti lucrurile, ca daca le privesti de la oras le vezi intr-un fel si daca le privesti de acolo de unde esti tu cred ca se vad altfel.

Thumbedunion a scris:

Oare e important sa descoperi (fie si prin psihoterapie) jocurile bolnave care se fac la nivel familial, incepand cu 2-3 generatii in urma? Ma gandesc ca e suficient sa mergi pana la nivel de bunici, pentru ca putini ne cunoastem strabunicii.

Nici eu nici altii care am mai scris pe acest forum, nu am spus

Alexandra78 a scris:

Cel mai nasol e, intr-adevar, cand conjuratia (inconstientilor) - a celor goi afectiv iti pune bete in roate.

Povestiri din cripta

Clive Barker: azi am reusit sa vorbesc cu inconstientul bunicii (84 ani)

Clive Barker: am ramas uimit

Clive Barker: sti cum poti vorbi cu inconstientul unei persoane?

Clive Barker: a unei persoane tulburate psihic si frustrate de lipsa de afectiune

Clive Barker: ii tai jocurile cateva zile, nu il mai lasi sa te paraziteze

Clive Barker: si na, atunci trece la agresiune

Clive Barker: si atunci vezi monstrul care se ascunde in inconstient

Clive Barker: ala e real, acela e omul

Clive Barker: ca sa-l vezi, tre sa-l provoci pe om, sa-i provoci ego-ul

Clive Barker: sa vezi ce am facut

Clive Barker: ma duc la ora 18 sa mananc

Clive Barker: bunica singura cu cele 2 pisici

Clive Barker: mananc si eu

Clive Barker: incepe sa ma paraziteze

Clive Barker: sa mananci si aia, si ailalta

Clive Barker: sa bei si lapte

Clive Barker: eu faceam invers

Clive Barker: nu mancam tot, sau nu in ordinea dorita de ea

Clive Barker: imi pun lapte sa beau

Clive Barker: cica, sa-ti pui si smantana

Clive Barker: nu o pun

Clive Barker:

Thumbedunion a scris:

Povestiri din cripta

Eu am vazut monstrul de cateva ori, dar altfel. In timpul unor discutii am pus, se pare, degetul pe rana (pe frustrare, pe reactia la lipsa de atentie si afectiune de care s-a ``bucurat`` o viata intreaga). Pentru cateva secunde i-a cazut masca si a aparut alt om (monstrul). Era incredibila schimbarea. O adevarata metamorfoza. Avea expresia unui om surprins in pielea goala, care stie ca n-are nici un rost sa mai incerce sa se acopere. Nici incercare de a se apara, de a se justifica. De fiecare data a urmat o tacere penibila si discutia s-a reluat pe o tema nepericuloasa. Am incercat sa-mi reprim amintirea acelor momente (acum n-as mai proceda la fel). Am uitat amanuntele discutiilor, dar expresia fetei mi s-a intiparit in creier. Aveam impresia ca am luat-o razna, ca nu poate fi adevarat. Totodata era prea simplu, de parca rautatea e ceva simplu. In momentele alea nu mi s-a parut deloc inconstienta.

Matusa-mea a trecut de la ortodoxie (capatata prin botez si atat) la greco-catolicism si se duce in fiecare zi la slujba.

Thumbedunion a scris:

Bunicul la fel face jocuri maipulative ca sa isi arate dragostea, daca pici in ele, deja simte ca are putere aspra ta si atunci inearca agresiuni subtine.

Ai facut 23 de ore de terapie ca sa ajungi sa faci jocuri psihologice cu bunica ta care e senila? Pt ce ai facut tu terapia asta, ca sa te salvezi pe tine sau sa ii manipulezi mai usor pe altii?

Thumbedunion a scris:

Clive Barker: inca nu stiu sigur daca am vorbit cu bunicamea

Clive Barker: sau cu demonul din ea

Clive Barker: sau ea de fapt a vrut sa zica asa

Clive Barker: voi sunteti diavoli, o sa ajungeti in iad

Clive Barker: si era satisfacuta cand spunea asta (cand era tanara iesea in curte si blestema tot, cand era pusa cu botul pe labe de bunic)

Ca sa zic asa, Parintele grijuliu din mine a fost indignat de aceasta obraznicie, a marait "Uite si la asta, se pune cu bunica-sa care e deja jumate moarta, de ce n-o lasa drecu-n pace, ca si asa are minte de copil, o mai si provoaca, ce curajos, de ce nu se duce sa provoace in baru satului, sa se bata cu 2-3 taranoi, ca sa-si verse mania, ca in Fight Club, de asa ceva are nevoie"

Adultul responsabil s-a gandit sa faca un post responsabil. DaR A Lasat=o balta.

Iar Copilul demonic din mine a inteles foarte bine jocurile lui Thumbledunion, si s-a distrat de minune, pentru ca a inteles perfect de ce face asta, si ca bunica merita asta pentru ca a fost o lasa si n-a divortat cand era inca tanara, sa se recasatoreasca cu un om normal, si atunci ar fi nascut copii normali, pe care nu i-ar fi frecat la cap, si s-ar fi nascut si nepoti normali, nu nepoti chinuiti la maxim intr-un living hell.

Copilul demonic din mine zice lui Thumbledunion ca are talent la scris, ca Clive Barker ar citi cu interes povestile lui din cripta, si ca ar trebui sa se defuleze prin mici scenete, scheciuri, povestiri pe site-uri de literatura, cum e Agonia.ro, si asta l-ar ajuta si sa scape de nervi, cum zice Boris Cyrulnik in "Murmurul fantomelor", ca 40% dintre scriitori au avut traume grave in copilarie iar scrisul i-a ajutat sa scape de ele, sa devina rezilienti.

Kosmotro a scris:

Iar Copilul demonic din mine a inteles foarte bine jocurile lui Thumbledunion, si s-a distrat de minune, pentru ca a inteles perfect de ce face asta, si ca bunica merita asta pentru ca a fost o lasa si n-a divortat cand era inca tanara, sa se recasatoreasca cu un om normal, si atunci ar fi nascut copii normali, pe care nu i-ar fi frecat la cap, si s-ar fi nascut si nepoti normali, nu nepoti chinuiti la maxim intr-un living hell.

Ce sanse a avut aceasta femeie sa faca tot ce spui tu? Dupa mine cam nici una. Atunci poate ca ar trebui sa fim recunoscatori ca avem sanse reale sa rupem lantul si sa invatam sa ii iertam pe cei care ne-au facut rau dar care nu au avut nici o sansa.

Exista o multime de agresori care au toate sansele sa nu agreseze. Si le rateaza pe toate.

Mi s-ar parea ipocrit un bolnav al carui prim pas spre vindecare ar fi iertarea. Stiu ca suna frumos, dar lucrurile stau altfel in realitate, oricat de inalt ar fi standardul moral al celui in cauza. Cred ca iertarea e punctul final si pana acolo e drum lung.