Merg la un psiholog de ceva vreme si ma nelamureste ceva. Sedintele se compun din discutii, cam haotice, dupa mine, in care eu povestesc ce-am facut, ce-am mai analizat etc. E cam ca si cum i-as povesti unei prietene, doar ca primesc cateva opinii specializate. Si pot sa vorbesc despre orice, fara teama ca plictisesc.
I-am spus la un moment dat ca mi se pare ca ne invartim in jurul cozii si mi-a raspuns ca intai trebuie sa actionez eu, iar apoi discutiile vor fi canalizate pe tema respectiva. Or, la mine tocmai asta e problema: as vrea sa actionez, dar nu pot. Si nu stiu de ce. Speram sa descopar, prin psihoterapie, pasi marunti de facut sau cauza, dar ne cam invartim in jurul cozii. Sau sa ma analizez pe mine mai mult: sa vorbim despre copilarie si alte chestii din astea. Incepe sa mi se para ca dau banii de pomana.

