Psihoterapia

poti sa-mi spui si mie,te rog, ce tip de terapie a fost?

Din citatul urmator:

Transferul, noteaza Freud, creeaza un domeniu intermediar intre boala si viata reala; putem vorbi despre acest domeniu ca despre o 'arena' unde compulsia e autorizata sa se manifeste intr-o libertate aproape totala, fondului patogen al subiectului oferindu-i-se ocazia de a se manifesta in mod deschis. Dar si pacientului i se cere ceva: incetand sa se vaiete sau sa-si ascunda lui insusi adevarata sa stare, ''el trebuie sa gaseasca curajul de a-si fixa atentia asupra manifestarilor sale morbide de a nu-si mai considera boala drept ceva demn de dispret, ci de-a o privi ca pe un adversar demn de stima, ca pe o parte din el insusi a carui prezenta e foarte motivata si de unde ar fi bine sa extraga date pretioase despre viata sa ulterioara.''

Altfel nu exista 'impacare' (Versohnung) a bolnavului cu refulatul.

(Sursa: Paul Ricoeur, 'Memoria, istoria, uitarea')

...se pare ca terapia poate avea efectele dorite incet-incet, doar e vorba aici de terapie prin cuvant... Nu e nevoie, in mod normal, decat de putin efort din partea pacientului, si desigur si de un terapeut bun...

mai, sa stai asa, pe o canapea confortabila si sa spui tot ce poti debita si sa fii ascultat de un specialist , cu rabdare, o ora, doua, mama ce psihoterapie

mie chiar mi-ar placea, da sigur e genul scump

de aia dau la psihologie sa ma tratez singura

rise_again a scris:

de aia dau la psihologie sa ma tratez singura

Cred ca asa e cel mai bine.

Succes.

In terapie, in urmatoarele situatii ar putea fi vorba de supraadaptare sau valoare umana la cel mai inalt nivel?

- terapeutul te tine, in mod repetat, mai mult de o sedinta (50 min), dar nu te taxeaza in plus; mai mult insemnand si 30 min

- iti propune pe parcursul terapiei marirea nr de sedinte/saptamana, pe o perioada limitata, fiind dispus sa-i platesti aceeasi suma lunar; practic isi injumatateste tariful

E vorba de doua situatii distincte, reale.

rise_again a scris:

de aia dau la psihologie sa ma tratez singura

Inward a scris:

sau valoare ca subiect de studiu, pentru terapeut merita sa-si piarda timpul, pentru ca are de-a face cu un caz aparte :>

daimon a scris:

sau valoare ca subiect de studiu, pentru terapeut merita sa-si piarda timpul, pentru ca are de-a face cu un caz aparte

Asta nu cred c-ar fi f grav; existand interes din partea terapeutului, terapia ar putea avea finalitate benefica pt pacient.

Mai grav e cand pacientul joaca un rol in scenariul terapeutului (de la Eric Berne citire).

Adica, auzind ca ai mai fost in terapie inainte, iti spune "daca pleci, e esecul meu". Cu alte cuvinte, am nevoie de tine sa vii aici, ca sa ma simt eu competent (spre deosebire de cei dinaintea mea), si face orice sa te tina in terapie.

Inward a scris:

Asta nu cred c-ar fi f grav; existand interes din partea terapeutului, terapia ar putea avea finalitate benefica pt pacient.

Mai grav e cand pacientul joaca un rol in scenariul terapeutului (de la Eric Berne citire).

Adica, auzind ca ai mai fost in terapie inainte, iti spune "daca pleci, e esecul meu". Cu alte cuvinte, am nevoie de tine sa vii aici, ca sa ma simt eu competent (spre deosebire de cei dinaintea mea), si face orice sa te tina in terapie.

Tocmai ca adevaratii terapeutii nu fac orice ca sa te retina in terapie si marea majoritate a pacientilor raman in terapie atat cat le permite subconstientul sa auda (raman atat cat vor sa auda). Cand simt ei cvasiconstient ca urmeaza sa dea divort mental de parinti pentru a se vindeca, atunci pleaca definitiv din terapie. Mai sunt altii care nu pot pricepe nimic de la bun inceput, astia sufera de surditate de perceptie psihica. Sunt bruiati de script in asa hal ca orice spune terapeutul nu ajunge la Copilul din pacient. In fata Copilului sta ca un heruvim demonic Parintele din capul pacientului, care blocheaza inormatia spre constient. Se cheama ca Parintele din mintea pacientului se apara total independentet de vointa sau constiinta pacientului. Eh, asemenea pacienti trebuiesc trimisi acasa. Sa revina atunci cand le va fi mai rau, inseamna ca nu au atins suferinta maxima. Inseamna ca sunt dispusi la mai multa suferinta de dragul parintilor mentali. Unii nu mai ajung sa atinga maximul de suferinta constienta, din nevroza trec direct in psihoza. Cei care pot fi salvati usor, sunt cei cu IQ mare, cu vointa inca nealterata si cu grade mici-medii de parazitare. Este gresit sa mergi in psihoterapie pentru simptome. Acestea doar fac parte din sistemul de alerta. Pentru simpotme exista psihiatru. In psihoterapie se merge pentru a reveni la ceea ce ai fi fost tu insuti in conditii normale, fara spalarea creierului in familie. Terapia orientata pe problema este AT-ul. Restul, ajung tot pe acolo, sau bat tot intr-acolo, dar in forme mai diluate, mai ocolite. AT-ul fiind atat de direct, a fost adoptat prin Coaching in afaceri, management. Stim ca cei care structureaza timpul altora, sunt oamenii cei mai bine platiti dar si cei mai inteligenti (cu inteligenta emotionala cea mai ridicata). Eh, daca ei au decis ca AT-ul prin Coaching le poate oferi maxim de randament in activitate, atunci de ce sa alegem terapii cotite?

Pe langa AT, un terapeut mai foloseste combinat si altele, cum ar fi elemente de psihanaliza, Gestald, etc. Dar fara AT ca baza a terapiei, la un adult care nu are chef sa piarda ani de zile in vorbarie, nu merge.

De exemplu unul care e ahtiat dupa psihanaliza si nu admite existenta scriptului, inconstient nu vrea sa se vindece. Mai bine sta in script. E mai usor sa spui ca nu exista decat sa admiti ca exista si apoi sa iesi din el.

Prin psihanaliza pura unii au reusit performanta de a-si apara nevroza si de a o perfectiona. Joaca mult mai bine in script, si se simt chiar liberi uneori.

Pacientul asteapta uneori prea multe de la terapeut, in sensul ca doar discutand cu acesta sa i se rezolve toate problemele. Partea cea mai grea vine in momentul in care trebuie sa aplice ce a invatat de la terapeut pentru a-si schimba stilul de viata. Atunci isi va da seama, in unele cazuri, ca nu poate actiona. Probabil ca in astfel de situatii e buna autoanaliza... dar sunt toti pacientii de autoanaliza? Sau mai pot discuta si cu terapeutul? Dar au toti pacientii suficienta vointa sa isi rezolve problemele si sa actioneze?