Tu ai spus "tu crezi" si am folosit acelasi timp: observ. Devii suspecta... 
Psihoterapia
Început de lady_in_black, Dum 12 aug 2007 · 97 răspunsuri · 25.121 vizualizări
elandi a scris:Tu ai spus "tu crezi" si am folosit acelasi timp: observ. Devii suspecta... ;)
E acelasi timp, folosit de mine la plural.
Si imi explici cu ce anume sunt "suspecta"? Cred ca e un cuvant cam greu...
Unul crede, altul observa. In nici un caz asta nu inseamna ca amandoi cred sau amandoi observa.
E bine ca fiecare sa aiba incredere in ceea ce, de unul singur,face.
Editat Lun 10 sep 2007 20:57
E bine ca fiecare sa-si cunoasca masura.
Case closed.
Dap corect, si sa nu mai fim salvatorii neplatiti ai nimanui....nu de alta, insa a presupune ca cineva este victima, este o metoda riscanta de valorizare de sine, postand pe celalalt in pozitie inferioara. ;)...pentru ca rolurile in triunghiul Karpmann nu e nici un giseft sa le jucam fara un beneficiu real.
Editat Lun 10 sep 2007 21:02
Ametist a scris:Observam, inseamna, lucruri diferite. Si tragem concluzii asemenea.
Ametist a scris:E acelasi timp, folosit de mine la plural.
Pluralul este "observăm", fara caciulita am inteles imperfectul singular. Pricepusi?
Ametist a scris:Si imi explici cu ce anume sunt "suspecta"? Cred ca e un cuvant cam greu...
Suspecta ca te abati de la subiect. Stii tu de ce, chiar daca nu stii ca stii... ;)
No sa fiu scurt si o sa menitionez ca cei care au afectiuni sunt persoane care nu isi gasesc un punct sigur de plecare in viata , si pe langa asta si vremea "timpul" pe care le trai sunt de asa o natura ca nu te m-ai regasesti in nici una din ideile tale .O singura solutie ar fi pentru esirea din impas(nu cauta sa faci lucruri stabilite cu exactitate;nu cauta sa arati ca,altul ;nu tinde sa ajungi pe cineva"la figurat" )caci sigur te vei incurca in ceia ce vei trebui sa faci! ~in viata faci cu aproximatie 50/50%bine si rau: si "idem"voite si nevoite!
Offf, limba asta romaneasca, e grea rau!!!! Fii un pic mai clar, exemplifica! :think:
@vasea@ a scris:No sa fiu scurt si o sa menitionez ca cei care au afectiuni sunt persoane care nu isi gasesc un punct sigur de plecare in viata , si pe langa asta si vremea "timpul" pe care le trai sunt de asa o natura ca nu te m-ai regasesti in nici una din ideile tale .O singura solutie ar fi pentru esirea din impas(nu cauta sa faci lucruri stabilite cu exactitate;nu cauta sa arati ca,altul ;nu tinde sa ajungi pe cineva"la figurat" )caci sigur te vei incurca in ceia ce vei trebui sa faci! ~in viata faci cu aproximatie 50/50%bine si rau: si "idem"voite si nevoite!
... te ascultam totusi... :think:
In psihoterapie foarte importanta este relatia. Si evident ca exista foarte multe feluri de relatii, nu e obligatoriu sa fie inegala. Si obligatoriu si pacientul si terapeutul au partea lor de responsabilitate in relatia dintre ei. Altfel n-ar fi psihoterapie, ci doar manipulare. Uneori in divergentele aparute intre cei doi isi au radacinile cele mai importante progrese. Cu alte cuvinte, daca sunteti nemultumiti de terapeutul vostru, discutati cu el despre asta. Poate fi extraordinar de folositor.
In ce priveste utilitate terapiei de formare. S-ar presupune ca motivul pentru care vrei sa devii psihoterapeut are, printre altele la baza dorinta profunda de a-ti ajuta pacientii. Nu o poti face fara o terapie personala cat mai completa. Iar faptul ca ai nevoie de un anumit numar de sedinte reprezinta un motiv in plus sa te duci acolo.
Intr-adevar, exista riscul sa te crezi prea sanatos, sa te simti obligat sa faci terapie. Insa intotdeauna trebuie sa te gandesti la ce te asteapta cand vei lucra tu cu pacientii tai. Poti linistit s-o iei razna atunci fara o terapie bine facuta. Plus ca, daca tot dai banii, cel ma bine e sa profiti cat mai mult. Impusti doi iepuri deodata.