Început de lady_in_black, Dum 12 aug 2007 · 97 răspunsuri · 25.121 vizualizări
Ametist a scris:Propria terapie este parte integrata din formare- se numeste analiza si dezvoltare personala- si o poti face atat in cadrul stilului terapeutic in care te formezi, cat si in alte stiluri- complementare.
Ideal ar fi ca propria terapie sa NU FIE parte integranta din formare. Asta ca sa nu faci terapie ca pe o "scoala".
Ametist a scris:De ce ma intrebi pe mine?Ce intelegi prin "furat meserie"?
elandi a scris:Cam asa gandeam si eu inconstient. Ca nu e bine sa fi ca Simon Magul, "cat ma costa sa am si eu puterea asta".Ideal ar fi ca propria terapie sa NU FIE parte integranta din formare. Asta ca sa nu faci terapie ca pe o "scoala".
elandi a scris:Ideal ar fi ca propria terapie sa NU FIE parte integranta din formare. Asta ca sa nu faci terapie ca pe o "scoala".
De ce spui ca asta e ideal? E un lucru elementar! Mi-e greu sa cred ca cineva care isi incepe formarea in terapie se mai gandeste in mod clasic, traditional, rigid la aceste "ore de scoala". Are loc o schimbare de perceptie, de raportare la aceasta "invatare".
iosafat, normal ca te intreb pe tine, ca tu folosesti termenul.
Editat Dum 9 sep 2007 15:18
Ametist a scris:De ce spui ca asta e ideal? E un lucru elementar! Mi-e greu sa cred ca cineva care isi incepe formarea in terapie se mai gandeste in mod clasic, traditional, rigid la aceste "ore de scoala". Are loc o schimbare de perceptie, de raportare la aceasta "invatare".
Tu insati faci terapie didactica 100% ca sa te vindeci? Sau pentru ca ti se cer H ore de cura personala pentru atestare? Ai aflat de ce vrei sa practici psihoterapia?
Nu prea m-ati lamurit!:D Exista sau nu specialisti in AT "de incredere" in Ro ? Nu ma refeream doar la acreditare. A incercat cineva acest tip de psihoterapie sau terapia experientiala?
Ametist a scris:De ce spui ca asta e ideal? E un lucru elementar! Mi-e greu sa cred ca cineva care isi incepe formarea in terapie se mai gandeste in mod clasic, traditional, rigid la aceste "ore de scoala". Are loc o schimbare de perceptie, de raportare la aceasta "invatare".iosafat, normal ca te intreb pe tine, ca tu folosesti termenul.
Cand iti faci "terapia" in cadrul orelor de curs perceptia ta difera total fata de terapia plătită separat unui terapeut.
Si anume de ce.
La psihoterapie in particular
Tu cand te duci la un psihoterapeut vii acolo in calitate de victima care cere ajutorul unei persoane competente. Terapeutul intra in joc de rol pe pozitia de salvator cu autoritate maxima asupra ta (ca sa te scoata din scenariul idiot de viata care il ai). Iar tu il vei legitima cu rolul de parinte la inceput si multa vreme pana iesi din scriptul gresit de viata imprimat de parinti.
Daca vii la spihoterapeut sa joci roluri, sa il agresezi, normal ca el comuta de pe pozitia de salvator autoritar pe cea de agresor, pana acolo ca te da pe usa afara. Esti pe terenul lui, vii pentru ajutor, il consideri competent si el isi cunoaste valoarea (cei valorosi, cu adevarat competenti). Psihoterapeutul are nevoie ca tu sa- acorzi legitimitate de rol (pe pozitia de parinte) iar tu vii acolo pentru ca ai incredere, esti convinsa ca el e competent, nu vii ca sa faci roluri sau ca psihoterapeutul are nevoie de tine sa se simta competent. El stie ca e competent.
La cursuri de formare in psihoterapie
Vii de pe pozitie neutra, ai ca scop formarea profesionala proprie si nu vei permite prea usor accesul unor persoane pe subconstientul tau. Ba dimpotriva, ai tendinta sa-i "lucrezi" tu pe ceilalti la subconstient. Asta nu e psihoterapie personala. E joc de rol, contra-transfer de pe pozitie dominanta. Poti beneficia de transfer pozitiv de la terapeut doar cand esti doar tu cu el, fata in fata iar el depune un efort maxim pentru tine (pentru ca stie ca e platit bine :D ). Totusi, e bine sa ai ochii deschisi, pentru ca multi nu sunt competenti. Aici e buba. Ca nu prea are cum clientul sa isi dea seama daca terapeutul e sau nu competent. Totusi va simti in cateva luni daca s-a lamurit de ceva, se simte mai bine sau e la fel, nu stie nimic, nu poate iesi din rolurile incorecte care si le asuma. Terapia poate dura mult (ani), daca clientul are de varsat multa otrava pe care a inghitit-o. Plus ca in terapie va invata sa faca joc de rol corect, sa nu isi mai asume in triughiul dramatic mereu rolul care nu se cade, care nu i se potriveste si care il epuizeaza emotional sau
Editat Lun 10 sep 2007 13:08
elandi a scris:Tu insati faci terapie didactica 100% ca sa te vindeci? Sau pentru ca ti se cer H ore de cura personala pentru atestare? Ai aflat de ce vrei sa practici psihoterapia?
Face parte din "igiena mentala" si este o nevoie intrinseca de dezvoltare. Iar aceasta parte a procesului de formare ca psihoterapeut nu se termina niciodata! Faptul ca este cerut acest lucru si in mod "legal" de catre scolile de terapie nu e decat o forma de a atrage atentia asupra importantei. Sau tu crezi ca cei care urmeaza formare o fac doar in dorul lelii? Cred ca atunci cand pornesti pe drumul asta, se schimba multe in tine.
Iosafat, terapia pe care o face chiar si in cadrul orelor incluse se plateste- gandeste-te de exemplu la formarea ca psihanalist. 
Faptul ca se da o limita, nu inseamna ca tu trebuie sa te opresti acolo, si nici ca dupa acele ore incheiate esti bun de "iesit in lume".
Elfy a scris:Nu prea m-ati lamurit!;) Exista sau nu specialisti in AT "de incredere" in Ro ? Nu ma refeream doar la acreditare. A incercat cineva acest tip de psihoterapie sau terapia experientiala?
Da. In cadrul scolii experientiale exista cel putin un terapeut AT foarte bun. In ceea ce priveste AAT-ul, nu stiu foarte bine.
Editat Lun 10 sep 2007 16:42
Exista si in Romania analisti de scenarii extrem de competenti si cu talent real in psihoterapie.
Cu alte cuvinte oameni de valoare, dar care au stiut si sa se valoreze corect, iar pe deasupra poseda si un simt al responsabilitatii de inalta clasa.
Ametist a scris:Sau tu crezi ca cei care urmeaza formare o fac doar in dorul lelii? Cred ca atunci cand pornesti pe drumul asta, se schimba multe in tine.
Nu cred ci observ.
elandi a scris:Nu cred ci observ.
Observam, inseamna, lucruri diferite. Si tragem concluzii asemenea.