Marinel a scris:
Dacă creştinismul înseamnă progres, cum îţi explici rămânerea cu mult în urmă a lumii ortodoxe?
Pentru asta, trebuie să facă o foarte scurtă incursiune în istorie.
În anul 313 A.D., împăratul roman Constantin, supranumit apoi şi cel Mare, dă vestitul Edict de la Milano, prin care creştinii din Imperiu aveau dreptul să-şi manifeste public credinţa, în acest fel, creştinismul devenind "legal". Prin această legiferare, clerul va putea sta la masă cu regii şi împăraţii, la început, că apoi, vor sta deasupra lor, în lumea catolică, şi imediat după ei, în cea ortodoxă. De acum înainte, cei care vor deţine adevărul, vor fi preoţii, care vor deveni şefi ai unor organizaţii suprastatale, pe care eu o numesc: biserica clericală pentru că aparţinea exclusiv clerului care erau nişte şefi politici. Tot ce vor spune ei, va fi adevărat, culminând cu organizarea Conciliul Vatican I, care a fost convocat de către Papa Pius al IX-lea în 29 Iunie 1868. La acest Conciliul, s-a decis infailibilitatea Papei, adică, Papa are întotdeauna dreptate.
Totuşi, în Octombrie 1517, se găseise cineva să scoată adevărul în afara bisericii, şi să-l redea maselor. Acesta a fost călugărul Martin Luther. Odată ajuns la cunoştinţa poporului de oameni, adevărul a început să schimbe societatea. Şi s-a schimbat ! În ţările în care creştinismul a scăpat de corvoada dogmei şi ritualului clerical, şi a revenit doar la învăţătură pentru toţi, acolo, a început evoluţia tehnologică europeană.
În lumea ortodoxă, ritualul e mai important decât orice. Dacă cineva, într-o zi, într-o ţară ortodoxă, ar ajunge la putere şi ar da o lege ca popii să-şi taie bărbile, aşa cum a făcut ţarul Petru I în Rusia începutului de secol 18 cu boierii, şi de asemenea, dacă i-ar face să renunţe la hainele cusute cu aur, şi la tot felul de toiege în mâini, şi li s-ar interzice ca lumea să li se mai închine sau să le sărute mâinile.....ar fi dezbrăcaţi de toată popia lor. Ortodoxia fără ritual, ar dispărea, şi ar rămâne doar învăţătura creştină pură, cea care ne-a fost transmisă de apostoli.
Însă eu nu condamn nici ortodoxia, nici catolicismul, pentru că şi ele, într-un fel, au ţinut vie cultura. Fără ortodoxia blajină, ultraconservatoare, probabil că în cei 500 de ani de influenţă turcească, am fi fost şi noi musulmanii Europei, alături de albanezi şi bosniaci.
Marinel a scris:
Repet, democraţia adevărată s-a născut în Atena, într-o lume ce nu avea nimic de-a face cu creştinismul. Marile idei s-au născut acolo. Dacă era creştinismul atât de progresist, asta ar fi trebuit să se întâmple cu 1000 de ani mai devreme.
Mai mult numele de demos s-a născut la Atena, că nu putea să existe o democraţie autentică, unde sclavii erau principalul mijloc de producere a bunurilor. Dar, accept că sâmburele democraţiei a fost plantat în Atena lui Pericle. Şi totuşi, asupra cui au avut influenţa decisivă, aceste idei greceşti ? A nu se trece cu vederea, că Grecia a fost la răscrucea a două mari idei: islamul şi creştinimsul. Cine a adoptat şi a dezvoltat ideea democraţiei greceşi, sau alte idei filosofice greceşti ? Cei de la Vestul şi Nordul Greciei, adică creştinii. La Est erau musulmanii: ei nu au adoptat ideea democraţiei, pentru că era imposibil: islamul are ca principiu...jihadul, pe când creştinismul se batează pe...iertarea duşmanului. Sunt două concepte în totalitate opuse. De asta, în toată istoria Europei creştine, cei care s-au războit, au ajuns să se împace (a se vede Uniunea Europeană, care s-a format pe fundamentul a doi foşti duşmani: Franţa şi Germania). Aşa ceva în lumea islamică ar fi imposibil.
VEMANS a scris:
Nu exista dupa cunostintele mele o religie mai aberanta din acest punct de vedere! O religie in care personalitatea individului sa fie mai inrobita unui scop "maret" la nivel declarativ dar care in realitate nu face altceva decit sa-l distruga ca individ . O religie in care demnitatea, mandria, onoarea sunt defecte iar ideea unei penitente continue pentru o presupusa greseala a inaintasilor constituie baza acesteia.
Şi totuşi, în toată istoria omului, şi oriunde am căuta, nu vom putea găsi o societate democratică precum cea creştină actuală, care pune demnitate omului, mândria, onoarea...pe cel mai înalt piedestal. Doar în lumea iudeo-creştină a fost posibil aşa ceva. Să ne uităm actualmente la statul Israel: e o democraţie înconjurată de o mare arabă de dictaturi sau pseudo-dictaturi.
