Jump to content
Forum Roportal
Cleric Prest

Parintii impostori - parintii proprietari de copii

Rate this topic

Recommended Posts

Ma da ce e asa de aratat cu degetul? Pana la urma e a matter of instinct. Masculul sa insamanteze si femela sa aibe cuib si sa procreeze. N-avem frate acelasi obiectiv, e clar.

Si nu ma pune acum sa bazez lumea intreaga pe iubire, ca sa fim seriosi...ori e instinct sexual, ori e nevoia de satisfacere a altor instincte, ori e nevoia de reparatie iubirea aia de zice lumea ca e. Pana se ajunge la iubirea neconditionata, poti sa-ti iei un caine.Linistit.

 

Si ca sa fiu si on topic:

 

Wishfullife, din ce scrii vad ca stii sa vezi, mai bine, mult mai bine ca altii, ce se intampla cu tine. Nu pot sa te sfatuiesc decat sa-ti construiesti propria viata cu multa incredere in mintea ta. Ca e buna.

 

Nu au acelasi obiectiv, e clar. Dar de ce trebuie adevarul mascat in minciuna iubirii? E rusinos sa vii ca femeie cu jalba in protap la un barbat potent material si sa-i propui afacerea: "uite, eu arat super bine, vreau in vila ta si sa-ti mai fac vreo doi pui, daca accepti beneficiezi de sex la calitate maxima, ce zici, batem palma?" Si el ca un barbat puternic care suporta adevarul in fata zice:"OK, pune laba pe raboj sa nu te razgandesti, si sa ma lasi sa mai am vreo 2-3 accesorii ca tine ca supliment" N-ar suna mai bine? Sa faca si un contract de intretinere a jupanei si a copilasilor pana la majorat...si daca nu sunt indragostiti unul de altul nici sa nu mai treaca pe la biserica...ritualurile false nu sunt acceptate de Programator.

Edited by iosafat

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu au acelasi obiectiv, e clar. Dar de ce trebuie adevarul mascat in minciuna iubirii? E rusinos sa vii ca femeie cu jalba in protap la un barbat potent material si sa-i propui afacerea: "uite, eu arat super bine, vreau in vila ta si sa-ti mai fac vreo doi pui, daca accepti beneficiezi de sex la calitate maxima, ce zici, batem palma?" Si el ca un barbat puternic care suporta adevarul in fata zice:"OK, pune laba pe raboj sa nu te razgandesti, si sa ma lasi sa mai am vreo 2-3 accesorii ca tine ca supliment" N-ar suna mai bine?

 

Haaaaaaaaaaahahaha, nu bre, ca asta se cheama pompos seductie :P

Acuma pe bune, Iosafat, si la ce mai folosim tangoul, sampania, desuurile negre si pantofii cu toc? Un set de industrii.

 

Nu, nu, nu, la seductie nu renunt! Trebuie sa gasesc o cale. Cam totul se bazeaza pe ea. De la relatii la bani.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Haaaaaaaaaaahahaha, nu bre, ca asta se cheama pompos seductie :P

Acuma pe bune, Iosafat, si la ce mai folosim tangoul, sampania, desuurile negre si pantofii cu toc? Un set de industrii.

Nu, nu, nu, la seductie nu renunt! Trebuie sa gasesc o cale. Cam totul se bazeaza pe ea. De la relatii la bani.

 

Seductie, ce cuvant dubios, se soldeaza cumva cu divorturi multiple si recasatoriri ala Elisabeth Taylor&Richard Barton? Unul ademeneste dar nu iubeste, alalalt e dominat de patima...

Share this post


Link to post
Share on other sites
<br />Ma da ce e asa de aratat cu degetul? Pana la urma e a matter of instinct. Masculul sa insamanteze si femela sa aibe cuib si sa procreeze. N-avem frate acelasi obiectiv, e clar. <br />Si nu ma pune acum sa bazez lumea intreaga pe iubire, ca sa fim seriosi...ori e instinct sexual, ori e nevoia de satisfacere a altor instincte, ori e nevoia de reparatie iubirea aia de zice lumea ca e. Pana se ajunge la iubirea neconditionata, poti sa-ti iei un caine.Linistit. <br /><br />Si ca sa fiu si on topic:<br /><br />Wishfullife, din ce scrii vad ca stii sa vezi, mai bine, mult mai bine ca altii, ce se intampla cu tine. Nu pot sa te sfatuiesc decat sa-ti construiesti propria viata cu multa incredere in mintea ta. Ca e buna.<br />
<br /><br /><br />

Da, mintea saraca circula cu mult inainte, vede si stie. Nu s-a indoit nimeni de mine ca as fi inteligent, dar atat. Am fost introvertit de cand ma stiu. Spre exemplu, la gradinita au vrut sa faca educatoarele o piesa de teatru. Eu eram ca de pe alta lume, nu stiam ce vor de la mine, de ce repetam anumite cuvinte. Pana au pus-o pe o fetita cu care ma intelegeam bine, sa ma ia intre patru ochi si sa-mi explice ce am de facut. Am prins imediat, si pana sa jucam piesa retinusem vreo 3 roluri ale altora :jester:

Invatatoarea ne punea sa cantam singuri, la ora de muzica. Eu nu puteam. Ma ridicam, si crapam de rusine. Taceam cu incapatanare. Cu obstinatie. Pana s-au plictisit si m-au lasat in pace. Abia in generala, cand cantam cu totii din clasa, am inceput. Si mi-a placut muzica al naibii de mult.

 

Nu pot construi, deocamdata. Ma simt sterp. Nu-mi amintesc sa-mi fi facut temele vreodata, nici daca eram amenintat cu nota 2. Le-am facut doar daca mi-a placut sarcina, si aveam chef la ora aia. Cand stiu ca trebuie sa fac o chestie impusa, ceva se blocheaza in mintea mea. Astept sa ajung la deadline, cu spatele la zid, si atunci fie lucrez frenetic pana la epuizare, fie clachez si spun ca oricum nu se mai putea. Si de obicei varianta a doua primeaza. Fara sa vreau, sunt un vampir energetic pentru cei din jur, ma folosesc de buna lor dispozitie pentru a-mi incarca mie bateriile. Si, cum am spus, prieteni nu am, iar cei pe care ii am sunt departe sau ocupati, de obicei. Si eu visez sa fiu independent, dar nu se poate. Am trecut prin doua joburi pana acum, si am clacat. Mi-e si teama sa intru in al treilea.

 

Inca ceva, ma simt ca si cum as fi .. defazat. Discut cu o persoana, este momentul sa dau o replica in ton, si nu-mi gasesc inspiratia. Dupa ce a trecut momentul, la nici 10-15 secunde dup-aia, construiesc o replica superba, care s-ar fi potrivit de minune. Dar numai dupa ce a plecat "spotlight-ul" de pe mine. Nu ma simt bine sub reflector, actually nu ma simt bine in pielea mea. Deloc. Raman neras cu zilele, sau uit constant sa ma spal pe dinti sau pe fata dimineata. Involuntar. De cand ma stiu am avut tendinta de ingrasare; cand ma intrebau colegii din scoala generala de ce nu vreau sa slabesc, nu stiam ce sa le raspund. Nu stiam pentru cine, ce motiv as avea sa fiu mai slab - pe vremea aia, nu relationam in niciun fel cu nimeni, nu aveam nevoie de input din afara. Linia minimei rezistente.

 

Bunica (E) m-a tratat mereu ca favorit, facandu-i de rahat pe proprii ei copii in fata mea - insa ma priveste ca pe o investitie, un "ceva" care s-o tina la batranete .. lucru care mi l-a spus in fata. Mi-am vazut mama si bunica batandu-se, odata, in scoala primara - si intr-o zi i-a spus "nu te recunosc de mama. preferam sa nu ma fi nascut". Ceea ce era cel mai greu, era faptul ca bunica se astepta sa-i dau dreptate, mereu era gata sa-mi povesteasca cum s-a sacrificat ea pentru copiii ei, si cum ei au fost si sunt nerecunoscatori, dar cum este ea gata sa-i ierte daca revin pe calea cea buna. Nu puteam s-o contrazic, eram pe teritoriul ei. Si asa, daca ma intreba cineva pe cine iubesc mai mult dintre ele, raspundeam cu jumatate de gura: "pe amandoua..".

 

Pff. Cum ziceam, mintea, teoretic, merge. Dar am o lipsa, un blocaj, un ceva pe care nu pot pune mana si care se afla indeajuns de adanc incat am apelat la voi pentru ca eu nu-l pot atinge. Terapia iese din discutie deocamdata, n-am niciun chior in buzunar :cheer:

Share this post


Link to post
Share on other sites
<br /><br /><br />

Da, mintea saraca circula cu mult inainte, vede si stie. Nu s-a indoit nimeni de mine ca as fi inteligent, dar atat. Am fost introvertit de cand ma stiu. Spre exemplu, la gradinita au vrut sa faca educatoarele o piesa de teatru. Eu eram ca de pe alta lume, nu stiam ce vor de la mine, de ce repetam anumite cuvinte. Pana au pus-o pe o fetita cu care ma intelegeam bine, sa ma ia intre patru ochi si sa-mi explice ce am de facut. Am prins imediat, si pana sa jucam piesa retinusem vreo 3 roluri ale altora :P

Invatatoarea ne punea sa cantam singuri, la ora de muzica. Eu nu puteam. Ma ridicam, si crapam de rusine. Taceam cu incapatanare. Cu obstinatie. Pana s-au plictisit si m-au lasat in pace. Abia in generala, cand cantam cu totii din clasa, am inceput. Si mi-a placut muzica al naibii de mult.

 

Nu pot construi, deocamdata. Ma simt sterp. Nu-mi amintesc sa-mi fi facut temele vreodata, nici daca eram amenintat cu nota 2. Le-am facut doar daca mi-a placut sarcina, si aveam chef la ora aia. Cand stiu ca trebuie sa fac o chestie impusa, ceva se blocheaza in mintea mea. Astept sa ajung la deadline, cu spatele la zid, si atunci fie lucrez frenetic pana la epuizare, fie clachez si spun ca oricum nu se mai putea. Si de obicei varianta a doua primeaza. Fara sa vreau, sunt un vampir energetic pentru cei din jur, ma folosesc de buna lor dispozitie pentru a-mi incarca mie bateriile. Si, cum am spus, prieteni nu am, iar cei pe care ii am sunt departe sau ocupati, de obicei. Si eu visez sa fiu independent, dar nu se poate. Am trecut prin doua joburi pana acum, si am clacat. Mi-e si teama sa intru in al treilea.

 

Inca ceva, ma simt ca si cum as fi .. defazat. Discut cu o persoana, este momentul sa dau o replica in ton, si nu-mi gasesc inspiratia. Dupa ce a trecut momentul, la nici 10-15 secunde dup-aia, construiesc o replica superba, care s-ar fi potrivit de minune. Dar numai dupa ce a plecat "spotlight-ul" de pe mine. Nu ma simt bine sub reflector, actually nu ma simt bine in pielea mea. Deloc. Raman neras cu zilele, sau uit constant sa ma spal pe dinti sau pe fata dimineata. Involuntar. De cand ma stiu am avut tendinta de ingrasare; cand ma intrebau colegii din scoala generala de ce nu vreau sa slabesc, nu stiam ce sa le raspund. Nu stiam pentru cine, ce motiv as avea sa fiu mai slab - pe vremea aia, nu relationam in niciun fel cu nimeni, nu aveam nevoie de input din afara. Linia minimei rezistente.

 

Bunica (E) m-a tratat mereu ca favorit, facandu-i de rahat pe proprii ei copii in fata mea - insa ma priveste ca pe o investitie, un "ceva" care s-o tina la batranete .. lucru care mi l-a spus in fata. Mi-am vazut mama si bunica batandu-se, odata, in scoala primara - si intr-o zi i-a spus "nu te recunosc de mama. preferam sa nu ma fi nascut". Ceea ce era cel mai greu, era faptul ca bunica se astepta sa-i dau dreptate, mereu era gata sa-mi povesteasca cum s-a sacrificat ea pentru copiii ei, si cum ei au fost si sunt nerecunoscatori, dar cum este ea gata sa-i ierte daca revin pe calea cea buna. Nu puteam s-o contrazic, eram pe teritoriul ei. Si asa, daca ma intreba cineva pe cine iubesc mai mult dintre ele, raspundeam cu jumatate de gura: "pe amandoua..".

 

Pff. Cum ziceam, mintea, teoretic, merge. Dar am o lipsa, un blocaj, un ceva pe care nu pot pune mana si care se afla indeajuns de adanc incat am apelat la voi pentru ca eu nu-l pot atinge. Terapia iese din discutie deocamdata, n-am niciun chior in buzunar :P

 

Wishfullife,

 

Eu cred asa: esti un copil crescut bine, dar fara prea multa afectiune, si ca orice copil crescut in asemenea balamuc ca cel pe care-l descrii, a trebuit sa faci fata cumva. Ca sa nu te pasca nebunia, inexistenta, moartea. Una peste alta nu ti-ai ales caminul si a trebuit sa te descurci cum ai putut ca sa supravietuiesti la cap.

De obicei, cand un astfel de copil trebuie sa fie ce vrea mama, ce vrea tata, ce vrea bunica si niciodata ce vrea el, cand un astfel de copil nu a primit niciodata vreo farama de intelegere fata de sentimentele si emotiile lui, fata de autenticitatea lui , lumina lui interioara de om, la un moment dat , se zice ca el dezvolta un sine fals, altul decat cel adevarat (care nu mai poate face fata deprivarii). Acest sine fals este compliant, este ceea ce vrea sa fie mama, bunica, tata si , mai apoi, restul lumii din jur care incearca sa modeleze omul dupa nevoile personale.

Pe masura ce omushorul traieste cu acest sine compliant, uita de propria autenticitate, se pierde in ganduri despre trecut, viitor, niciodata despre prezent, mananca ca mecanism de coping si de mentinere in viata reala, e deprimat , sta neras, nu se spala, refuza sa faca lucruri "neplacute" care il pot urca in sus pe scara sociala, pentru ca, de fapt, ce rost are? Sa depun un efort sa inteleg analiza matematica pentru ce? Ca sa am grija de bunica?

Problema e ca pe masura ce inaintezi in varsta, Wishfullife, te indepartezi tot mai tare de tine, daca nu faci un efort sa te regasesti, iubesti pe tine. Esti amenintat de catre tine insuti sa ramai invartindu-te in cercul vointei celor din jur.

Ai calculator, ai google, treci la treaba. Fa exercitii de constientizare, surprinde-te cand cazi in self absorbtion, cauta cauze, cauta ce ti se potriveste, trebuie sa reusesti. Trebuie.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu, nu, nu, la seductie nu renunt! Trebuie sa gasesc o cale. Cam totul se bazeaza pe ea. De la relatii la bani.

Ai perfecta dreptate. Exista acea cale. Si chiar totul se bazeaza pe ea. Insa calea asta nu implica seductia ;)

Share this post


Link to post
Share on other sites
Seductie, ce cuvant dubios, se soldeaza cumva cu divorturi multiple si recasatoriri ala Elisabeth Taylor&Richard Barton? Unul ademeneste dar nu iubeste, alalalt e dominat de patima...

Seductia este o alta fata a manipularii, manipulare care este o arma a controlului, deci a raului absolut !

Share this post


Link to post
Share on other sites
Seductia este o alta fata a manipularii, manipulare care este o arma a controlului, deci a raului absolut !

 

Exista o singura categorie de femei care au renuntat la seductie (adica la expunerea personala ca o marfa), calugaritele. Unele au renuntat motivate din dragoste pentru Dumnezeu (o fiinta asexuala, dar cu multa barbatie), altele pentru ca se simteau incapabile sa reziste concurentei, altele pentru ca urasc sa "ispiteasca" partea animalica din barbati pentru a obtine o "familie", un copil facut din sex. Am intalnit o fata care umbla cu pantaloni mai mari cu 1-2 numere ca sa nu "excite" barbatii. Chiar voia sa se calugareasca. Pana la urma s-a "rezolvat" in MISA. In schimb prietena ei chiar s-a calugarit, desi era ceva manager, nimeni nu isi poate explica de ce. Cred ca a obosit-o piata.

Nici macar femeile care nu au ce expune nu renunta la seductie si vor sa fie seduse.

 

In orice caz, femeia nu stie de cale de misloc. Ori "se vinde" (ceea ce ea numeste seductie), ori se retrage de pe piata (temporar, sa isi linga ranile dobandite in bataliile cu masculii sau definitiv in calugarie).

La a treia cale femeile ajung prin spalarea creierului, vezi MISA. Acolo de fapt femeile sunt manipulate a.i masculii sa obtina ceea ce isi doresc, sex cu cat mai multe femei, iar ele, femeile, cred ca astfel ating "integrarea in absolut".

Edited by iosafat

Share this post


Link to post
Share on other sites
Exista o singura categorie de femei care au renuntat la seductie (adica la expunerea personala ca o marfa), calugaritele. Unele au renuntat motivate din dragoste pentru Dumnezeu (o fiinta asexuala, dar cu multa barbatie), altele pentru ca se simteau incapabile sa reziste concurentei, altele pentru ca urasc sa "ispiteasca" partea animalica din barbati pentru a obtine o "familie", un copil facut din sex. Am intalnit o fata care umbla cu pantaloni mai mari cu 1-2 numere ca sa nu "excite" barbatii. Chiar voia sa se calugareasca. Pana la urma s-a "rezolvat" in MISA. In schimb prietena ei chiar s-a calugarit, desi era ceva manager, nimeni nu isi poate explica de ce. Cred ca a obosit-o piata.

Nici macar femeile care nu au ce expune nu renunta la seductie si vor sa fie seduse.

 

In orice caz, femeia nu stie de cale de misloc. Ori "se vinde" (ceea ce ea numeste seductie), ori se retrage de pe piata (temporar, sa isi linga ranile dobandite in bataliile cu masculii sau definitiv in calugarie).

La a treia cale femeile ajung prin spalarea creierului, vezi MISA. Acolo de fapt femeile sunt manipulate a.i masculii sa obtina ceea ce isi doresc, sex cu cat mai multe femei, iar ele, femeile, cred ca astfel ating "integrarea in absolut".

 

Dar tu Iosafat, daca ai fi femeie, ce cale ai alege?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Dar tu Iosafat, daca ai fi femeie, ce cale ai alege?

 

Daca as fi femeie as alege munca, m-as considera egala cu barbatul si social si in pat. Am fost cu femei gen Anni Frid. Vai ce diferenta e fata de latino. Din pacate atunci eu eram pepe latino. Daca stiam eu atunci ce stiu acum...altfel stateau lucrurile.

Edited by iosafat

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×