Daca toti psihologii au scoala ta.. (incep sa ma intreb daca mai vreau s-o continui.. psihologia..)
Deci functioneaza si cu una si cu alta. Iubirea doar nu e izvor nesecat. Te trezesti intr-o dimineata langa ea si o vezi vai mama ei, ciufulita, cu ochii umflati, etc.. si zici.. doamne iarta-ma, ce caut aici? Atunci e momentul sa-ti amintesti ce cauti intr-adevar acolo. Si sa-ti spui "aleg s-o iubesc asa urata cum e" ( ma rog, urata pana da cu apa pe fata si se piaptana :) ) pentru ca stiu de ce m-am insurat cu ea. Si faci ceva sa-ti tii aprins focul iubirii. Facutul ala inseamna munca.
Consilierii? ;) Ai vrea sa stii, nu?
Nu am nimic impotriva psihologilor, pentru ca, intamplator, imi doresc sa termin ce-am inceput, adica psihologia. Deci n-am cum sa fiu impotriva lor.