Chestia asta cu cuplul perfect ma face sa zambesc. Eu una nu cred ca exista sau in orice caz nu in forma aceea pe care si-o imagineaza multi (in special femeile) in care totul e o armonie, el e vesnic atent si tandru.
La un moment dat cred ca totul tine de capacitatea de a reechilibra lucrurile, de a nu le lasa sa derapeze.
Ganditi-va ca sunt multe cupluri in care ambii au un job stresant. Cand ajung acasa sunt, vrand nevrand, marcati de tot rahatul pe care l-au vazut si inghitit toata ziua. De obicei ambii ajung tarziu, ceea ce cam exclude imaginea pe care eu o am in cap din perioada petrecuta in casa parintilor: mama care deschide usa zambitoare, draguta ca o floricica, iar tata la un moment dat se detasa de problemele de serviciu, casa mereu frumoasa, curata si primitoare. Acum, ambii sunt la fel de obositi, rabdarea fata de celalalt devine o problema, esti mereu in viteza asa incat nu mai ai vreme de strategiile feminine care fac barbatul sa iti stea la picioare.
Banuiesc ca in toata povestea asta cu emenciparea femeii, barbatul a ramas cam in urma. Poate ma insel, dar e doar o constatare personala. Femeia a inceput sa munceasca la fel de mult (uneori chiar mai mult), sa acceada la functii de decizie, sa fie o persoana care sa nu isi doreasca sa fie doar mama si sotie. Insa, grijile gospodariei au ramas, in mare parte tot ale ei. Am vazut rar barbati care sa fie preocupati si de copii, si de plata cablului, de cititul apometrelor, de spalatul geamurilor si spalatul rufelor. Lucruri marunte, dar care adunate cu tot ce face o femeie in fiecare zi la munca, devin o corvoada prea mare.
Eu intotdeauna am avut-o pe mama ca standard de femeie adevarata. Si pentru mine asta a insemnat femeia aceea atat de puternica incat sa fie in stare sa tina familia unita in momentele cele mai critice. Care sa stie cand sa vorbeasca si cand sa taca, care sa tina totul in armonie, chiar daca uneori renunta la visele ei. Acum, femeia emancipata isi indeplineste visele de cariera, are menajera, e scolita, dar adesea nu mai are timp sa fie femeie. Femeia moderna castiga suficient de una singura incat nu mai e atat de interesata de armonia familiei. Daca nu ii convine ceva, pleaca oricand, se descurca bine si singura.
Am prietene care au peste 30 de ani si nu au avut niciodata o relatie mai lunga de cateva luni. Nu pentru ca nu si-ar dori. Dar au razbit singure si acum nu accepta orice imbecil care sa vina sa ii explice ce e bine si ce nu.
Unde e echilibrul? Nu am aflat inca. Poate ca evolutia societatii va produce un echilibru la un moment dat, un echilibru venit natural.
:D