Cum depistam impostorii sentimentali de langa noi

[Cleric Prest 41]

Cred ca le-am detaliat pe la alte postari.

[treispe 7]

Aduci de multe ori in discutie sincuciderea ca solutie pe care ar adopta-o o potentiala victima. Nu neg faptul ca multi oameni prinsi in capcana, pentru ca pana la urma asta este, o capcana dureroasa din care ai senzatia ca nu poti iesi, se gandesc uneori la solutia asta finala, insa, trecand peste termenii socanti meniti sa atraga atentia asupra articolelor, suntem toti in anumita masura sub influenta unui scenariu de viata mai mult sau mai putin nociv. Mi se pare ca a te gandi constant la sinucidere ca la o modalitate de a-ti rezolva problema deja este un stadiu final, care, insa, ascunde un potential transformator: daca ajungi la limita, de fapt ai ajuns sa constientizezi perversitatea unor influente pe care aparent nu le poti invinge. Sa fie oare fundul prapastiei un punct de cotitura favorabil? Hmmm...

Asta a fost oarecum offtopic.

 

Acum, as avea o intrebare legata de modul in care crezi ca se realizeaza implementarea scenariului de viata, si transmiterea lui. Exista un fel de traditie, de "apetenta" in cadrul unei familii catre crearea unor anumite scenarii? De exemplu, daca am putea analiza longitudinal, din generatie in generatie, o familie si am descoperi un pattern care indica un fel de paranoia legata de relatiile interumane (dau un exemplu), nu putem astepta in mod logic, ca urmasul sa sufere de pe urma unui scenariu de acest gen? Daca am fi autodidacti, de unde ar trebui sa incepem cutarea scenariului si scoaterea lui la suprafata? In ce masura putem face asta?

Crezi in mod real ca desprinderea definitiva din sanul familiei aduce vreun folos? Pentru ca pana la urma, acolo se sedimenteaza scenariul si ia nastere; oamenii cu care intram in contact doar ni-l activeza.

Nu stiu daca ai raspuns deja la intrebarile astea; daca da, astept un link. Mersi.

[Cleric Prest 41]

Aduci de multe ori in discutie sincuciderea ca solutie pe care ar adopta-o o potentiala victima. Nu neg faptul ca multi oameni prinsi in capcana, pentru ca pana la urma asta este, o capcana dureroasa din care ai senzatia ca nu poti iesi, se gandesc uneori la solutia asta finala, insa, trecand peste termenii socanti meniti sa atraga atentia asupra articolelor, suntem toti in anumita masura sub influenta unui scenariu de viata mai mult sau mai putin nociv. Mi se pare ca a te gandi constant la sinucidere ca la o modalitate de a-ti rezolva problema deja este un stadiu final, care, insa, ascunde un potential transformator: daca ajungi la limita, de fapt ai ajuns sa constientizezi perversitatea unor influente pe care aparent nu le poti invinge. Sa fie oare fundul prapastiei un punct de cotitura favorabil? Hmmm...

Asta a fost oarecum offtopic.

 

Acum, as avea o intrebare legata de modul in care crezi ca se realizeaza implementarea scenariului de viata, si transmiterea lui. Exista un fel de traditie, de "apetenta" in cadrul unei familii catre crearea unor anumite scenarii? De exemplu, daca am putea analiza longitudinal, din generatie in generatie, o familie si am descoperi un pattern care indica un fel de paranoia legata de relatiile interumane (dau un exemplu), nu putem astepta in mod logic, ca urmasul sa sufere de pe urma unui scenariu de acest gen? Daca am fi autodidacti, de unde ar trebui sa incepem cutarea scenariului si scoaterea lui la suprafata? In ce masura putem face asta?

Crezi in mod real ca desprinderea definitiva din sanul familiei aduce vreun folos? Pentru ca pana la urma, acolo se sedimenteaza scenariul si ia nastere; oamenii cu care intram in contact doar ni-l activeza.

Nu stiu daca ai raspuns deja la intrebarile astea; daca da, astept un link. Mersi.

 

Exista mai multe forme de sinucidere, nebunia, drogurile, te sinucizi fiindca ai fost programat de mic sa te autoelimini, sa te autodistrugi. Structura slaba, psihicul labil a preluat acest "setup" ca just.

Inainte de a te distruge pe tine, iti distrugi pilonii, relatia, prietenii, renunti la hobby-uri.

Atat timp cat poti sa-i "programezi" pe altii la autodistrugere nu te sinucizi.

Cand ai distrus tot in jur, nu mai ai forta de a cauta noi victime, decizi ca e timpul sa te cureti.

Asta in cazul adultilor.

Copiii care se sinucid, o fac pentru ca ei simt ca nu exista in absenta dragostei parintilor. Sinele lor e foarte slab.

Nu toti copiii pot supravietui acestei traume, care e lipsa de afectiune parinteasca.

Mai ales daca au gustat acea afectiune intr-un climat de totala dependenta afectiva. Au avut acele mame care s-au hranit ele insele din dragostea copiilor lor pentre ele, fiindca din relatia cu sotul nu venea nimic.

[Cleric Prest 41]

Interpretarea in oglinda a mesajelor:

 

Sa zicem ca o fata spune urmatorul text catre un baiat sau alta fata (mai putin probabil, fetele nu se prea mint intre ele daca sunt prietene bune si de acelasi caracter):

 

"Nu ma intereseaza sexul nici unul cu bani decat in masura in care are sentimente si eu la fel" - foarte tare!

 

Ce vrea ea sa transmita de fapt ca sa se valorizeze moral pe sine catre un auditoriu suspicios: "nu ma intereseaza nici sexul nici banii, ci numai sentimentele!"

 

Dar de fapt daca pui oglinda pe textul initial rezulta: "ma intereseaza o relatie bazata pe sentimente in masura in care el aduce in relatie bani (pentru ea) si e potent sexual (tot numai pentru ea, evident)!"

 

Concluzia? Cum poate oglinda sa ghiceasca sensul corect al mesajelor desi nu are creier, iar unii oameni ba, desi toti au creier?

 

Nu e important ce spun oamenii, ceea ce spun ei de fapt ii da de gol, asa cum spunea E. Barne in "Ce spui dupa buna ziua?"

 

E importanta decriptarea in timp real a intentiei inconstiente a celuilalt de manipula. Unii numesc asta fler? Habar n-am!

Ca degeaba iti vine pe urma, cand deja ai fost manipulat(a).

 

Exemplul de mai sus mi-a venit in minte aleator, asa din viata mea de pe pozitia xy.

 

Poate vin si fete sa ne dea un exemplu de mesaj masculin dublu care poate fi decriptat in oglinda.

Editat Iulie 5, 2007 de iosafat

[Anya2007 2]

Eu personal am intalnit urmatoarea situatie si urmatoarele declaratii facute de un barbat, pentru auditoriul din jur:" Nu m-am casatorit cu ea pentru ca avea casa in Bucuresti, buletin de Bucuresti, si facultate, ci pentru ca o iubeam".Si toata viata acel individ s-a comportat conform mesajului:" M-am casatorit cu ea, pentru ca eu eram un sarantoc, fara facultate, care ma dispretuiam, si am vrut sa ma valorizez social prin ea, speculand faptul ca ea parea sa ma iubeasca"De prisos sa spunem ca ambii "indragostiti", la ora actuala, au in spate chinul a 16 ani de casnicie iad, un copil cu probleme psihice, timid la limita extrema ( dar altfel olimpic la invatatura), sunt ambii sociopati, iar ea dupa ce a agresat teribil in viata de familie, pe toti cei intalniti in cale, e aproape capabila si de crima( cu tot statutul social "elevat" pe care il pretinde).

 

 

Si am mai intalnit si urmatoarele declaratii, facute tot de un barbat:" Nu imi place sa ma culc cu o femeie care urmareste banii mei si nu are sentimente pentru mine". Si tot timpul, acel barbat, s-a purtat in viata conform mesajului: " Cat timp am bani , ma culc cu orice femeie care ma atrage fizic, chit ca stiu ca nu are sentimente pentru mine". Si tot timpul s-a simtit valorizat prin banii sai, si prin faptul ca poate avea langa el o femeie care sa fie admirata si de altii. Si evident, cand se simtea devalorizat in ochii celorlalti, datorita alegerilor facute, aplica instant principiul : "Da, am eu capra moarta, insa la ceilalti e moarta de mai mult timp".

Editat Iulie 5, 2007 de Anya2007

[Cleric Prest 41]

Eu personal am intalnit urmatoarea situatie si urmatoarele declaratii facute de un barbat, pentru auditoriul din jur:" Nu m-am casatorit cu ea pentru ca avea casa in Bucuresti, buletin de Bucuresti, si facultate, ci pentru ca o iubeam".Si toata viata acel individ s-a comportat conform mesajului:" M-am casatorit cu ea, pentru ca eu eram un sarantoc, fara facultate, care ma dispretuiam, si am vrut sa ma valorizez social prin ea, speculand faptul ca ea parea sa ma iubeasca"De prisos sa spunem ca ambii "indragostiti", la ora actuala, au in spate chinul a 16 ani de casnicie iad, un copil cu probleme psihice, timid la limita extrema ( dar altfel olimpic la invatatura), sunt ambii sociopati, iar ea dupa ce a agresat teribil in viata de familie, pe toti cei intalniti in cale, e aproape capabila si de crima( cu tot statutul social "elevat" pe care il pretinde).

Si am mai intalnit si urmatoarele declaratii, facute tot de un barbat:" Nu imi place sa ma culc cu o femeie care urmareste banii mei si nu are sentimente pentru mine". Si tot timpul, acel barbat, s-a purtat in viata conform mesajului: " Cat timp am bani , ma culc cu orice femeie care ma atrage fizic, chit ca stiu ca nu are sentimente pentru mine". Si tot timpul s-a simtit valorizat prin banii sai, si prin faptul ca poate avea langa el o femeie care sa fie admirata si de altii. Si evident, cand se simtea devalorizat in ochii celorlalti, datorita alegerilor facute, aplica instant principiul : "Da, am eu capra moarta, insa la ceilalti e moarta de mai mult timp".

 

Corect, bine punctat. Total de acord.

De ce nu ar proceda asa atata vreme cat in Romania femeile cad ca mustele in plasa celor cu oferta imobiliara si retributie mare? Ce alternativa are un barbat roman sa faca sex in tara asta (pana se indagosteste) decat ori sa minta, ori sa plateasca (direct sau mascat)? Subliniez ca si daca barbatul arata bine, tot trebuie sa minta, sa seduca.

 

Faceti un experiment, puneti un anunt la mobiliare, "tanar cu apartament si salar mare, doresc casatorie...bla, bla", (a se citi "am apartament si salar mare, dar ma casatoresc cu cine vreau eu cand vreau eu dar te iau de fraiera sa ma culc cu tine o vreme"). Cred ca in Bucuresti ar suna cam 100-200 de femei disperate pe saptamana. In provincie vreo 20-30 saptamanal. Adica, apare conceptul de "barbat agentie imobiliara".

Pai asta e barbatul pentru o femeie, agentie imobiliara si bancomat? Sigur ca la asa educatie din partea femeii barbatul se adapteaza in consecinta. Gresit sa crezi ca o curva are sex. Curva e substantiv neutru. Si se pare ca stiu sa se atraga unele pe altele ca un magnet.

Editat Iulie 6, 2007 de iosafat

[Cleric Prest 41]

Exista agresori zgarciti si agresori darnici.

 

Agresorii zgarciti isi expun scopurile personale ca pe obiective comune, de familie (motiv pentru care victima nu trebuie sa "risipeasca" fondul comun al familiei fara acordul partenerului agresor).

 

Agresorii "darnici" cu cat sunt mai darnici la inceputul relatiei, cu atat mai devreme isi vor cere "rasplata".

 

Singurul mod in care victima il poate rasplati pe agresor e sa se lase calcat(a) in picioare de el. Motivatia pentru care victima trebuie sa se lase calcat (a) in picioare e totdeauna pentru binele ei, al victimei si din "dragostea" agresorului pentru victima.

Editat Iulie 9, 2007 de iosafat

[soogee 2866]

Cum depistezi adevarata dragoste, dupa ce ai scapat de impostori? Oare nu exista riscul de a trece pe langa ea, de teama impostorilor, adica dupa ce te-ai fript cu supa sufli si in iaurt? Care ar fi semnele ca de data asta e OK?

[-Opal- 0]

Cum depistezi adevarata dragoste, dupa ce ai scapat de impostori? Oare nu exista riscul de a trece pe langa ea, de teama impostorilor, adica dupa ce te-ai fript cu supa sufli si in iaurt? Care ar fi semnele ca de data asta e OK?

 

Sa nu fi curva. Si daca esti, macar nu fi una ieftina.

[sarazin79 69]

Cum depistezi adevarata dragoste, dupa ce ai scapat de impostori? Oare nu exista riscul de a trece pe langa ea, de teama impostorilor, adica dupa ce te-ai fript cu supa sufli si in iaurt? Care ar fi semnele ca de data asta e OK?

 

ba sint...dar tine de alegerea fiecaruia...

...si de modul in care stii tu sa daruiesti, de pretul pe care ti'l afisezi...