Relatia AGRESOR - VICTIMA - teme combinate

Kallisti a scris:

Majoritatea copiilor mici, datorita extremei lor vulnerabilitati, cred ca nu pot supravietui fara un parinte , ingrijitor protectiv. De aceea, daca tati sau mami agreseaza violent copilul, acest fapt creeaza un conflict cu convingerea copilului , in ceea ce priveste necesitatile pentru supravietuire. Copilul rezolva confictul creand in mintea sa o scindare disociativa , ceea ce ii permite unei parti din el "sa nu stie" despre eveniment si astfel continua sa creada ca are un parinte protectiv, in consecinta motiv sa supravietuiasca.

Acelasi tip de conflict apare cand o persoana este confruntata cu o nevoie absoluta de a functiona si inca este prea coplesita de impactul traumei ca sa o faca, sau cand o persoana atasata de standarde morale inalte este fortata sa participe la activitati de "neimaginat".

Agresorii ce inteleg mecanismul disocierii pot crea in mod deliberat asemenea conflicte victimelor lor.

Fiecare din aceste situatii va genera victimei o nevoie intensa de a nega ca evanimentul a aparut vreodata , ceea ce va crea invariabil zidul disociator dorit de agresori. Acestia pot fi siguri ca victima va fi adanc implicata in a nu darama zidul pentru ca aceasta ar insemna sa se confrunte cu realitatea de neindurat a propriilor emotii.

Bine zis! Cu timpul oricum victima devine propriul agresor (asa numitele atacuri de panica si anxietate).

Agresorul se "calmeaza" dupa ce isi vede victima cu botul pe labe in crize de anxietate si panica. Ce a instalat el se executa (programul) in capul victimei. Poate deveni "grijuliu", "ce ai patit draga mea de esti asa de trista"?

Victima: "pai nu sti ce mi-ai facut asa si pe dincolo?!"

Agresorul: "Draga mea, sa uitam trecutul, sa fim optimisti, cum vrei sa iti fie bine daca tot te intorci in trecut? Stiu ce am facut, imi pare rau dar sa nu ne mai amintim!"

Una din armele agresorului e "uitarea" impusa victimei cu motivatia ca ii face rau "aducerea aminte". Ceea ce uita agresorul e ca el nu isi schimba conditia de agresor ci doar modalitatile de a agresa. Ceea ce el recunoaste catre victima e general, superficial, din varful buzelor si fara nici un sentiment (fara mustrari de constiinta, pentru ca agresorul considera ca nefericirea sa se datoreaza victimei de langa el, asa ca nu poate simti nimic pentru ea, ceea ce recunoaste o face pentru a tine victima langa el, are nevoie de ea pentru anumite beneficii).

Iar una din conditiile "reglarii" prezentului e recunoasterea si ispasirea completa a trecutului.

Ce spunea Neagu Djuvara despre Iliescu: "omul ăsta nu trebuie să moară

Kallisti a scris:

Copilul rezolva confictul creand in mintea sa o scindare disociativa , ceea ce ii permite unei parti din el

Triunghiul dramatic şi rolurile jucate

Anya2007 a scris:

Stau si ma gandesc...cand este agresat puternic, copilul face sigur acea scindare mentala, sau chiar pricepe ca nu este iubit, insa realizeaza ca are nevoie de hrana, adapost, imbracaminte, cat timp este dependent total de parinti?!. Si poate de aceea, cand acesta dependenta nu mai este totala, incepe manifestarea acelor probleme, care pot merge pana la parasirea domiciliului, chiar de la varste fragede...toate acestea datorate faptului ca stie subcosntient ca nu este iubit? Reactiile copilul sunt doar "imaginea in oglinda" a reactiilor parentale.

Oooo ce bine ar fi sa PRICEAPA! Nu, de priceput, pricepe unul care a ajuns la un anumit grad de maturitate si independenta. Copilul mic e total dependent afectiv. De-aceea si face scindarea. Pentru ca altfel moare.

Anya2007 a scris:

Stau si ma gandesc...cand este agresat puternic, copilul face sigur acea scindare mentala, sau chiar pricepe ca nu este iubit, insa realizeaza ca are nevoie de hrana, adapost, imbracaminte, cat timp este dependent total de parinti?!. Si poate de aceea, cand acesta dependenta nu mai este totala, incepe manifestarea acelor probleme, care pot merge pana la parasirea domiciliului, chiar de la varste fragede...toate acestea datorate faptului ca stie subcosntient ca nu este iubit? Reactiile copilul sunt doar "imaginea in oglinda" a reactiilor parentale.

Unii nu asteapta sa ajunga adulti independenti.

Fug in strada si in canale, ca in bancul ala, decat caine gras

iosafat a scris:

Unii nu asteapta sa ajunga adulti independenti.

Fug in strada si in canale, ca in bancul ala, decat caine gras

Kallisti a scris:

Da, dar ce agresori desavarsiti ies din victimele astea! Brrrrr!

Aha, cei mai interesanti sunt aia care umbra camuflati intr-o pelerina prin metrou si dintr-o data scot ditamai barda sau uzzy (scenariu imaginat de regizorii americani, dar cel mai adesea nu se intampla in metrou ci in scoli, firme).

Am revenit.

Tocmai avui o cearta lunga cu mama. Ma rog, cearta e impropriu spus .. am pornit o oarece discutie calma, si in final am ajuns sa ne certam pe teme fumate deja. Faza este ca ea are un prieten mai mic decat ea cu destul de multi ani .. tipul a locuit la noi pana nu demult, cand de comun acord s-au despartit. De ce s-a intamplat asta? Pai pentru ca el, ca si mine, se simtea pampered, protejat ca un copil, si normal refuza sa se comporte responsabil (daca-i cerea sa repare ceva in casa sau sa o ajute la cumparaturi, dadea din colt in colt). Eh si m-a pus dracu sa pun intrebarea retorica cumde relatiile ei mereu esueaza ... si cumde la munca mereu a nimerit peste colegi ai dracului / sefi care-i voiau raul ... si daca nu s-a intrebat niciodata daca are si ea vreo vina in chestiunea asta. (stiu, am jucat de pe pozitia "tu nu esti OK").

Asa ca am ajuns sa povestim cum a crescut ea cu tirana de maica-sa, care niciodata n-a iubit-o, si apoi cu idiotul de taica-meu, care era ca lemnu' cand voia sa-l manipuleze. Acu', si el devenise violent cand aveam vreo 6-7 ani, sau cel putin de atunci imi amintesc, chestiune din cauza careia s-au si despartit ... Faza este ca eu am aceleasi trasaturi de caracter ca si el, sunt relativ hotarat cand vreau sa fac ceva, taciturn, imprastiat .. i-am zis ca astea's trasaturi, nu DEFECTE ca in viziunea ei :P Moment in care ea mi-a zis ca asa le vede (si basta), si ca pentru ea fostul sot nu mai exista ca persoana. So I asked daca nici eu nu exist, prin continuarea rationamentului, din moment ce eu seaman cu el :P S-a blocat.

Plus ca in familie suferinta "incasata" de-a lungul vietii este moneda de schimb. Toti cand se cearta amintesc mai-mult-sau-mai-putin-subtil cat au suferit ei, din varii motive, si cum s-au sacrificat sau au fost sacrificati. Evident, mama l-a "inghitit" pe tata timp de 8 ani, pentru ca eu sa ajung fiu nerecunoscator .. in fine, am scos si eu moneda si am zis pe faţă ca certurile mama-tata si mama-bunica m-au terminat psihic timp de 8 ani (7-15), plus fortarile ei in a obtine aprobarea, continuate pana azi. Moment in care s-a ridicat, ca semn de "nu vreau sa aud asa ceva", si s-a dus sa fumeze o tigara. Nu-i venea sa creada cand am zis ca nu vreau sa preiau mingea frustrarilor lor mai departe, nu ma intereseaza cine cu cine s-a certat acum 20 de ani si ca nu vreau sa relationez cu o persoana decat prin prisma parerii mele proprii despre respectivul. Cred ca mi-a scapat si un "ar trebui sa-l intreb si pe tata despre cum a decurs casnicia voastra" :P

Ma simt ciudat de usurat .. desi stiu ca de maine agresiunile vor continua, eu voi raspunde tot cu agresiuni, ea va incerca sa bage totul sub pres si sa continue viata ca si cum nici n-am fi discutat in seara asta ..

wishfullife a scris:

Ma simt ciudat de usurat .. desi stiu ca de maine agresiunile vor continua, eu voi raspunde tot cu agresiuni, ea va incerca sa bage totul sub pres si sa continue viata ca si cum nici n-am fi discutat in seara asta ..

Daca-i tai jocul de victima (sau alte jocuri) de fiecare data, va cauta alt partener de joc, s-ar putea sa te lase in pace. Sau va juca mai intens cu tigara pe post de partener. Deci oricum scapi de ea...

Ce nu a inteles maicata e de ce a fost victima instinctului si a trebuit sa faca un copil din sex, iar tu probabil te intrebi de ce ai fost victima instinctului ei. Un cerc vicios din care poti iesi refuzand sa stai la discutii de genul "o daca" sau "da dar..."

iosafat a scris:

Triunghiul dramatic şi rolurile jucate