heidy_ a scris:Exista posibilitatea de a-i fi oferit dragostea mea neconditionata si de a nu fi gresit fata de el cu absolut nimic. Am incercat in fel si chip sa-i fiu aproape si crede-ma ca am plans pentru 10 vieti de acum inainte. Au fost momente in care ma rugam la Dumnezeu sa ma ia, sa nu mai simt durere si dragoste pentru el. Iar momentele astea au fost atat de dese si de chinuitoare incat nu cred ca am sa le uit niciodata.M-a respins de atatea ori incat nu cred ca am spatiu sa scriu. Si tot nu am renuntat. Preferam sa tac din gura si sa inghit, ca sa fie bine. Daca as scrie aici ce si cate mi-a facut, probabil ca m-ai injura si ai rade de mine ca am continuat sa-l iubesc si sa-l iert.
Dar stii ce? Intr-un final am ajuns la saturatie. Deja nu mai puteam, erau prea multe, iar ultima greseala a lui a fost picatura care a facut paharul sa se reverse. Am zis stop si i-am spus tot ceea ce aveam pe suflet.
Acelasi lucru l-am intrebat si eu pe el, sa stii. Daca i-am gresit vreodata cu ceva sau daca nu i-am demonstrat ca il iubesc de atatea ori. Si crede-ma, nu a avut ce sa-mi reproseze, pentru ca stia prea bine ca l-am iubit mult prea mult si ca nu am facut nimic gresit.
I-am spus eu lui ca o sa regrete si ca exista un Dumnezeu pentru toti si acum simte pe pielea lui si el asta.
Nu-mi doresc altceva decat sa simta macar pentru o clipa toata durerea pe care am simtit-o eu. Si totodata, toata dragostea. Si ma rog la Dumnezeu zi si noapte sa se intample asta.
Cunosc un caz oarecum asemenator cu cel prin care ai trecut, ce pot spune... e incredibil cate poate indura o femeie. Dar atunci cand incerci de nenumarate ori sa lupti pentru el dintr-o dragoste oarba si dupa toate cele observi ca el te respinge, nu-i pasa si nu te intelege trebuie sa ai taria si luciditatea de-a spune stop si a merge mai departe pentru ca nu-i poti oferi o dragoste complet neconditionata.
