Buna tuturor, as vrea sa va povestesc ceva.. si poate sa primesc o parere, un sfat...
Acum un an de zile am intalnit un baiat, ne-am placut mult, si ne-am indragostit unul de altul.
Ma simteam fericita langa el, simteam ca pot fi eu insami langa el, ca putem face orice impreuna.
Timp de 6-7 luni am simtit ca ma iubeste, ca ma vrea... Ne-am facut planuri impreuna, am vrut sa ne facem
o casa, sa ne casatorim, sa fim impreuna mereu... Am crezut in el si in vorbele lui cu toata fiinta mea,
mi-am dorit din tot sufletul sa fie el tot ce am eu mai de pret, i-am oferit tot ce avem, m-am purtat cat de frumos puteam eu cu el, i-am aratat ca doar el conteaza pt mine, ca as fi in stare sa las pe toti si toate de-o parte pt el.
Dar apoi a inceput sa ma dea la o parte, ne vedeam din ce in ce mai rar, cand il sunam si il rugam sa ne vedem imi spunea de cele mai multe ori ca are altceva de facut. Am incercat de multe ori sa vorbesc cu el, sa-i spun ca ma doare cand se poarta asa cu mine, ca vreau inapoi baiatul de care m-am indragostit, dar in topul prioritatilor lui eu eram undeva jos...
M-am rugat de el sa ma iubeasca... desi stiam ca iubirea nu se cere... Am sperat ca este doar o pasa proasta si va trece, i-am oferit timp singur... Ne vedeam o data pe saptamana desi locuia la 15 min de mine. Timp de 5-6 luni am plans si am sperat ca va fi bine, desi de multe ori ma gandeam ca dragoste cu sila nu se poate, vroiam sa trec peste iubirea care o simteam, sa-mi vad de viata mea, sa-l uit, dar nu puteam sa fac nimic pt ca orice facem nu-mi iesea din minte el...
De Pasti a spus ca vrea sa stea cu familia lui, l-am rugat sa ma ia si pe mine ca vreau sa fiu langa el... Mi-a raspuns razand "Asta intelegi tu cu familia?" atunci am inteles ca nu mai are rost sa incerc, orice as face, oricat de mult mi-as dori sa ma iubeasca nu o sa se intample. Nu l-am condamnat pt ca nu ma mai iubea, ci l-am condamnat pt ca nu vroia sa ma elibereze, sa-mi spuna ca nu se mai poate, nu ma lasa nici sa traiesc, dar nici sa mor... Am hotarat atunci sa nu-l mai caut sa plec din viata lui pt ca facusem tot ce putusem sa-l tzin langa mine dar degeaba, el vroia sa fuga.
M-a sunat in acea seara sa vada ce fac... i-am spus cu o voce indiferenta ca am treaba acum si o sa-l caut cand termin, mi-a spus ca stie ce incerc sa fac si oricum nu are nevoie de mine...
Seara de Pasti am petrecut o cu altcineva care s-a purtat frumos cu mine, a avut grija de mine, nu m-a lasat sa fiu trista, m-a ajutat sa inteleg ca nu merita sa sufar pt el, m-a facut sa rad, sa simt iar ca traiesc si ca se poate sa fiu iar fericita. M-am atasat de acea persoana pt ca mi-a fost aproape cand am avut nevoie.
El afland lucrurile astea, dupa 3 saptamani in care nu a dat nici un seamn de viata, m-a sunat sa-mi spuna ca ma iubeste, ca nu poate fara mine, ca vrea sa ducem la capat toate planurile care ni le-am facut, ca sunt tot ce avea mai bun pe lumea asta si acum si-a dat seama ce a pierdut... Din pacate nu ma pot uita inapoi, 5-6 luni de zile i-am tot spus "te rog nu ma face sa fug de tine, ca odata ce am fugit inapoi nu mai vin.."
De ce acum, cand am realizat ca pot si fara el, de ce acum cand am vazut ca se poate mai bine... As minti sa spun ca nu mai simt nimic pentru el, dar e prea tarziu acum... 
