Herr Spiegellman a scris:Ne mai gandim la faza cu "hai sa gandim" ? Pai hai sa gandim...Baloo... de ce nu se vad stelele cand pozezi in apropierea unui bec inteleg... dar nu uita ca Pamantul are "ceva" atmosfera pe el cu nori si toate cele... de pe Luna se vede cerul MUUUUUULT mai plin de stele decat la-ai putea vedea vreodata in viata ta intr-o seara senina brici de vara de pe varful unui munte. Ati vazut cerul inst-o zi senina de vara de pe varful unui deal macar ? Se vede spectaculos ! Se vede si Calea Lactee foarte bine conturata...
Cred ca ti-a scapat un mic amanunt: nu e vorba despre ce vede ochiul uman, ci despre ceea ce 'vede' un aparat de fotografiat. Ochiul uman are un domeniu de adaptabilitate mult mai mare decit un aparat foto. Iar fotografiile de pe luna au fost facute ziua (cu soarele pe cer, asta e definitia zilei, nu?
), nu noaptea. Eu unu' n-am vazut inca nici o stea in timpul zilei, nici macar de pe virful muntelui (exceptind Venus, care nu e stea :) ). Cu atit mai putin calea lactee.
Daca totusi vrei sa dovedesti ceva iti sugerez urmatoarea metoda: pornind de la stralucirea stelelor (care e cunoscuta inclusiv in afara atmosferei terestre) calculeaza energia care patrunde prin pupila unui aparat foto si compar-o cu stralucirea suprafetei lunare (reflectivitatea ei e cunoscuta, la fel si cantitatea de energie solara incidenta pe suprafata lunii). Daca cele doua numere au acelasi ordin de marime inseamna ca pelicula fotografica ar trebui sa fie impresionata in acelasi fel de ambele surse (suprafata lunii si stelele). Daca insa intre ele exista o diferenta de mai multe ordine de marime atunci e clar ca doar suprafata lunii ar trebui sa apara in poze.
Herr Spiegellman a scris:Harriet nu isi intoarce motoarele cu reactie inspre pamant ca sa decoleze / aterizeze ... citeste cum e cu portanta... Cu craterele... sa NU ne referim la stadiul DECOLARII cand ne referim la lipsa craterelor... ci la stadiul ATERIZARII !!! Mah ! Uita-te la praful ala de sub modul... zici ca n-a fost miscat in veci ! Desi moduluul cand a aterizat a aterizat sufland desupra lui... praful ala fin in care zici ca si un bebe si-ar fi lasat talpile ar fi luat-o din loc... macar un picut.
Mai documenteaza-te un pic in ceea ce priveste Harrier-ul britanic.
E adevarat ca atunci cind e incarcat la maxim decoleaza dupa ce ruleaza orizontal pe o scurta distanta, dar e perfect capabil sa aterizeze/decoleze vertical orientindu-si ajutajele din partea inferioara in jos. Ca fapt divers motorul Harrier-ului dezvolta cam 20000 pounds, adica aproximativ 10.000 kgf, dublu fata de etajul de aselenizare Apollo.
Daca ai sa recitesti inca odata ceea ce am scris in postul anterior o sa constati ca exact despre etapa aterizarii am vorbit si eu, precizind ca motorul a fost folosit la un sfert din capacitate. Ti-am oferit si o estimare a presiunii produse de motor la iesirea din ajutaj (inca odata, presiunea la nivelul solului e mai mica decit cea de la iesirea din ajutaj) si anume 0.1 kg/cm

:) 