Datini, traditii, obiceiuri

Duminica Floriilor, 24 Aprilie, sărbătoarea ce vesteşte Paştele la religiă

De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populară a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.

De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire. Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.

De asemenea, la miezul nopţii, se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele ca după un copac înflorit. În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.

La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.

La fel de amuzanta e povestea iepurasului si a oului vopsit; nu au nimic in comun cu crestinismul.

Anticii si medievalii mâncau iepurasi impanati in toate felurile. De aici vine tradiția crestina cu iepurasul hop tzop.

Si bunica mea umplea iepuri salbatice de Paste, in secolul trecut ... dar eu n-as fi mancat iepure sa mor de foame!!!   Erau unchi si matusi cu copiii lor care distrugeau mancarea, trageau de iepurii aia ca leii in Zoo, nu ne forta sa mancam si ne bucuram eu cu sora mea, paine cu unt era de ajuns sa traim.  

De sarbatori mereu era o pacaleala mancarea ca se adunau neamurile si eram foarte multi la masa si se prelucra te miri ce ... nici supa nu era bine de mancat ca si acolo se arunca vrute si nevrute ... capatini de ... si labe si cozi .... ceapa verde si cartofi fierti in coaja din oala porcilor si gainilor mancam exclusiv.

N-as fi gustat nici sarmale ca si acolo era tocat si blana ursului, avea o manie bunica sa faca asa sa ajunga pe mai multe zile mancarea, dadea si de pomana la saraci oua inrosite cu sutele, cozonac, sarmale si de toate, in curte punea o masa mare. 

Festin regesc . Taranii stiu sa benchetuiasca de sărbători. Îmi amintesc ca asa se mergea im familia mea imensa la hramuri si cumetrii. In afara de partea cu labe de urs si mâncat din oala porcilor ,care nu corespunde

Aveam oala separat de fiert cartofi numai pentru porci si alteanimale din curte, nu din troaca porcului mancam daca la asta te-a dus gandul!!!  

EU cu sora mea aveam sarcina da a spala cartofii  si a le aranja in oala super curata pe care la fel noi frecam zilnic cu sarma, noi amandou incapeam in oala atunci ... Bunicul scotea apa din fantina ca abia aveam 25 de kg amandoua.   Cartofii mari erau aranjati jos si mereu, mai mici ultimul rand sa fiarba bine,  in cladirea/acaret unde aveam cuptorul de paine fierbeau cartofii sa nu faca aburi in casa ... de acolo primele randuri mereu le ridican noi si le foloseam iar restul era spart de bunicul si preparat intr-o galeata pentru animalele mari, pentru doua mese iar pentru pui faceam noi ca nu era mult de amestecat.   Tot satul asa facea si cred ca mai face si azi sa economiseasca lemnele de foc.     Clar ca nu era laba de urs, de gluma am scris asa, dar era in oala de supa de pui si oase de porc si de vita sau din oricare animal cu care se lucra in bucatarie, iepure si oaie la un loc si asta nu-mi palcea!!!  de asta nu mancam la nimeni ca stiu ca amestecau toate alea sa nu arunce ceva zgarci sau gheara.             

Si ce daca le amestecau carnurile? Pun pariu ca iesea delicios. Barbatii cand trag un detz de tuica nu mai fac mofturi, infuleca si chelfaie ca lupii

Îmi faci o pofta de mâncare teribilă cu descrierile tale, noroc ca am tuica si sunca si pâine de casa, balotez si mi trece

Eu stiu ca barbatilor nu prea conteaza ce mananca mai ales la reuniuni din astea cand toata ziua ciuguleau cate ceva langa un pahar de ceva, insa eu eram atenta la cum se gateste si daca nu mi-a placut ce a aruncat bunica sau altcineva in oala ... eu nu mai mancam o saptamana sau pana se termina.

Nici unu langa altu nu prea sufar pe farfurie felurile iar sos doar pe cartofi, eu hotaresc daca vreau si pe carne si nimic pe snitel sau gratar!!!

Auzeam clar ce spun cand mai adaugau ceva undeva si in pilaf in mod special aruncau toate alea parca gateau la crocodili, zau, nu aveau nici un respect pentru nimeni c-ar fi prea gras sau cu alt gust doar cuie de potcoave nu puneau in pilaf si mama ne dadea putin orez care nu era atins de ceva care doar la caini era potrivit de cina!!!    Ma si miram de ce au pretentii la cat de fin este tocat patrunjelul cu satirul cand mancarea e de refuzat.

Toata lumea-mi spune ca le fac pofta de mancare cum vorbesc despre retete, dar sint intrebata, altfel am si alte teme de discutat, sora mea e prima ca avea probleme de mancat dupa niste medicamente ce a luat pana a iesit din sistemul ei, si pe urma manca tot ce-si pregatea langa ea pe farfurie, a fost o terapie buna si nu vorbeam despre ce stiam ca n-are acasa.    Am facut munca voluntara in spital, duceam mancare gatita de mine la bolnavi si le povesteam, iar doctorii au vazut ca se refac mai repede decat pe mancare de spital si fara un story.     

Joia Mare: Tradiţii şi obiceiuri. Ce nu ai voie să faci în această zi

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină, cea la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtăşanii numită şi Euharistia, rugăciunea din gradina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda. În această zi îţi este interzis să faci mai multe lucruri, scrie crestinortodox.ro.

Joia Mare mai este cunoscută drept Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa. Până la această dată femeile trebuiau să termine de tors cânepa. Se spunea că vine Joimăriţa la femeile leneşe să vadă cât au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le face neputincioase tot anul. Câteodată, o femeie bătrână mergea pe la casele în care locuiau fete mari şi dadea foc cânepii netoarse, informează crestinortodox.ro.

Uneori, copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la muncă pe fetele gata de măritat şi să primească oua pentru încondeiat de Paşte, spunând:"Câlţii / Mâlţii / Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai, / Să te-nduri şi să ne dai / Cele ouă-ncondeiate / De acolo din covate".

În Joia Mare, dimineaţa, oamenii obişnuiesc să meargă la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească. Seara, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii, unde se îmbracă haine de doliu, făcute din pânză albă şi cusute cu negru. Tot în Joia Mare se duce la biserică pâine, care va fi sfinţită de preot, stropită cu vin şi împărţită enoriaşilor în noaptea de Înviere. În Vest, dacă o familie prepară painea pentru Paşte, aceasta este adusă cu vase noi.

Din bătrâni se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca.

Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale şi înroşirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti. Străbunii credeau că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată.

În Sudul ţării, în Joia Mare, fetele obişnuiesc să facă câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le atunci când dorinţa s-a împlinit. Uneori, fetele îşi pun aţa sub pernă seara, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot în Sud aici se păstrează obiceiul de a spala picioarele celor din casă de către femeile mai în vârstă.

În tradiţia populară Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. În acestă zi se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare. Trdiţia spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la vechile lor locuinţe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.

Uneori, se obişnuieşte să se dea de pomană apă, fie se aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne. Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morţi, în loc să ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat.

În Oltenia se fac şi acum, în zori, în curti şi/sau la morminte, focuri pentru morţi din boz sau nuiele. Se crede ca ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, cand s-a lepădat de Iisus Hristos. 

În Zona Clujului, de Joia Mare se striga peste sat. Însă strigarea o făcea Voevoda Ţiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor şi feciorilor din Postul Mare.

În Joia Mare, nu se fac sub nicio formă parastase.

********************

Se fac diferite petreceri chiar si de Vinerea Mare ca e zi libera si e mancare destula la mama acasa ... de ce nu, doar n-o sa mearga la biserica tineretul intelectual!!! 

De ce nu trebuie să mănânci oul cu sare, în prima zi de Paşte

Ziua de Paşte vine cu o serie de tradiţii şi obiceiuri specifice, pe care credincioşii le respectă anual.

Se zice că Iisus, mergând într-o zi cu Apostolii, a tras la un om sărman, care, fiind om bun, i-a ospătat, i-a lăsat să se odihnească şi le-a dat bucate pentru călătorie. Pe drum, apostolii au întrebat: Când va fi Paştele? Iar Iisus le-a răspuns: Atunci când în desăgile voastre veţi găsi pâine de grâu. Ei s-au uitat în desagi şi i-au răspuns: Avem pâine de grâu, dată de omul cel bun. Atunci bucuraţi-va, a spus Iisus, căci acum e Paştele. De atunci, e obicei la români să facă pască dospită de Paştele.

La început, creştinii -majoritatea iudei- prăznuiau Paştele o singură zi, îmbinând întristarea pentru Patimă Mielului cu bucuria pentru trecerea lui, prin post (ajunare zi) şi privighere (seară), urmate de împărtăşire şi agapă pascală (către dimineaţă).

Curând însă, increstinandu-se toate neamurile şi fiind nevoiţi, din nefericire, să se deosebească de iudeii necredincioşi, care-i persecutau, creştinii au început să prăznuiască Paştele aşa cum s-au petrecut evenimentele: vineri (Mielul-Patimă), sâmbătă (Trecerea la Iad) şi duminică (Trecerea la viaţă). Această succesiune a evenimentelor a accentuat unilateral (celor două mari confesiuni creştine): fie tristeţea (în Apus), fie bucuria (în Răsărit).

Pască se coace joi, vineri sau sâmbătă, tradiţional fiind în ziua de sâmbătă. Totodată, în sâmbătă Paştelui, femeia poate să bată bărbatul (singură dată pe an când are voie, conform tradiţiei populare).

De Paşte, este bine să te îmbraci cu o haina nouă. Îmbrăcămintea nouă , la fel că şi apă , are un rol purificator.

În ziua de Paşte nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă şi te va prinde ploaia ori de cîte ori vei vrea să lucrezi cîmpul.

Lumânarea de la Înviere trebuie păstrată în casă şi aprinsă în caz de boală, calamităţi naturale, supărări.

În dimineaţă de Paşte e bine să priveşti prima dată într-o cofă cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea bună în restul anului.

Un alt obicei spune că e bine să te speli pe faţă, tot în dimineaţă zilei de Paşte, cu apă neîncepută dintr-o cană nouă, în care ai pus un ou roşu, unul alb, un bănuţ de argint şi un fir de iarbă verde, semne ale sănătăţii, prosperităţii şi sporului în toate.

În ziua de Paşte nu se mănâncă oul cu sare, întrucât se spune că vei transpira tot anul.

Despre cocoşul sfinţit de Paşte se credea a fi o sursă de belşug, sănătate şi dragoste. În vechime oamenii aduceau cocoşi la slujba de Înviere, pe motiv că aceluia căruia îi va cîntă primul cocoşul în acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi cocoşii erau daţi de pomană săracilor.

La masă de Paşte e bine să mănânci mai întâi un ou, căci se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi

peste şi pasăre, pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor că pasărea.

Cu cine ciocneşti ouăle vopsite în ziua de Paşte, te vei întîlni în lumea cealaltă.

Dacă păstrezi un ou roşu 40 de zile după Paşte şi nu se strică, vei avea noroc tot anul.

Se spune că, dacă de Paşte se aşază o bucăţică de fier sub prag , va reprezenta protecţie pentru casă.

Dacă prima persoană care îţi intră în casă de Paşte este bărbat, vei avea noroc tot anul.

De Paşte, există credinţă că cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă acasă, pentru a-şi proteja rudee dragi.

Se spune că cei ce mor în duminică de Paşte sînt scutiţi de Judecată divină, sufletele lor ajungînd direct în rai.