Pledoarie pentru iertare

:roll: asa de mult imi amintesti de cineva...Ai rabdare totusi

e important, in cazul iertarii intre oameni, sa se produca si o mica schimbare, sa nu mai repete ce a gresit ... cred eu

Fr0z3nasic3 a scris:

Imi cer iertare pentru ceea ce scriu acum.

Intotdeauna mi-am respins sentimentele pentru ca nu sunt in stare sa le controlez. Nu imi place sa le analizez pentru ca risc sa le distrug in totalitate. Nu pot sa-mi explic logic de ce ma coplesesc simturile.

Poate altii pot trai fara sa aiba nevoie sa inteleaga totul cu claritate. As vrea si eu sa nu-mi mai provoc singura durere, sa sting conflictul ratiune-sentimente si sa ma bucur de fiecare clipa ca si cand ar fi ultima.

De ce fiecare efect trebuie sa aiba o cauza si numai una? De ce as avea nevoie sa cunosc toti factorii care determina starea mea de spirit?

Imi lipseste simplitatea cu care sa spun: "Iubesc si sunt fericita!" Cum de ma simt singura alaturi de cei pe care ii iubesc? De ce interpretez fiecare gest sau cuvant in mod negativ? Si chiar daca mi-as explica logic asta nu m-ar ajuta la nimic.

In cel mai rau caz as deveni (poate sunt deja) o reprezentare rece a ratiunii mele. Am nevoie de cineva care sa-mi topeasca gheata, sa ma uniformizeze, sa ma ajute sa-mi gasesc echilibrul.

Insa pana acum i-am indepartat pe toti prin extremism, aratand ori prea multa indiferenta, ori prea multa iubire. As vrea sa ma adaptez perfect la cerintele iubirii mele ca sa nu-i produc durere din care ar rezulta si pentru mine suferinta.

Din cate am observat pana acum, ratiunea si inima mea s-au aflat permanent intr-o cursa si n-au putut alerga bara la bara, fiecare simtind nevoia sa se distanteze, sa-si demonstreze suprematia. Oare le-as putea imbina omogen, ca intr-o tableta fina de ciocolata pe care sa o pot oferi pe tava sufletului meu pereche? Se poate sa fie totul perfect?

Tocmai de aceea te rog sa-mi ierti abaterile de la calea cea dreapta, sa nu ma abandonezi si sa ai rabdare cu mine pana voi reusi sa aplic tot ceea ce invat si sa ating perfectiunea echilibrului.

Te iubesc infinit de mult! (in felul meu ciudat, dependent, ermetic, infiorator, contradictoriu si greu de suportat)

un geniu pustiu in vartejul propriei nebunii

cind inima simte iubirea ratiunea se dezvolta si intelege......cind ratiunea umbreste iubirea vin necazurile...cind ratiunea confunda iubirea vin dezamagirile.....

multa iubire

multa iubire

Sa-ti dea Domnul putere sa rezisti si sa inveti sa-ti dozezi sentimentele asa cum iti doresti, dar sa nu uitai ca atunci cand iubesti sentimetele pe care le daruiesti le daruiesti din inima . Asta nu se poate doza si se merge la extrem asa cum ai spus-o chiar tu.

In rest .....

ai incercat ...cianura?

I-am cerut si eu iertare(m-am calcat pe sufletel)...dar nu a fost atat de lung....I-am zis k am gresit dar k vreau sa fim incontinuuare amandoi-scurt,k a venit replica..."pai da,dak ar fi fost doar o data,k ar fi a 7-a oara knd te iert"--dar,chiar dak tin la tine,nu mai putem fi aman2(DE CE?)--"Nu ne potrivim"...si aici mi-a cazut ceru-n cap...Dak nu ne potrivim de ce ne mai place unu de altu...Am mai incercat(o data),da nu s-a mai putut...Asta e,dak asta a fost parerea lui...Din pacate nu a vazut dincolo de gandirea lui,inauntru,si-ar fi dat seama k m-am schimbat...pt k intradevar m-a schimbat,q toate k nu i-am lasat niciodata impresia asta...

cuiva ii place shakespeare...

off, mi s-au terminat servetelele! ma duc sa-mi iau vreo duzina ,astept partea a doua a tragediei antice !

Imi cer iertare fara sa fiu sigura ca am gresit cu ceva. Numai posibilitatea ca as fi actionat eronat ma sperie, asa ca nu stiu cum as face fata certitudinii. Ingrijorarea ta privind aceasta relatie, aflata la inceputul drumului spre desavarsire nu-si are locul din punctul meu de vedere. Eu nu o vad ca pe o stagnare, dimpotriva, cred ca dragostea scoate la iveala ce e mai bun din oameni. Nu o vad ca pe o stare de beatitudine, desi uneori se intampla sa fie asa. Cred ca sentimentul este mult mai complex si armonizeaza trupul cu ratiunea si cu sufletul. Unele avantaje obtinute pana acum in plan intelectual sunt stimularea creativitatii, clarificarea ideilor, libertatea de exprimare, fluiditatea in gandire. Fiecare intalnire ma ajuta sa descopar ceva nou, sa vad lucrurile intr-o perspectiva diferita, deci sa evoluez. In plus, imi doresc sa fiu mai buna ca sa nu ajung sa te plictisesc. Deja sistemul meu de referinta graviteaza in jurul tau.

Pana acum respingeam orice dependenta fata de o alta persoana pentru ca o vedeam drept principala cauza a problemelor aparute pe parcurs. Motivam ca nu-mi permit sa pierd timpul in detrimentul unor activitati importante. Acum imi dau seama ca nu iubeam cu adevarat. Dragostea nu te leaga de maini ca sa te tina cu picioarele pe pamant; iti da aripi sa te inalti cat de sus doresti. Te ajuta sa indraznesti sa-ti propui scopuri si sa ai forta sa le realizezi. Asa ca nu ma deranjeaza sa fim dependenti unul de celalalt, sa ne apropiem pana vom ajunge sa ne confundam ca doua picaturi in oceanul iubirii.

Imi cer scuze ca teoretizez excesiv actiunile mele si ale tuturor celorlalti, insa nu ma pot dezobisnui sa fiu analitica. Cand imi las ideile sa zboare parca si sufletul meu se elibereaza de orice ingradire si se apropie de sfera nemarginita a cunoasterii. Pentru mine nu e un defect; e o parte importanta din mine. Iubirea te face sa-ti accepti partenerul asa cum este si sa-i acorzi tot sprijinul de care are nevoie pentru a se indrepta spre perfectiune. Desi pentru tine totul e perfect, cand iubesti ai rabdare cu celalalt sa ajunga la aceeasi concluzie reala. Sper ca perspectiva ta nu e fundamental diferita si ca vom reusi sa ne pastram echilibrul indiferent de imprejurari.

Eu consider ratiunea ca fiind o punte intre spatiul fizic si cel spiritual. Cu ajutorul ei pot transcende orice limitare. Imi este mai usor sa trec din mental spre fizic decat invers pentru ca intotdeauna am acordat cea mai mare importanta partii mele rationale. Si din proprie experienta am observat ca apropierea fizica - ca prim pas intr-o relatie - nu are forta de a uni strans doua persoane. Nu poti extrapola o senzatie la nivel de contact spiritual. Pe cand, pornind in sens invers, se ajunge ca manifestarea fizica sa fie o reflectare a legaturii psihice. Si o astfel de relatie are taria unei stanci lovite de valuri, intrucat exista o baza greu de ignorat.

Chiar daca multe persoane m-au uitat deoarece nu aveau nevoie de mine ca entitate completa - erau interesate doar de unele aspecte ale personalitatii mele - eu le port intotdeauna amintirile intr-o zona ascunsa a memoriei, de unde le pot chema cand simt ca e necesar. Si daca, in final, nu vom reusi sa facem ceea ce ne-am propus, pentru mine aceasta tentativa de apropiere a sufletelor noastre isi va pastra importanta, indiferent cum vor decurge lucrurile.

Eu cred in adevarul spuselor mele si in sinceritatea sentimentelor. Ar insemna mult pentru mine daca raspunsurile tale ar fi la fel de sincere. Imi place sa cred ca sunt, dar, involuntar, mi se deruleaza in minte si alte scenarii - nu exercitii de logica - din necesitatea explorarii tuturor posibilitatilor. Nu ma pot limita la o singura perspectiva, dar nici nu-i pot ingadui scepticismului sa strice momentele de bucurie in prezenta ta.

Chiar daca m-ai considera o nebuna inecata in propriile iluzii sper ca nu ai ezita sa ma ghidezi spre o stare de echilibru.

Poate uneori tratez cu superficialitate ceea ce imi spui sau doar asa rezulta din imperfectiunea comunicarii. Insa imi doresc sa inteleg totul in profunzime, sa descopar adevarul in toata goliciunea si splendoarea sa.

Daca dau impresia ca te supraevaluez si ca ma subestimez este din cauza plecaciunii pe care o face sufletul meu din dorinta de a fi acceptat alaturi de al tau. Nu deformez realitatea, doar o expun exact asa cum o percep. Si simt ca merita efortul de a incerca sa ma ridic la nivelul asteptarilor tale.

Cuvintele tale imi revin adesea in minte si ma gandesc daca le-am interpretat corect din prima. Nu ma incred orbeste in propriile dorinte. Am descoperit ca analiza lor le face mai puternice si ca ma indrept in directia corecta. Elimin contradictiile una cate una si constientizez importanta armoniei tuturor laturilor fiintei mele.

Poate voi reusi vreodata sa-mi exprim in totalitate recunostinta fata de faptul ca mi-ai deschis o usa spre o dimensiune spirituala. Pana atunci ma voi delecta cu vibratiile sufletului meu - o forma de muzica divina.

Nu confund scopul cu mijloacele. Iubirea mea e un mijloc de a ma apropia de tine, iar tu esti mijlocul prin care as putea dobandi nemurirea, impreuna cu tine.

Nu ma multumesc cu o stare de visare. Am nevoie sa interactionez cu tine pentru a-mi confirma/infirma ideile. Deocamdata am numai beneficii din aceasta relatie si sunt curioasa daca situatia va evolua inspre mai bine, daca va creste din toate punctele de vedere. Cand vrei ceva din tot sufletul nu exista limite.

As fi fericita daca vom fi intotdeauna impreuna, la orice nivel posibil al relatiei. Nu cred in suflete pereche, dar cred in posibilitatea inlantuirii si intrepatrunderii lor odata ce s-au gasit si au recunoscut fortele care le leaga.

Te vreau asa de mult incat ma doare sa ma gandesc la asta. Nu mi-as putea imagina cum ar fi fara tine - probabil un gol imens. Actioneaza cum crezi de cuviinta, dar te rog sa nu-mi spulberi sperantele. As renunta la orice m-ar impiedica sa fiu alaturi de tine.

Niciodata n-am fost fericita. N-am acceptat din start posibilitatea de a fi. Insa impreuna cu tine simt ca voi putea depasi aceasta limita autoimpusa. Vreau sa-mi eliberez sufletul de sub dominatia ratiunii si sa-l trimit spre nemurire, unde sa danseze impreuna cu al tau pentru totdeauna.

un suflet plin de iubire

mai scuze ,dar tu m-ai ai coloana vertebrala ?te mai tarasti mult prin praf ......unde iti e mandria?crezi ca merita atata umilinta din partea ta ?moama ce palme ti-as da !!!!!!!!!trezeste-te ca nu ai 15 ani ce dumnezeu ......o sa ajungi sa nu te mai respecti tu pe tine si atunci va fi mai grav !