România
Roportal.ro

Pledoarie pentru iertare

Început de Fr0z3nasic3, Mie 24 ian 2007 · 78 răspunsuri · 17.942 vizualizări

Fr0z3nasic3949 mesaje#71

Scriu pentru mine, pentru ca vreau ... prea mult (?!) sau prea putin (?!) ... scriu ... degeaba.

Cred ca vreau sa mor - din unele puncte de vedere - ca sa pot aprecia fiecare moment din viata.

DE CE ?! Nimeni nu-mi poate spune ... nici macar eu ... :giggle:

A fost agonie si extaz ... iar acum e ... CE ?! E altfel. E o schimbare. Mi-e teama de lucruri noi? Stiu ca iubeam sporturile extreme.

Daca nu mai postez, probabil ca ... :-

Fr0z3nasic3949 mesaje#72
Fr0z3nasic3 a scris:
Daca nu mai postez, probabil ca ... ;)

Din pacate pentru unii, se pare ca nu :crazy: .

Imi amintesc de ce am initiat topicul. A fost important pentru mine.

Sper ca a fost util si altora. Totusi, sunt alte metode mai bune.

S-ar putea sa mai scriu. Deocamdata nu ma incadrez in titlu. Nici macar in sectiune ;) .

Oricum, dragostea nu moare cand vrem noi, dar poate supravietui oricaror obstacole cand exista o legatura indestructibila.

9lives1left655 mesaje#73

acuma sa nu crezi ca fac misto sau ceva, da am impresia ca tu ai nevoie de o partida buna de sex de ala pamantenesc, sanatos, strong, cu strigaturi si puternic ancorat in meandrele concretului...

red2shoes18.167 mesaje#74
Fr0z3nasic3 a scris:
Vreti sa stiti cui ii cer iertare?

Incep sa cred ca mie. E posibil sa-mi doresc sa pot merge mai departe decat am facut-o deja. Numai ca nu stiu exact ce inseamna asta. Si poate ca vreau sa-mi iert confuzia si sa ma stabilizez pe "immoren".

fr0z ...personal nu cred ca trebuie sa ceri iertare nimanui pentru ceea ce esti ....sa fii altfel decat ceilalti ....nu e chiar atat de rau . :crazy:

Fr0z3nasic3 a scris:
Oricum, dragostea nu moare cand vrem noi, dar poate supravietui oricaror obstacole cand exista o legatura indestructibila.

aici te contrazic ....dragostea moare cand vrem noi ....porneste de la creierasul incins si se stinge odata cu racirea lui ....

ceeea ce nu moare e ...iubirea ,neconditionata .....daca reusesc sa iubesc vreodata asa ....;)

senin8313 mesaje#75
ellla a scris:
froz3, esti minunata, suflete :0 am avut si eu asemenea stari ... important e sa stii doar sa daruiesti , nu astepta nimic de la oameni ... nu vei primi, vei fi ironizata poate ... nu bag in seama, daruieste i ncontinuare caci cei ce te simt vor aprecia si poate nu ti se vor dezvalui la fel de inocent ca si tine, si asta doare ... in timp vei intelege iarasi ca "oamenii sunt doar oameni si ...atat "(citat din cartea maestrului meu de tai )

fii binecuvantata si puternica :flowers: :tease:

maestrul tau de tai!D-zeu a ales oameni sa -si faca cunoscut darul sau,SINELE SAU LAUNTRIC!D-zeu vorbeste si prin oameni cuvintul sau ca daia a turnat rusaliile ,dar conceptiile noastre proprii uneori amestecate cu alte ginduri tot dale oamenilor ne face sa nu vedem pe adevaratul MAESTRU!deocamdata!ce e de apreciat la tine este ca i-ai zis lui sakarian,ce i-ai zis dar ai vazut ca omul e slab si imediat trece la fapte ,trebuia sa-i zici ,iapoia mea satano,fiindca D-zeu uraste amestecul dintre cuvintul sau si cel al satanei!EL impreuna numai cuvintul sau asta-i potriveala !iar golul ce trebuie umplut cu cel drag ramine gol pina cind vii in locul corect ales pt inchinare inaintea LUI.Inchinare inseamna ascultare ,sarutare.Dorinta dupa intregire ,se realizeaza atunci cind lucrezi pt DOMNUL si reusesti sa treci granitele unui spirit ingradit .Rikhard wumbrandt ,un pastor evreu a afirmat ca srigatul de pe cruce disperat al lui IISUS A FOST "mie dor de tine mireaso"cea mai mare ratare a oamenilor din toate timpurile ,afara ca-si pierd eternitatea cu necredinta lor ,este sa ratezi nunta Mirelui ceresc ,acel mare eveniment de sarbatoare a victoriei a intregirii fiintei umane si divine ,de impartire a rasplatirilor dumnezeiesti ,de revedere a celor dragi ,de sfirsire a chinurilor si necazurilor ,de intrare in tinerete fara batrinete si viata fara de moarte ,o DOAMNE ,AI MILA SI nu trece mai departe fara sa te faci inteles!

the listener10.691 mesaje#77
Fr0z3nasic3 a scris:
Mi-ai aratat o parte din splendoarea realitatii tale, iar apoi ai tras oblonul, lasandu-ma sa ma afund in intunecimea confuziei mele. Eu voi fi intotdeauna sincera si deschisa sufleteste catre tine. Mai bine mor decat sa nu ma tin de cuvant: am spus ca nu voi renunta niciodata la tine. Nu ma astept sa faci acelasi lucru, sa elimini orice limita care ne-ar putea indeparta - oricat de tentanta ar fi speranta. Si asta nu pentru ca m-as considera superioara si capabila de a-mi concentra energia pentru atingerea unui singur scop. Daca ai ajuns la concluzia ca nu ai nevoie de mine nu-mi pot lasa egoismul sa interfereze cu dorinta mea de a-ti respecta deciziile. Singura problema e ca astept sa-mi confirmi ipotezele, sa-mi arati ceea ce reprezinta certitudine pentru tine. Nu ca as adopta-o. Mi-am dat seama ca dependenta de ceva/cineva si acordarea increderii e tot o limita. Ca sa ma simt complet libera nu trebuie nici sa-mi autoimpun ideile, nici sa le preiau pe ale altora. Pretul platit pentru o astfel de libertate este acceptarea singuratatii. Asa ca de obicei omul prefera sa fie controlat, sa accepte cel putin inchisoarea propriilor ganduri - cea mai mare tortura, dupa cum spunea John Webster. Multi sacrifica libertatea in favoarea sperantei de a fi fericit.

Daca mi-as impune ideea ca reprezinti o simpla treapta in evolutia mea as da dovada a vointei puternice sau a prostiei?

Desi ambele modalitati de abordare pe care le-am incercat au avut acelasi rezultat: un sut in fund, asta nu inseamna ca trebuie sa raman jos. Nu renunt asa de usor la cei din capul listei prioritatilor. Am invatat mai mult decat crezi si nu cred ca recurgand la ignorare gasesc solutia potrivita. N-am reusit sa prind undele theta, asa ca mai astept o confirmare. Am rabdare infinita. Pentru mine tacerea nu este un raspuns. Inseamna incertitudine si astept clarificarea situatiei.

Nu ma eschivez, am raspuns sincer ca nu stiu cine/ce este sursa=destinatarul. Cand voi afla iti voi spune.

frumoase rugaciuni..... si se pare ca e " lupta" dintre suflet si ratiune...... e de inteles...... iubirea simte si se simte si tocmai in asta consta splendoarea ei...... cit despre " destinatar" incet il vei descoperi..... e propria experienta pe care nu ti-o poate lua nimeni..... :think:

multa iubire

herbert1.533 mesaje#78
Fr0z3nasic3 a scris:
Sincer, nu vad de ce ar fi de invidiat adevarul.

Iar in privinta destinatarului nu sunt asa de sigura, poate sunt amandoi, poate nici unul. Doar El m-ar putea lamuri care este adevarata sursa a dragostei mele.

Oricum, indiferent de unde provine, simt ca e de natura divina si n-as renunta la ea niciodata. Iubirea nu cunoaste limite. Pe mine m-a schimbat radical, dar nu regret nimic. Nu ma mai recunosc, dar ma bucur ca nu mai sunt acea copie slaba a existentei mele. I'm not a replica!

Ca sa ma exprim plastic: mi-a exorcizat demonii din suflet - egoismul, complexul de superioritate, nerabdarea, rautatea, indiferenta si multi altii. Acum ma simt vie si libera!

Imi cer iertare doar pentru ca am indraznit sa sper ca voi ajunge la El. Accept orice pedeapsa pentru ambitia mea.

Orice poveste de dragoste este o experienta de viata. Este laudabil ca aceasta experienta te-a innobilat.

dark_light5.465 mesaje#79
Fr0z3nasic3 a scris:
Dark_light, ai avut dreptate: totul a pornit de la o persoană - nu ştiu c

← Înapoi la Dragoste