Cum recunoastem si prevenim o boala psihica

Nu cred ca il poate lua, fara acordul mamei. Legea este uneori dura cu cine nu trebuie. Daca ia copilul, iar mama lui ( careia i s-a incredintat copilul spre crestere vrea sa ii faca rau), poate sa il dea in judecata si sa isi piarda chiar si dreptul de vizitare...ca sa nu mai vorbesc ca la o chestie ca asta, daca mama este rau-voitoare, este suficient sa anunte ;olitia, si copilul este adus instant acasa la ea, fara ca sa se cerceteze cauza pentru care a fost luat de tata, in lipsa mamei. Pana demonstreaza el ca ceea ce a facut era in interesul copilului, poate sa treaca luni de zile( pentru ca asta nu o poate face decat in fata instantei).Am vazut destule cazuri de judecati opace, si poti fii convins de un singur lucru...legislatia nu este bine pusa la punct si de multe ori judecata se face absolut subiectiv. La inceput nu am vrut sa cred, insa acest lucru mi-a fost confirmat de chiar 2 avocati cu ceva experienta. Nu ai vazut ca autoritatilor si protectiei copilului putin le pasa?...de ce oare?...pentru ca nu au suport legal sa intervina si de aceea nici motivatie...la o adica spun ca acel copil nu este abuzat fizic, deci nu au cum sa intervina in forta pentru asa ceva, iar daca o chestioneaza pe mama in legatura cu recuperarea acestuia, ea poate minti si poate spune ca isi continua recuperarea, insa ca acum e o perioada de repaus , datorita recomandarilor medicilor, sau din lipsa de finante...iar ei nu au cum demonstra contrariul, pentru ca acest lucru se face numai cu dovezi, in instanta.

Eu cred ca mai degraba, mama copilului nu se gandeste decat cum sa ii produca disconfort psihic fostului sot, fara a-i pasa ca suferinta va fi mai mare pentru altcineva.

Stim prea putin despre situatie.

Mama trebuie sa probeze ca merge cu copilul la recuperare.

elandi a scris:

Mama trebuie sa probeze ca merge cu copilul la recuperare.

Si asta se face numai in instanta...asa incat iar ajungem la aspectul juridic. Din nefericire, nu exista un model standard de abordare , care sa dea rezultatele scontate in proportie de 100%, cu nimeni...daramite cu o persoana cu atare probleme psihice.

Sobolanu07 a scris:

Nu vreau ca pe acest topic sa deschid discutii juridice. Daca ar trebui sa ne luam dupa legi, protectia copilului se bazeaza pe Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, iar la art. 89-92 se spun mai multe despre atributiile autoritatilor.

Un proces de reincredintare binenteles ca o sa dureze mult, nu stiu daca se va pune problema altor evaluari medicale ala ei. Ea, nerecunoscandu-si boala, a incetat brusc tratamentul cu zyprexa prescris pe 2 ani, iar acum boala isi face efectele.

Pana a ajunge la un deznodamant fericit pentru baietelul meu care sufera de hemipareza spastica, eu cred ca ar trebui sa o conving sau sa o oblig sa continue tratamentul de recuperare (e vorba de kinetoterapie) al baietelului, tratament inceput acum 2 ani. Problema este ca dupa 5 luni de staruinte nu am reusit inca.

Cred ca as putea sa inteleg mai multe daca se detaliaza putin psihologia unui bolnav de schizofrenie paranoida si atunci poate as putea sa discut altfel cu ea. Deja rabdarea mea este pusa greu la incercare si incep sa nu fiu de acord ca pe bolnavii psihici sa-i privim cu ingaduinta si sa-i intelegem, cand ei fac atata rau, fara nici o remuscare si nu patesc absolut nimic.

Daca sotia ta este intradevar bolnava, de ce ai parasit-o? Vorbesti despre ea ca despre o ciumata de care abia astepti sa scapi, provocandu-i si trauma luarii copilului. Daca doreste sa aiba grija in continuare de el, in situatia in care acest copil are si niste probleme deosebite, inseamna ca nu este o mama chiar asa de rea. Desi te acuz, nu vreau sa fiu nici prea dur si recunosc ca viata impreuna cu alta persoana, mai ales cand are probleme de comportament, poate fi un adevarat iad. Sunt convins insa ca si tu ai probleme de comportament si un psiholog te-ar putea ajuta sa le depasesti, dar sa fie unul al naibii de bun. Oricat de bun ar fi insa psihologul, rezultatele depind in mare parte si de "materialul" clientului tratat. Inainte deci de a invata cum sa te comporti cu sotia, va trebui sa inveti cum sa scapi de propriile traume si de conditionarile impuse de mediul in care ai crescut.

exista terapeuti veritabili care nu sunt veniti din occident.

ai dreptate cu profilaxia, insa psihicul este singurul domeniu pentru care nu ai un sistem de referinta din care sa il apuci.

adica singurul remediu este in acelasi timp si problema. este paradoxul baronului care incerca sa se traga de barba ca sa iasa din mlastina.

psihoterapeutul nu face treaba pentru pacient. dar il ajuta sa descopere harta cu resursele interioare.

oricine din afara iti poate arata resursele dar nu le vei primi ca sfaturi daca esti in momentul negarii.

de obicei terapeutul este un "vindecator ranit", cineva care te invata cum sa traiesti cu rana si cum asta poate fi in avantajul tau.

onorariul este in jur de 50 de ron pe sedinta deci 200 ron pe luna. psihanaliza este mult mai costisitoare. este 200 pe saptamana.

toate bune

mesajul meu anterior era un reply la mesajul tau.

iosafat a scris:

1. Cum se manifesta bolile psihice, moduri in care apar

Paranoidul ca structura, inainte de a deveni psihotic (schizofrenie paranoida) e frustrat mereu, se simte amenintat din toate directiile, la randul sau persecuta pe toata lumea apoi i se raspunde cu aceeasi moneda si cercul se inchide. De aici frustrarea paranoicului, frustrarea produce in timp depresie reactiva exogena (nu endogena, care apare oricum si nu are lagatura cu nici o frustrare). Depresia exogena provine din epuizarea creierului de mediatori chimici (serotonina, noradrenalina) datorita actiunii prelungite a factorilor stresori (pe care singuri ni-i provocam si-i mentinem). Pana la psihoza, apare ori nevroza, ori depresia, dar in cele mai multe cazuri ambele simultan, depresia urmand sa creasca progresiv in intensitate. Daca depresia se transforma in boala afectiva bipolara (ziua vesel, noaptea trist, primavara maniac, toamna melancolic) e semn de prognostic sumbru. Uneori nu apare psihoza bipolara, ci direct schizofrenie paranoida cu delir de persecutie. Toate bolile psihice vin pe un teren genetic care sta la baza unei structuri psihice fragile, cu deficit de maturizare a encefalului.

Acesti oameni sunt introvertiti (unii cu anumite grade de autism, in cazul adolescentilor), imaturi, nu pot oferi nimic neconditionat celor din jur, nu-si pot exterioriza sentimentele, pozitive sau negative.

Timiditatea la adolescenti e un semnal de alarma pentru parinti si psihologi. A presa un timid intr-o directie nedorita de el sau de care se teme poate duce la tulburari psihice grave.

In concluzie, nu faceti misto de timizi, pentru psihicul lor acest lucru e extrem de nociv. Suportul parental, grupul social stabil si fara schimbari sunt esentiale in perioada adolescentei ca acesti indivizi sa ramana sanatosi psihic (e important sa nu schimbe localitatea de domiciliu - prietenii si sa aiba parinti intelegatori in preajma lor). Vezi cazurile dramatice ale unor copii cu parintii plecati la munca in alte tari un timp indelungat, ani de zile.

Pentru timizi am un sfat, revoltati-va ori de cate ori nu va convine ceva, nu lasati pe nimeni sa aleaga in locul vostru (mai ales cariera, partenerul de viata etc). Daca parintii nu va inteleg si va conditioneaza viata in fel si chip, plecati de acasa in chirie, gasiti-va o slujba si traiti-va viata in acord cu sentimentul din inima voastra. Multe boli psihice apar nu numai din egoism ci si din compromisuri, nu faceti compromisuri care va calca in picioare sentimentele.

Viata omului se desfasoara pe 4 coordonate: munca (servici), familie (sotie/sot, copii), grupul social (prietenii) si timpul liber (hobby). In munca dai energie. Aceasta enrgie ti-o recuperezi din relatia cu partenerul de viata si din ceea ce faci in timpul tau liber pentru tine cand esti tu cu tine si acest timp ti-l dedici tie insuti (citesti cartea care iti place, asculti muzica favorita, te plimbi pe unde doresti, e timpul tau de egoism, pe o perioada determinata, intr-un spatiu privat care iti apartine). Toate aceste 4 coordonate trebuie sa fie in acord cu sentimentul, cu partea ta afectiva, altfel ajungi la pensie un frustrat/a, care plimba pisica legata cu sfoara de gat.

Bolile psihice vin pe un teren genetic responsabil de o anumita vulnerabilitate psihica. Mai departe trăgaciul apartine conditiilor de mediu daca ne referim la boli psihice minore sau medii (nevroze, depresii). Majoritatea bolilor psihice sunt induse prin CUVANT si GAND de aceea terapia cu medicamente nu este cea care poate vindeca o boala psihica. Pastilele doar ţin in frau un bolnav psihic. Amelioreaza boala pe o anumita perioada, dupa care ea izbucneste cu o furie si mai mare.

2. Cum putem lupta impotriva bolilor psihice

Esential cand avem de a face cu un bolnav psihic este sa identificam factorul declansator si sa eliminam contactul bolnavului cu acest factor. Acest factor declansator in majoritatea cazurilor e o persoana din familia bolnavului sau chiar bolnavul insusi. De obicei un om imbolnavit psihic devine pentru el insusi un factor intreţinător pentru boala sa.

Odata imbolnavit un om de catre un alt om, e absolut necesara psihoterapia. Omul bolnav va căra toata viata cu el

Singurul remediu e si problema? Da, dar pana la un punct. Si anume pana in punctul in care realizezi de ce esti asa. Care sunt cauzele reale. Cand doresti sa nu te mai minti pe sine si pe cei din jur, asa cum au facut-o cei care te-au imbolnavit, fiindca asta e barba baronului, de fapt BARBILE, minciuna de sine si manipularile psihice in care a crescut si pe care le-a invatat foarte bine suferindul in mediul sau familial.

Din pacate primii care ar trebui sa vina la psiholog sunt agresorii. Dar ei mai niciodata.

Cam mai totdeauna vin la terapie victimele lor care sufera, apoi se intorc in mediul familial si ce cladeste terapeutul intr-o zi tembelul agresor de acasa distruge intr-o ora sau in 5 minute.

Totusi daca terapeutul e bun si nu bate campii, nu se invarte in jurul cozii, manifesta un TUPEU CINSTIT vis-a-vis de problematica clientului, situatia avanseaza.

Nu sunt de acord cu terapii gen psihodrama, sunt terapeuti care doar atata stiu, atata fac iar dupa un an de zile de jucat teatru de maimute saracul client decompenseaza psihic sau isi ucide agresorul. Si gata, si-a rezolvat problema, pleaca la inchisoare cu sufletul usurat iar cand va iesi se va agresa singur sau va agresa pe altii asa cum a fost el agresat.

De retinut e ca toate maladiile psihice au o cauza unica, modul gresit in care lucram cu sentimentele (mod de lucru invatat din familie, trait de copil pe propria piele), mai pe intelesul tuturor, lipsa de iubire autentica, neconditionata, adica...egoismul.

Ce sa ne complicam cu termeni ca terapia simbolistica, Jungiana, analiza tranzactionala, etc.

Sa o psunem pe sleau, egoismul e un bulgare care se rostogoleste se rostogoleste pana scrie pe el ...DEPRESIE, SCHIZOFRENIE...etc.

Factorii predispozanti sunt structura psihica slaba si varsta la care egoismul adultilor actioneaza asupra copilului cu structura psihica labila.

Se presupune ca ar exista schizofrenie genetic transmisa, posibil ca functiile psihice sa disociese pe baza unei cauze genetice, virale, in conditiile in care subiectul se confrunta cu factori emotionali stresori la o intensitate normala.

In asemenea cazuri schizofrenia e de fapt o dementa, iar rolul psihoterapeutului e limitat, fiindca boala e organica si ea inainteaza orice ai face pana la dementa totala.

egoismul ai spus bine, sunt structuri psihice care se osifica, noi le numim complexe, care pot duce la degradarea organica dupa cum ai spus.

Jung vorbeste in limbaj apropiat de religios: patologia este poarta de intrare a numinosului. tulburarile mentale pot fi in cazul in care sunt analizate autentic de catre cel in cauza, porti de largire a constiintei. Sinele, sau ceea ce este mai mare, loveste in ego pana acesta ori se sfarama ori se transforma.

iosafat a scris:

Singurul remediu e si problema? Da, dar pana la un punct. Si anume pana in punctul in care realizezi de ce esti asa. Care sunt cauzele reale. Cand doresti sa nu te mai minti pe sine si pe cei din jur, asa cum au facut-o cei care te-au imbolnavit, fiindca asta e barba baronului, de fapt BARBILE, minciuna de sine si manipularile psihice in care a crescut si pe care le-a invatat foarte bine suferindul in mediul sau familial.

Eul, sinele si supraeul. Intr-o tulburare psihica, eul e intr-adevar lovit primul, initial de agresor (extern) apoi de insasi patologia preluata de la agresor, victima se agreseaza singura dupa tiparul in care a fost agresata, fara sa constientizeze insa, se autoagreseaza pana eul e distrus cu 3 modalitati de finalizare:

- nebunie

- sinucidere

- refugiu in droguri

sinele la jung nu este acelasi lucru ca la Freud.

la Jung, Sinele se manifesta in vise spre exemplu, sau in alte materiale simbolice ca centru, arhetip ordonator, mandala, sens, sau personaj care intrupeaza sensul (batran intelept) si de obicei ajuta eul aflat in primejdie.

daca eul nu asculta semnele sinelui si continua sa mearga pe un drum fara iesire, adica persista intr-un comportament distructiv, se afunda in problema.

iosafat a scris:

Eul, sinele si supraeul. Intr-o tulburare psihica, eul e intr-adevar lovit primul, initial de agresor (extern) apoi de insasi patologia preluata de la agresor, victima se agreseaza singura dupa tiparul in care a fost agresata, fara sa constientizeze insa, se autoagreseaza pana eul e distrus cu 3 modalitati de finalizare:

- nebunie

- sinucidere

- refugiu in droguri

cristi constantinescu a scris:

sinele la jung nu este acelasi lucru ca la Freud.

la Jung, Sinele se manifesta in vise spre exemplu, sau in alte materiale simbolice ca centru, arhetip ordonator, mandala, sens, sau personaj care intrupeaza sensul (batran intelept) si de obicei ajuta eul aflat in primejdie.

daca eul nu asculta semnele sinelui si continua sa mearga pe un drum fara iesire, adica persista intr-un comportament distructiv, se afunda in problema.

Tot acolo am ajuns, eul se curata!