Început de Cleric Prest, Mie 6 dec 2006 · 232 răspunsuri · 168.109 vizualizări
burlan a scris:Elandi problema mea este ca ,daca o data se inrtampla sa intarzii sa nu ma mai primeasca nu sa-mi ia bani in intregime pentru jumatate de sedinta,putea cel putin sa fie cinstit si sa nu mai tina sedinta rerspectiva.
Ar fi cinstit sa nu te mai primeasca? El ti-a fixat sedinta. Iti acorda din timpul lui pe perioada fixata si il platesti pentru asta. Cat din timpul alocat il folosesti nu mai depinde de el.
Mi-ar parea rau ca discutiile din acest topic sa se dilueze. Putem afla lucruri si sfaturi importante de la cei care se pricep la practica in psihologie. Eu asta astept. Am de-a face cu un schizofren paranoic diagnosticat si habar nu am cum sa mai procedez in discutiile cu el. Nu sunt psiholog de formatie si simt ca mi-am pierdut rabdarea, discutand aceleasi si aceleas lucruri la infinit (tot felul de deliruri de persecutie etc.). Mai rau este ca un copil mic cu probleme neurologice este la mijloc si sufera.
Discutiile si sesizarea autoritatilor nu au dus la nimic bun, pentru ca diagnosticul (certificat prin 2 expertize psihiatrice) nu intereseaza pe nimeni, este luat ca o jignire. Schizofrenia, din pacate, este un termen demonetizat si deturnat, cam la fel ca termenul "tovaras". Dar simptomele exista si de obicei se manifesta cand nu sunt martori, deci nu ai cum sa demonstrezi decat prin simpla afirmare.
Sobolanu07 a scris:Mi-ar parea rau ca discutiile din acest topic sa se dilueze. Putem afla lucruri si sfaturi importante de la cei care se pricep la practica in psihologie. Eu asta astept. Am de-a face cu un schizofren paranoic diagnosticat si habar nu am cum sa mai procedez in discutiile cu el. Nu sunt psiholog de formatie si simt ca mi-am pierdut rabdarea, discutand aceleasi si aceleas lucruri la infinit (tot felul de deliruri de persecutie etc.). Mai rau este ca un copil mic cu probleme neurologice este la mijloc si sufera.Discutiile si sesizarea autoritatilor nu au dus la nimic bun, pentru ca diagnosticul (certificat prin 2 expertize psihiatrice) nu intereseaza pe nimeni, este luat ca o jignire. Schizofrenia, din pacate, este un termen demonetizat si deturnat, cam la fel ca termenul "tovaras". Dar simptomele exista si de obicei se manifesta cand nu sunt martori, deci nu ai cum sa demonstrezi decat prin simpla afirmare.
In ce relatii esti cu bolnavul? Ce "imparti" cu el? Pentru ca stii vorba: din fata nebunului fugi si cu carul incarcat.
Daca se manifesta fara martori, probabil ca este constient de anormalitate. N-o fi psihoza ci psihopatie.
Este fosta mea sotie, iar de 5 luni are in grija pe baietelul nostru in varsta de 3 ani. De 5 luni de zile nu am reusit sa o conving sa continue tratamentele de recuperare pe care le-a urmat baietelul nostru de la varsta de 8 luni, acesta suferind de o paralizie neurologica din nastere, numita hemipareza.
Am sesizat autoritatile pentru monitorizarea situatiei, aducandu-le la cunostinta si faptul ca, avand in vedere ca fosta mea sotie sufera de schizofrenie paranoida (dupa cum v-am spus, atestata de 2 expertize psihiatrice medico-legale), este extraordinar de convingatoare in declaratii verbale si nu ar trebui sa ia de buna declaratia ei. Reactia autoritatilor (protectia copilului) a fost de forma, putin le pasa de situatie. ieri mi s-a comunicat verbal de catre ei ca, cica, nu au cum sa o oblige sa continue cu tratamentul recuperatoriu, desi cunosc faptul ca intreruperea lui duce la imobilizarea pe caruciorul cu rotile.
Ma impresioneaza eforturile pe care le fac parintii care au copii cu probleme, acestia apeleaza la emisiuni de televiziune pentru a reusi in niste tratamente asemanatoare. Situatia baietelului meu este diametral opusa, iar eu nu reusesc sa fac nimic pentru a indrepta situatia, deoarece invoc niste afectiuni psihice care sunt considerate jigniri, nu sunt luate in serios.
Trag concluzia ca discutiile despre boli psihice sunt subiecte tabu si apreciez foarte mult ca pe acest forum s-a inceput ceva mai serios, desi m-as fi asteptat ca aceste discutii sa existe pe site-uri specializate.
Ca sa va dati seama care sunt consecintele ignorantei noastre pentru aceste boli psihice, va mai spun cum a fost motivata hotararea instantei care a incredintat fostei mele sotii copilul, dupa ce de la nasterea lui pana acum 5 luni eu am avut grija de el: instanta considera ca starea psihica a reclamantei s-a ameliorat (asta in urma declaratiei ei ca cica continua tratamentul cu zyprexa, conform recomandarilor) si daca sanatatea minorului se inrautateste, atunci paratul (adica eu) are posibilitatea sa ceara reincredintarea minorului.
Sobolanu07 a scris:Am sesizat autoritatile pentru monitorizarea situatiei, aducandu-le la cunostinta si faptul ca, avand in vedere ca fosta mea sotie sufera de schizofrenie paranoida (dupa cum v-am spus, atestata de 2 expertize psihiatrice medico-
Numai o instanta judecatoreasca poate decide ce masuri se iau...protectia copilului intervine numai in cazuri de abuz fizic...nu intervine pentru ca sotia nu duce copilul la recuperare, sau pentru ca nu isi ia medicatia.
Nu ai posibilitatea sa deschizi un nou proces pentru incredintarea copilului, in care sa ceri expertize medicale de evaluare psihiatrica pentru ea, si totodata pentru a evalua starea de sanatate a copilului?!?...numai daca poti demonstra in instanta ca ea nu este capabila sa il ingrijeasca si totoodata numai daca starea de sanatate a copilului este clar afectata in perioada petrecuta cu ea, numai atunci ai sanse de incredintare a copilului. Pentru asta insa trebuie sa prezinti dovezi solide....respectiv evaluari medicale( nu doar simplele tale constatari)...si sa ai un avocat bun care sa pledeze convingator. Aici pe forum nu vei gasi solutie la problema...nimeni dintre noi nu poate decide incredintarea copilului catre tine...nimeni nu o poate convinge pe sotia ta nici sa isi urmeze terapia, nici sa continue recuperarea copilului...singura solutie este sa te consulti cu un avocat, si sa redeschizi procesul de incredintare a minorului. Dar cred ca stiai asta...insa costa ceva bani. Toate bune si multa bafta!
Nu vreau ca pe acest topic sa deschid discutii juridice. Daca ar trebui sa ne luam dupa legi, protectia copilului se bazeaza pe Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, iar la art. 89-92 se spun mai multe despre atributiile autoritatilor.
Un proces de reincredintare binenteles ca o sa dureze mult, nu stiu daca se va pune problema altor evaluari medicale ala ei. Ea, nerecunoscandu-si boala, a incetat brusc tratamentul cu zyprexa prescris pe 2 ani, iar acum boala isi face efectele.
Pana a ajunge la un deznodamant fericit pentru baietelul meu care sufera de hemipareza spastica, eu cred ca ar trebui sa o conving sau sa o oblig sa continue tratamentul de recuperare (e vorba de kinetoterapie) al baietelului, tratament inceput acum 2 ani. Problema este ca dupa 5 luni de staruinte nu am reusit inca.
Cred ca as putea sa inteleg mai multe daca se detaliaza putin psihologia unui bolnav de schizofrenie paranoida si atunci poate as putea sa discut altfel cu ea. Deja rabdarea mea este pusa greu la incercare si incep sa nu fiu de acord ca pe bolnavii psihici sa-i privim cu ingaduinta si sa-i intelegem, cand ei fac atata rau, fara nici o remuscare si nu patesc absolut nimic.
Sobolanu07 a scris:Nu vreau ca pe acest topic sa deschid discutii juridice. Daca ar trebui sa ne luam dupa legi, protectia copilului se bazeaza pe Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, iar la art. 89-92 se spun mai multe despre atributiile autoritatilor.Un proces de reincredintare binenteles ca o sa dureze mult, nu stiu daca se va pune problema altor evaluari medicale ala ei. Ea, nerecunoscandu-si boala, a incetat brusc tratamentul cu zyprexa prescris pe 2 ani, iar acum boala isi face efectele.
Pana a ajunge la un deznodamant fericit pentru baietelul meu care sufera de hemipareza spastica, eu cred ca ar trebui sa o conving sau sa o oblig sa continue tratamentul de recuperare (e vorba de kinetoterapie) al baietelului, tratament inceput acum 2 ani. Problema este ca dupa 5 luni de staruinte nu am reusit inca.
Cred ca as putea sa inteleg mai multe daca se detaliaza putin psihologia unui bolnav de schizofrenie paranoida si atunci poate as putea sa discut altfel cu ea. Deja rabdarea mea este pusa greu la incercare si incep sa nu fiu de acord ca pe bolnavii psihici sa-i privim cu ingaduinta si sa-i intelegem, cand ei fac atata rau, fara nici o remuscare si nu patesc absolut nimic.
Sorry, credeam ca doresti sa ti se incredinteze copilul pentru a avea sansa sa faci ceva real bun pentru el. Chiar daca ex-sotia accepta acum sa continue terapia pentru copil, exista multe alte sanse sa se decompenseze cand nici nu te gandesti. Dar vad ca tu doresti sa faci terapie pentru ea, prin intermediul acestui site. Personal cred ca nu vei obtine nici un rezultat pozitiv pe acesta cale, pentru ca situatia pe care o prezinti tu este una mai grava...este mai mult vorba despre cum sa tratezi un bolnav psihic, decat cum sa tratezi unul cu o patologie somatica. Detalierea problemei unui bolnav de schizofrenie ti-a facut-o acum cateva zile Iosafat, dar vad ca nu a fost destul. De ce nu apelezi direct la un psiholog, in loc sa risti sa obtii sfaturi de la persoane care poate nu se pricep, si eventual te pot pune pe o pista falsa?!? Nu vei invata cum sa abordezi un pacient cu boala psihica decompensata prin intermediul internetului. Din cate inteleg problema este destul de serioasa, si nu prea suporta amanare. Eu, in locul tau, daca as stii ca este la mijloc sanatatea copilului meu care este evident bolnav, si pentru care sansele de recuperare scad rapid( masurandu-se timpul in zile si saptamani), as plati instant consultatii la un cabinet de psihoterapie, nu as astepta la nesfarsit raspuns pe un forum, si mai mult...NU I-AS ADMONESTA PE CEILALTI CA ..."LA MINE ARDE CASA, IAR VOUA VA ARDE DE DISCUTII STERILE, SI NU VREAU SA IMI MAI DATI RASPUNSURI PE CARE NU DORESC SA LE AUD" Nu iti convin raspunsurile din acest topic, esti liber sa mergi in locul in care le poti obtine, si anume la psiholog. Noi cu atat putem sa te ajutam for free. Consultatiile psihologului vor fi contra cost. Toate bune.
Editat Mar 5 iun 2007 17:42
Normal ca doresc sa obtin reincredintarea copilului, mai ales ca, cu exceptia ultimelor 5 luni, a fost in ingrijirea mea. Numai ca, intr-adevar, pentru aceasta am nevoie de dovezi solide. Din cauza asta procesul va dura foarte mult, ceea ce nu il va ajuta pe baietel. Eu doresc ca in tot acest timp baietelul sa urmeze tratamentul de recuperare, la aceasta varsta pentru el este foarte important.
Nu am admonestat pe nimeni, imi cer scuze daca s-a inteles asa ceva. Am zis numai ca nu mai stiu cum sa o abordez, deoarece am incercat toate caile si sunt pe cale sa-mi pierd rabdarea din aceasta cauza.
Cat despre psiholog, eu zic ca nu am nevoie de consultatii pentru mine. Cred ca la orice consultatie, chiar si la psiholog, trebuie sa fie prezent pacientul, nu altcineva care sa descrie boala. Asadar eu nu vad utilitatea ca eu sa merg la psiholog sa descriu simptomele altuia, chiar si pe baza de inscrisuri si diagnostice.
Mi s-a parut ca iosafat a descris exact la ce se poate astepta un om obisnuit in contact cu un psihopat, deoarece eu chiar cu aceste reactii am avut de-a face. Am crezut ca iosafat si altii sunt chiar specialisti.
Deci eu chiar ma aflu intr-un proces de reincredintare care se anunta greu si va dura foarte mult. Nu am dorit sa discut insa despre aspectele juridice ale acestui caz, cu acestea m-am lamurit.
Sobolanu07 a scris:Cat despre psiholog, eu zic ca nu am nevoie de consultatii pentru mine.
Nu ca sa iti faci tu psihoterapie te indrumam acolo...ci ca sa obtii un sfat in problema modului de abordare a subiectului cu sotia.
Sobolanu07 a scris:Cred ca la orice consultatie, chiar si la psiholog, trebuie sa fie prezent pacientul, nu altcineva care sa descrie boala.
Bingo...ai vazut ca ai inteles?!...deci, ce sfat poti obtine aici de la niste persoane care nu cunosc pacientul?...doar stii si tu ca toti suntem diferiti, si chiar se spune ca "nu exista boli ci doar pacienti". Fiecare pacient reactioneaza diferit, chiar si la aceeasi boala, asa incat terapia trebuie mereu sa fie personalizata. Cand ai spus ca doresti sa ti se spuna care este modul in care sa o abordezi pe ex-sotia, de fapt ai cerut un fel de consultatie...este OK, insa in asa problema delicata , cum oare ar putea chiar si un specialist sa isi dea cu parerea, din moment ce nu stie aproape nimic despre ea?!?
Sobolanu07 a scris:Am crezut ca iosafat si altii sunt chiar specialisti.
Chiar sunt si tocmai de aceea nu ti-au dat decat raspunsurile utile pentru acest gen de situatie. Nu cred ca ar putea sa iti indice nici o maniera de abordare atata timp cat subiectul este necunoscut. Pot cel mult sa isi imagineze scenarii, iar daca ele nu s-ar dovedi viabile, tu ai avea senzatia ca ei sunt incompetenti, ceea ce este fals. Chiar si tacerea unora este un raspuns...competent, in acest caz.
Eu nu pot sa iti indic cum sa vorbesti cu sotia, pentru ca nu sunt psiholog, insa pot sa iti dau acest sfat...mergi cat mai iute la un psiholog, detaliaza cat mai mult problema, descrie comportamentul ei in amanunt( practic fa o "disectie" a intregului ei comportament asa cum tu l-ai perceput) si apoi vezi ce modalitate de abordare iti arata acel psihoterapeut.
Vei avea poate surpriza sa constati, ca si cei care au trait un anume timp langa o persoana cu probleme psihice, dezvolta un fel de mimetism comportamental. Apoi chiar daca prima maniera de abordare nu reuseste, nu renunta, incearca sa vezi daca nu ti se arata mai multe scenarii de abordare. Bafta multa. Si nu uita...cu o persoana de acest gen9precum sotia ta) , rezultatele apar de multe ori greu, poate deloc...de aceea ti-am sugerat sa ceri si incredintarea copilului. Nu poti miza pe faptul ca un sfat despre cum sa pui problema, va rezolva acest lucru....poate dura la fel de mult timp pana sa reusesti sa o convingi, insa categoric esti in avantaj daca mergi sa consulti un specialist.
Sobolanu07 a scris:Nu vreau ca pe acest topic sa deschid discutii juridice. Daca ar trebui sa ne luam dupa legi, protectia copilului se bazeaza pe Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, iar la art. 89-92 se spun mai multe despre atributiile autoritatilor.Un proces de reincredintare binenteles ca o sa dureze mult, nu stiu daca se va pune problema altor evaluari medicale ala ei. Ea, nerecunoscandu-si boala, a incetat brusc tratamentul cu zyprexa prescris pe 2 ani, iar acum boala isi face efectele.
Pana a ajunge la un deznodamant fericit pentru baietelul meu care sufera de hemipareza spastica, eu cred ca ar trebui sa o conving sau sa o oblig sa continue tratamentul de recuperare (e vorba de kinetoterapie) al baietelului, tratament inceput acum 2 ani. Problema este ca dupa 5 luni de staruinte nu am reusit inca.
Cred ca as putea sa inteleg mai multe daca se detaliaza putin psihologia unui bolnav de schizofrenie paranoida si atunci poate as putea sa discut altfel cu ea. Deja rabdarea mea este pusa greu la incercare si incep sa nu fiu de acord ca pe bolnavii psihici sa-i privim cu ingaduinta si sa-i intelegem, cand ei fac atata rau, fara nici o remuscare si nu patesc absolut nimic.
Nu cred ca un parinte, ca sa-si ajute copilul bolnav sau aflat in pericol, asteapta ca legea sa-si spuna cuvantul, sau autoritatile sa faca dreptate, sau sa negocieze cu o bolnava cu discernamantul alterat, fie ea si mama copilului...
De ce nu iei copilul? Sau sa-l duci tu la recuperare, luandu-l de la ea? Cu cine sta ex-sotia? Nu are cine sa urmareasca daca ia tratamentul?