Cum recunoastem si prevenim o boala psihica

nu nu nu nu ma intelege gresit... asa se spune pt ca imediat ce unul din cei doi citeste ceva despre o boala si identifica macar un simptom din aceea baoala incepe sa isi puna semne de intrebare

PourMoi a scris:

nu nu nu nu ma intelege gresit... asa se spune pt ca imediat ce unul din cei doi citeste ceva despre o boala si identifica macar un simptom din aceea baoala incepe sa isi puna semne de intrebare

Eu cand eram la facultate la Psihologie tot asa, eram la dreptul ingrozita. Ca si cum traiam vesnic intr-un cosmar sau vedeam numai filme de groaza, de aia nu am rezistat.

Si asa ne-a zis un profesor, e normal sa ti se para ca ai toate bolile, mai rau e cand te regasesti doar la una, ceva de genul, prea profund pentru mine. Oricum, ma saturasem de atata stres pentru nimic, si mi-am zis sa imi gasesc o ocupatie care sa ma mai echilibreze totusi.

Athmy a scris:

Oricum, ma saturasem de atata stres pentru nimic, si mi-am zis sa imi gasesc o ocupatie care sa ma mai echilibreze totusi.

O alegere inteleapta. Ai decis sa urmezi un drum mai accesibil tie, care sa iti ofere satisfactii

PourMoi a scris:

O alegere inteleapta. Ai decis sa urmezi un drum mai accesibil tie, care sa iti ofere satisfactii

Da, am ales o stiinta mai rationala, pentru oameni rationali. Cand am nevoie de putina ordine in sentimente, intru pe acest site.

Athmy a scris:

Eu am inteles din Psihologie ca daca citesti astfel de carti si ti se pare ca ai toate problemele descrise acolo, esti un om normal. Mai rau e daca ti se pare ca ai o singura problema, mare si lata.

Nu stiu daca este adevarat sau nu. Problema mea majora este ca incercam involuntar sa ma "super izolez" la orice problema intalnita. Aveam impresia ca ma pot "ascunde in mine" si sa nu ma afecteze nimic din afara. Lumea interioara mi se parea ideala (nu avea cine sa ma supere, nu se intampla nimic neprevazut), iar lumea exterioara mi se parea sursa posibila a oricarei neplaceri.

Si astfel parca au aparut 2 lumi in creierul meu. Daca ii spui unui copil du-te si stai in camera ta 7 ore il apuca toate spumele. Mie mi se parea o usurare sa stau singura 7 ore si sa ma gandesc aiurea, sa imi fac planuri de viitor. Planurile erau despre lucruri concrete pe care sa le fac sau despre lucruri pe care as putea sa le spun unor persoane. Si asa treptat, treptat am ajuns sa fiu "pierduta" in gandurile mele. Chiar daca mergeam pe strada nu dadeam atentie la locurile pe unde mergeam ... eram pierduta in gandurile mele.

Ca si cand ai vedea un cosmonaut care in loc sa priveasca pe vizor in afara ... si-a pus costumul invers si ii vezi ceafa ... iar el vede numai ineriorul castii. Daca se intampla ceva care imi atrage atentia atunci ma opresc din "visare". Daca nu merg pe pilot automat ... fac multe lucruri automat ... uit sa cobor in statia care trebuie ... imi uit poseta, umbrela ...

Cu cat constientizez acest aspect cu atat imi e mai bine ... cu atat aceasta lume interioare in care fugeam dispare in ceata ...

Este exact ca un drog. Daca sa zicem imi intra hotii in casa si imi fura diverse. Un om normal se supara, injura si are o stare de discomfort o perioada. Eu pe langa asta pt a face sa dispara starea de discomfort psihic pe care e normal sa o traiesti o perioada ma inchid in mine si incerc sa uit absolut tot, imi imaginez diverse scenarii in caer situatia nu s-ar fi intamplat etc. Imi fortez creierul pur si simplu sa nu se mai gandeasca nici o secunda la asta. Incerc sa imi imaginez orice numai sa uit si sa ma simt mai bine. Asta am facut de mica : orice stare de discomfort psihic incercam sa o sterg la propriu din creier folosindu-mi imaginatia.

Exact cum un betiv incearca sa bea pana uita o intamplare nefericita ... la fel si eu incercam sa nu las creierul sa treaca prin aceste sitiatii mai putini placute folosind imaginatia si vointa.

E ca si cand am vrut sa trisez.

Sa zicem ca un soldat are de alergat 20 km, apoi cu picioarle goale merge 1 km printr-o zona cu maracini si pietre ascutite. Poate sa isi asume "discomfortul" sau poate sa se imbete putin cand trece prin maracini. Eu am ales sa ma imbat putin azi. Si putin maine. Si in final am ajuns sa fiu beata mereu :soc:

Buna Newkey

ai un mod foarte plastic de a relata.

Pai si eu am momente cand uit totul de capul meu, doar ca ma forteaza realitatea sa o urmaresc, pentru ca am responsabilitati.

Inainte eram ca tine, numai ca desi ma refugiam, aveam mari sentimente de vinovatie.

Iar sentimente de detasare, induse sau nu, da, am si eu prea multe. Le prefer chiar.

Oricum, mie mi se pare ca esti un om foarte normal, care se confrunta cu realitatea in modul sau propriu.

Poate mai ne scrii :soc:

Newkeyboard a scris:

Newkeyboarder, de ce postezi doar o data pe luna?

E cea mai ciudata conversatie pe care am avut/o vreodata.

Parca traiesti in alta curgere temporala.

Sunt curios ce faci tu in luna dintre 2 mesaje?

:soc:

Athmy a scris:

Buna Newkey

ai un mod foarte plastic de a relata.

Pai si eu am momente cand uit totul de capul meu, doar ca ma forteaza realitatea sa o urmaresc, pentru ca am responsabilitati.

Inainte eram ca tine, numai ca desi ma refugiam, aveam mari sentimente de vinovatie.

Iar sentimente de detasare, induse sau nu, da, am si eu prea multe. Le prefer chiar.

Oricum, mie mi se pare ca esti un om foarte normal, care se confrunta cu realitatea in modul sau propriu.

Poate mai ne scrii

La mine aceste "detasari" sunt prea multe si prea "adanci". Conteaza mult frecventa. Asa si eu beau cate o bere o data pe luna si ma consider normala. Dar cineva care bea cu orice ocazie pana cade sub masa nu mai e normal. Asa si cu detasarile mele.

Atunci cand te trezesti brusc din somn pana sa iti dai seama ce si cum dureaza cateva secunde pana te dezmeticesti. Daca te-ai trezi brusc intr-o sala de examen ai avea nevoie de putin timp pana sa iti porneasca motorasele si sa te apuci de scris.

La fel mi se intampla si mie dupa aceste "detasari". Si detasarile fiind foarte dese sunt "semibeata" mai mereu.

Normala nu ma pot considera din moment ce randamentul meu este la 40% atat la serviciu cat si in rest.

Cu cat constientiez si vorbesc mai mult despre chestia asta cu atat ma "detasez" mai putin si randamentul creste.

Mie mi se pare ca este exact ca alcoolul pentru un betiv. Numai ca la mine este un obicei foarte adanc, foarte vechi, a devenit un automatism. Si nu e nevoie de nimic din exterior. Eu pot instantaneu sa ma las de orice obicei. Daca imi spune doctorul ca nu mai am voie ciocolata, prajituri, carne si nici portocale, din secunda urmatoare m-as conforma.

Daca ar trebui sa merg de maine cu 10 kg in spate nu ar fi nici o problema.

Dar obiceiul asta de ama "detasa" cum ai spus tu nu prea stiu de unde sa il apuc. Nu prea stiu cum sa procedez.

Kosmotro a scris:

Newkeyboarder, de ce postezi doar o data pe luna?

E cea mai ciudata conversatie pe care am avut/o vreodata.

Parca traiesti in alta curgere temporala.

Sunt curios ce faci tu in luna dintre 2 mesaje?

ce face toata lumea

postez rar pt ca nu prea imi place sa vorbesc despre problema asta. Nici nu stiu cum sa o descriu. Daca nu puteam sa ma las de tigari sau alcool intram pe forum si scriam : vreau sa ma las de tigari ce sa fac, am nevoie de cineva care sa ma tina inchis intr-o camera sa nu ma pot atinge de bautura.

Dar asa nici nu stiu ce sa scriu.

Eu nu prea inteleg, de unde stii tu ca dai doar 40% randament la serviciu. La ce te raportezi?

Pai nici eu nu dau randament bun cand nu se ocupa nimeni de mine si ma plictiseste ce fac, altfel imi merge mintea si imi place chiar ce fac. Numai ca daca sunt ca un copil mic la serviciu, trebuie sa astept sa pice para malaiata cum se zice, deci nu prea dau randament, sau progresez, desi deocamdata sunt destul de bine vazuta. Pana cand, e intrebarea.

Asa cred poate si la tine. Eu nu prea inteleg cum vine detasarea despre care vorbesti, adica dai exemple dar nu prea reale si nu ma prind. Eu simt detasarea ca pe 'nu ma intereseaza, desi as vrea, dar nu stiu cum'. Si raman in ea pana cand ceva ma trage afara.

Dar totul in viata asta se repeta, ca o spirala ascendenta

Eu cand m-am dus in primul an de facultate in alt oras, singura, sa vezi ce mi s-a intamplat: de doua ori am circulat fara bilet (o data am uitat sa ma dau jos din autobuz cand intra pe o linie pa care nu aveam abonament, iar alta data ploua si am luat tranvaiul cu o statie mai sus de linia mea) si de doua ori am primit amenda.

Mi-au furat pormoneul de doua ori. De cateva ori era sa dea masina peste mine, nu stiuam ca exista semafoare

M-au injurat soferii de nenumarate ori. Eram disperata.

Acum mai uit lucruri cand sunt bulversata de ceva ce mi s-a intamplat. De ex am avut o problema de sanatate vreo 6 luni, fara sa merg la doctor. Ajunsesem sa probez pantofi intr-un mall si sa ma trezesc ca mi-am uitat geanta tot acolo. Sau sacosa, de multe ori. Noroc ca le-am gasit :soc:. Acum ma cunosc mai bine si ma verific daca stiu ca am ceva la mansarda :P.