Si eu visez o gramada daca altceva nu am de facut. De exemplu, aproape in fiecare week-end ma duc catre o margine a orasului si calatoriile astea tin vreo 5-6 ore. In timpul asta ascult muzica si visez. Imi imaginez tot felul de povesti mai mult sau mai putin SF.
Cum recunoastem si prevenim o boala psihica
Început de Cleric Prest, Mie 6 dec 2006 · 232 răspunsuri · 168.109 vizualizări
Se vede treaba ca esti inca student? Atunci obisnuiam sa visez si sa explorez :flowers:
iosafat a scris:O persoana care dezvolta o tulburare psihica (depresie, schizofrenie) e un om slab, care nu opune rezistenta, nu se revolta, se supune neconditionat in familie sau societate (acel gen de persoane numite "linistite", deosebit de "Nici un om care isi descopera vocatia, menirea in viata din adolescenta si o materializeaza (impotriva tututor, mai ales a familiei sale) nu va ajunge depresiv sau schizofren.
Exista si schizofrenia adultilor, cand factorul declansator e partenerul de viata, un schizoid-paranoid care isi distruge sotul/sotia care deja era prelucrata inca de demult (de la nastere) in ce priveste stima de sine si scenariul de viata.
Am citit ce s-a scris, in special despre script si rolul familiei in formarea unui psihic sanatos.
Ma bucur ca am gasit totusi si varianta in care avem o sansa sa raminem sanatosi la cap.
Mi se pare exagerat si absurd sa sustinem ca pe ceva implacabil, faptul ca daca sunt probleme in familie, sau ai parte de parinti care domina prin educatie , in mod sigur ratezi normalitatea.
Undeva nu se tine cont de propria personalitate, vointa, care te ajuta sa te dezvolti.
Daca e sa o luam asa , mai toate familiile au conflicte intre generatii, tot timpul apare cineva care vrea sa domine o relatie, care e mai impulsiv, sau mai egoist, sau nu stie sa educe un copil, si totusi nu toti ajungem sa avem probleme psihice.
Si asta nu pt ca am fugit la timp, cum eram sfatuiti, ci pt ca omul are putere.
Copil fiind nu ai cum sa fugi, esti total dependent de parinti, indiferent cit de timpiti sunt ei.
La momentul cind poti pleca, esti deja "setat" intr-un anumit fel.
Depinde doar de tine, atunci cind ajungi sa poti gindi cu mintea ta, daca poti alege, daca poti da la o parte ce nu ti se potriveste din ce ti s-a impus.
Si asta se poate, trebuie vointa, dorinta de a cunoaste si a socializa si cu altii, nu numai familia ta.
Mai ales in tinerete si adolescenta , suntem ca un burete, putem absorbi informatii comportamentale si de la alte persoane cu care interactionam , nu doar familia.
Daca vedem ceva bun, care se lipeste de sufletul nostru la un prieten de familie, sau bunica, sau profesor, vom lua si de acolo. Nu luam totul doar de la parinti. Mai gindim si noi, mai avem propria personalitate.
Sechele insa ramin, daca nu ai avut o relatie buna cu ei, si de asemenea apucaturi, obiceiuri proaste.
Unele le mai putem corecta, altele constientiza si controla, altele ne fac felul.
Asta nu inseamna ca ne pierdem mintile.
Asa toti ar trebui sa fim nebuni.
Editat Mar 18 ian 2011 10:58
Athmy a scris:Eu cand m-am dus in primul an de facultate in alt oras, singura, sa vezi ce mi s-a intamplat: de doua ori am circulat fara bilet (o data am uitat sa ma dau jos din autobuz cand intra pe o linie pa care nu aveam abonament, iar alta data ploua si am luat tranvaiul cu o statie mai sus de linia mea) si de doua ori am primit amenda.Mi-au furat pormoneul de doua ori. De cateva ori era sa dea masina peste mine, nu stiuam ca exista semafoare
M-au injurat soferii de nenumarate ori. Eram disperata.
Acum mai uit lucruri cand sunt bulversata de ceva ce mi s-a intamplat. De ex am avut o problema de sanatate vreo 6 luni, fara sa merg la doctor. Ajunsesem sa probez pantofi intr-un mall si sa ma trezesc ca mi-am uitat geanta tot acolo. Sau sacosa, de multe ori. Noroc ca le-am gasit
. Acum ma cunosc mai bine si ma verific daca stiu ca am ceva la mansarda
La mine treaba asta se intampla exagerat de des. Si mi se intampla si cand lucrez, si cand citesc si cand ma uit la televizor.
Si nu gaseasc pe nicaieri descris ceva asemanator. Si la orice problema ma inchid ermetic si incerc sa fug de realitate, de probleme, chiar si de propriile mele amintiri. Si toata ziua stau inchisa in aceasta carapace.
Editat Mar 8 feb 2011 13:47
Da, e rau cand esti prins intre doua lumi.. 
Athmy a scris:Da, e rau cand esti prins intre doua lumi..
Nu e asa rau cum pare. Rau cu adevarat e sa fii captiv in lumea ta numai pt. ca este incompatibila cu cea din jur, sa nu vezi motivele pt. care este incompatibila si sa nu stii sa creezi compatibilitati.
Nu este asa de rau, daca te obisnuiesti. Insa uneori trebuie sa existe o punte pe care sa poti pasi intre cele doua lumi si sa lasi sa se ajunga si la lumea ta. Aici e greul.
Pulanul a scris:Ultima la care am fost se numeste Vera Vizitiu si pot spune ca la inceput parea oarecum OK.ASTA LA INCEPUT.
Asta trecand pe langa faptul ca asa zisa terapie era destul de subtire,nu ataca anumite problemeexistenbtiale pentru mine.
Eu sunt o fire complexata de ac hestie ,am o anumita chestie nu conteaza acum sa spun ce am si in finalul celei de a doua sedinte incompetenta asta de vizitiu ca altfel nu pot sa-i spun imi atrage atentia aspura acelei chestii care o am eu,probabil ca i se parea ciudata chestia mea si murea de curiozitate si ma intreaba ce am parca ar fi fost vanzatoarea de la Aprozarul din coltul strazii.
De atunci am zis ca nu ma mai duc la o asemenea idioata incompetenta,un psiholog bun si competent nu poate sa faca o asemenea gafa si sa atragi atentia aspura unui luycru din aspectul fizic al unui om care tie ti se pare ciudat este in primul ran un lucru jognitor si ofensator,un om educat si,mai ales un psiholog nu poate face asemenea gafe.
Era si asta o fomista ca dupa ce nu m-am mai dus m-a bombardta cu telefoanele .
Stiti cum am scapat de ea sa nu ma mai sune?Foarte original o sa spun mai incolo.
Chestia asta [cu bombardatul telefoanleor] mi-a demonstrat ca si asta era o fomista ca si Rusti care nu vedea in bietul pacient decat o sursa de facut bani.
Eu am mers la Vera Vizitiu pentru o chestiune relativ minora, ceea ce si ea mi-a comunicat de la inceput. Eu am ales insa dupa ce (chiar si) ea mi-a comunicat clar ca nu mai am probleme care sa necesite terapie, sa fac ceva ce poate s-ar numi dezvoltare personala, adica sa ajung la nivelul la care sa ma cunosc cat mai bine si sa ma pot "citi" emotional. Eu am fost f multumita. Atentie insa pentru cei care isi imagineaza ca se duc la psiholog numai ca sa aiba un umar pe care sa planga! Nu e asa! Sunt si momente in care psihologul poate parea prea "direct"/"insistent" prin intrebarile pe care ti le adreseaza - conteaza cat de mult te potrivesti cu acest stil. Pentru mine, a fost ok; nu intotdeauna placut, mai ales cand descopeream singura anumite aspecte la mine, dar rezultatul zic eu ca a fost cel bun. La cat am ajuns sa o cunosct prin terapie, chiar nu cred ca a lansat intrebarea legata de acea chestiune fizica din pura curiozitate personala.
Dc nu faci terapie pana la capat, nu iti poti da seama de etapele unei terapii si de ce anumite chestiuni un psiholog a ales sa le abordeze mai repede, pe altele mai incet s.a.m.d. In cazul meu nu s-a comportat deloc ca o "fomista" - ne-am dat seama amandoua in acelasi timp cand am depasit problema care m-a facut sa ma adresez unui spiholog si ea mi-a comunicat acest lucru, fara sa taraganeze terapia la nesfarsit. Am avut placuta surpriza sa scap si de o problema de sanatate pe care o aveam inca din copilarie care cel mai probabil se declansa pe fond emotional.
Ca avertizare, pentru cei care pana la urma aleg sa mearga la un psiholog - va asteapta "munca"! Tb sa lucrati cu voi! suna usor, dar nu este. Este mult mai usor sa dai vina pe altii, decat sa iti asumi problemele/"greselile" si,eventual, sa mai si faci ceva schimbari in structura ta psihica.
Eu am fost multumita de Vizitiu ca psiholog. Mi se pare ca si-a facut treaba bine.
Sper sa va fie de folos recomandarile mele, indiferent la ce spiholog ajungeti.
nebuni sunt cei multi
Saharian a scris:nebuni sunt cei multi
nu, nebun e ala care nu poate munci si ajunge pensionat de boala, pentru ca periodic face episoade psihotice, cum ar veni, creierul se cufureste (cufureala e diarea purceilor de ț