Început de Cleric Prest, Mie 6 dec 2006 · 232 răspunsuri · 168.109 vizualizări
Newkeyboard a scris:Eu nu intelegam chestia asta : cum sa spui ca nu e bine sa barfesti dar tu sa barfesti la greu, cum sa spui ca nu e bine sa fii invidios dar tu sa ai invidia cat casa pe tine.Eu luam de bune vorbele oamenilor si incercam sa ma conformez.
Asta se numeste SCRUPULOZITATE. Ai putea face o cariera in religie. 
Kosmotro a scris:1 spalatul pe dinti ca un ritual compulsivteama de boala- trasaturi ipohondrice
anxietate, nesiguranta in fata lumii, a vietii
teama de extinctie
parintii nu au reusit sa te securizeze de mica?
2. autoanaliza, cerebralism accentuat
izolare, disecarea sentimentelor prin ratiune
nu e rau, dar inteligenta emotionala nedezvoltata te face sa ratezi sanse mari in viata
3 spirit de competitie, rivalitate, frustrare, ambitii, dezamagiri
daca nu pot fi prima, sa fiu atunci in afara lor
excentricitate
parinti narcisisti, self absorbed, care au imprimat fetitei ambitii peste puterile ei? (fii prima, ca sa ne oglindim noi in tine cu mandrie)
usoare trasaturi asperger? sau mai degraba sindromul gifted child, dar necanalizat cum trebuie de mic?
4 agresivitate ca fetita
protest viril?
neacceptarea apartenentei la genul feminin?
5 autocalmare, stil zen, pozare in posturi de inteleapta
de aici miscarea ta in reluare?
spune-ne mai multe despre relatia cu parintii tai, cum te-ai format
si cred ca mai ai trasaturi interesante pe care nu ni le-ai zis, gen excentricitate, remarcare de patternuri in jur, care ar putea sa ne ajute la dibuirea problemelor tale, sa ne puna pe piste
1 spalatul pe dinti ca ritual compulsiv
Nu stiu daca e asa. Eu aveam conceptia ca unui om ii va merge bine daca face lucrurile care s-au stabilit rational ca tebuie facute.
Daca citeam ca e bine sa alergi in fiecare zi, alergam. Daca citeam ca e bine sa stai in cap 15 minute pe zi, stateam. Daca aflam ca spalatul pe dinti cu periuta nu e bun pt ca distruge smaltul si mai bine sa folosesti doar apa de gura, ma conformam.
Eu aveam impresia despre oamenii mari ca sunt rationali, ca s-a stabilit deja ce e bine si ce e rau. Nu imi imaginam ca sunt milioane de teorii despre ce e bine si ce e rau. Si nu imi imaginam ca nimeni nu le aplica ad literam mai ales cand e vorba de morala si corectitudine.
Nu intelegeam ca oamenii in esenta sunt egoisti si vor doar asa sa dea un strat de glazura frumoasa pe deasupra vorbind de morala.
Eu nu puteam sa relationez normal cu oamenii (adulti ori copii) pt ca in capul meu mereu avea loc un RAZBOI (gen disonanta cognitiva) : pe de o parte fiecare isi vede numai interesul si pe de alta parte toata lumea tipa despre morala si adevar.
Exemple
La tara la bunici toate babele il barfeau pe popa ca e un nenorocit, un betiv, un hot etc. Si atunci de ce aceleasi babe ii pupa mana si imi spun mie ca trebuie sa il salut respectuos? (ma intrebam eu cu mintea de copil) Pana la urma betivii si hotii trebuie respectati sau si barfiti+urati si apoi respectati. Acest comportament dual ma bloca pur si simplu.
Daca jucam tenis cu un copil. Si il bateam rau de tot. El se supara. Daca mai lasam de la mine si nu il bateam rau de tot. Tipa ca de fapt m-ar fi batut si am trisat ca sa il inving. Daca iar il bateam rau de tot, iar se supara. Daca ma lasam batuta tot nu eram prieteni pt a incepea sa se laude ca m-a batut de fiecare data.
Acest comportament dual in care pe de o parte ne respectam, suntem prieteni, pe de alta parte ne barfim, ne invidiem ma baga in boala. Si inca ma streseaza :roll:
Kosmotro a scris:
aceste mesaje duale le primim cu totii si fiecare din noi poate sa le perceapa eronat, mai ales ca si copil.
Da, multi oameni sunt scindati, asa stau lucrurile, macar acum intelegi asta.
"Eu aveam impresia despre oamenii mari ca sunt rationali, ca s-a stabilit deja ce e bine si ce e rau. Nu imi imaginam ca sunt milioane de teorii despre ce e bine si ce e rau. Si nu imi imaginam ca nimeni nu le aplica ad literam mai ales cand e vorba de morala si corectitudine."
Cred ca aici e vorba de ceva mai mult decat simpla descoperire ca oamenii mari nu fac ce zic, prin care trece orice copil. Copiii normali invata sa se adapteze la aceasta gandire duala inca de mici. Newkeyboarder a perpetuat acest soc pana la varsta adulta (cati ani ai acum de fapt?) tocmai pentru ca ea insasi nu se poate adecva la lumea cu standarde duble. De ce nu se poate adapta? Pentru ca nu stie sa minta, nu pentru profit, ci nici macar minciuna aceea micuta gen compliment. Ea e naiva (in sensul bun), traieste in lumea sa de standarde solide, de neinterpretat, in lumea imaginatiei sale, pur dpdv etic. Eu zic ca lumea aceasta e foarte frumoasa. Dar orice inadecvare cu lumea reala dublustandard ii va crea ei probleme.
Newkeyboarder, de ce scrii asa de rar pe forum? Ai acces la net doar cand si cand?
Kosmotro a scris:"Eu aveam impresia despre oamenii mari ca sunt rationali, ca s-a stabilit deja ce e bine si ce e rau. Nu imi imaginam ca sunt milioane de teorii despre ce e bine si ce e rau. Si nu imi imaginam ca nimeni nu le aplica ad literam mai ales cand e vorba de morala si corectitudine."Cred ca aici e vorba de ceva mai mult decat simpla descoperire ca oamenii mari nu fac ce zic, prin care trece orice copil. Copiii normali invata sa se adapteze la aceasta gandire duala inca de mici. Newkeyboarder a perpetuat acest soc pana la varsta adulta (cati ani ai acum de fapt?) tocmai pentru ca ea insasi nu se poate adecva la lumea cu standarde duble. De ce nu se poate adapta? Pentru ca nu stie sa minta, nu pentru profit, ci nici macar minciuna aceea micuta gen compliment. Ea e naiva (in sensul bun), traieste in lumea sa de standarde solide, de neinterpretat, in lumea imaginatiei sale, pur dpdv etic. Eu zic ca lumea aceasta e foarte frumoasa. Dar orice inadecvare cu lumea reala dublustandard ii va crea ei probleme.
Newkeyboarder, de ce scrii asa de rar pe forum? Ai acces la net doar cand si cand?
Am acces la net doar ca nu prea imi place sa ma gandesc la problema asta. Si atunci cand intru si scriu trebuie practic sa o recunosc si "sa o privesc in ochi". Si ma enerveaza cand nu am raspunsuri la o problema.
Neputand sa ma adaptez la lumea asta care practic "imi rupea creierul in doua" m-am izolat. Asa cum ai avea de ales intre 2 job-uri fiecare cu avantajele si dezavantajele sale ... si nu poti sa te hotarasti :huggles:
Pe de o parte mi se spunea sa fiu corecta, sa nu mint pt ca asa e bine. Dar eu observam ca toata lumea minte in anumite situatii ... dar nimeni nu ar recunoaste nici impuscat ca mintit sau a fost incorect ... desi toata lumea folosea acelasi sablon "greseala recunoscuta e pe jumatate iertata" eu nu vedeam nici un adult procedand asa.
Aceasta dualitate imi provoca un stres imens.
Acum ceva vreme am dat peste o carte despre autism. Si unele lucruri descrise acolo parca mi se potriveau 100%.
Nu ca as fi autista doar ca eu in mod voluntar m-am super izolat. E ca si cand m-am ascuns intr-un buncar si am taiat orice legatura cu lumea exterioara.
E ca si cand ai sta intr-o celula fara fereastra, izolata fonic, fara ceas etc. Ne avand la ce sa te raportezi pur si simplu creierul merge in gol. Nu iti poti face planuri pt nu mai ai notiunea timpului.
O sa cumpar cartea si o sa scriu exact randurile care mi s-au parut ca se potrivesc perfect.
Doar citind si constientizand ca nu poti exista in afara lumii inconjuratoare, ca nu poti taia toate legaturile cu ce este in jur starea mea s-a imbunatatit cu 50%.
Intelegand ca incercarea de a te plasa in afara lumii din jur si a "trai" numai in lumea interioara este sortita esecului pur si simplu mi-a schimbat toata perspectiva 
Am inteles ca oricat de urata ar fi realitatea nu ai cum sa fugi de ea. Eu pana acum am tot fugit de am ajuns campioana mondiala la atletism
Editat Vin 3 dec 2010 12:50
Newkeyboard a scris:
Te rog sa-mi scrii un mail pe adresa
Am incercat sa te contactez aici pe forum, prin mesaje private, dar nu se poate, pentru ca nu iti functioneaza tie, din cauza ca nu ai inca 15 mesaje pe acest forum (daca am inteles bine asa merge sistemul aici).
Am ceva sa iti spun.
Mersi.
Newkeyboard a scris:Am acces la net doar ca nu prea imi place sa ma gandesc la problema asta. Si atunci cand intru si scriu trebuie practic sa o recunosc si "sa o privesc in ochi". Si ma enerveaza cand nu am raspunsuri la o problema.Neputand sa ma adaptez la lumea asta care practic "imi rupea creierul in doua" m-am izolat. Asa cum ai avea de ales intre 2 job-uri fiecare cu avantajele si dezavantajele sale ... si nu poti sa te hotarasti
Pe de o parte mi se spunea sa fiu corecta, sa nu mint pt ca asa e bine. Dar eu observam ca toata lumea minte in anumite situatii ... dar nimeni nu ar recunoaste nici impuscat ca mintit sau a fost incorect ... desi toata lumea folosea acelasi sablon "greseala recunoscuta e pe jumatate iertata" eu nu vedeam nici un adult procedand asa.
Aceasta dualitate imi provoca un stres imens.
Acum ceva vreme am dat peste o carte despre autism. Si unele lucruri descrise acolo parca mi se potriveau 100%.
Nu ca as fi autista doar ca eu in mod voluntar m-am super izolat. E ca si cand m-am ascuns intr-un buncar si am taiat orice legatura cu lumea exterioara.
E ca si cand ai sta intr-o celula fara fereastra, izolata fonic, fara ceas etc. Ne avand la ce sa te raportezi pur si simplu creierul merge in gol. Nu iti poti face planuri pt nu mai ai notiunea timpului.
O sa cumpar cartea si o sa scriu exact randurile care mi s-au parut ca se potrivesc perfect.
Doar citind si constientizand ca nu poti exista in afara lumii inconjuratoare, ca nu poti taia toate legaturile cu ce este in jur starea mea s-a imbunatatit cu 50%.
Intelegand ca incercarea de a te plasa in afara lumii din jur si a "trai" numai in lumea interioara este sortita esecului pur si simplu mi-a schimbat toata perspectiva :P
Am inteles ca oricat de urata ar fi realitatea nu ai cum sa fugi de ea. Eu pana acum am tot fugit de am ajuns campioana mondiala la atletism
Eu am inteles din Psihologie ca daca citesti astfel de carti si ti se pare ca ai toate problemele descrise acolo, esti un om normal. Mai rau e daca ti se pare ca ai o singura problema, mare si lata.
Athmy a scris:Eu am inteles din Psihologie ca daca citesti astfel de carti si ti se pare ca ai toate problemele descrise acolo, esti un om normal. Mai rau e daca ti se pare ca ai o singura problema, mare si lata.
Defapt se spune ca psihologii au toate bolile psihice despre care invata, iar medicii toate bolile fizice despre care invata.
cat despre recunoasterea unei boli psihice... iti poti pune un semn de intrebare in momentul in care vezi ca cineva difera destul de mult de tiparul celor din jurul tau. Poate are un comportament deplasat, poate are un anumit tip de limbaj sau poate nu iese din casa, are diverse fobii, comportamente exagerate. E dificil de recunoscut o boala psihica mai ales daca nu este una care sa deranjeze.
PourMoi a scris:Defapt se spune ca psihologii au toate bolile psihice despre care invata, iar medicii toate bolile fizice despre care invata.cat despre recunoasterea unei boli psihice... iti poti pune un semn de intrebare in momentul in care vezi ca cineva difera destul de mult de tiparul celor din jurul tau. Poate are un comportament deplasat, poate are un anumit tip de limbaj sau poate nu iese din casa, are diverse fobii, comportamente exagerate. E dificil de recunoscut o boala psihica mai ales daca nu este una care sa deranjeze.
Eu nu sunt de acord, poate cuiva ii place sa fie diferit, e o extravaganta care ii da un sens.
O boala psihica, cred eu, te impiedica sa traiesti pe multe planuri, afectiv, social, chiar cu tine insuti de multe ori ai probleme mari. O boala psihica se rasfrange in primul rand asupra ta, si nu e vorba de ce percep altii ca fiind iesit din tipar, este ca tu nu poti sa te intelegi si sa traiesti cu tine, devii autodistructiv, asta e boala.
Unde vezi boala sa iti faca bine sau sa te simti bine cu ea. Nu are cum, ca e boala care te imbolnaveste pe tine in primul rand, si apoi se vede si in comportament.
