Cum recunoastem si prevenim o boala psihica

Newkeyboard a scris:

Alta problema e ca eram mereu mult prea "rationala" si prea "spartana". Daca citeam ca prea multa ciocolata nu e buna eu nu mai mancam deloc. Daca imi puneam in minte sa alerg 2 ore fara oprire alergam pana "muream". Chiar daca vedeam ca nu mai pot sa respir eu tot alergam. Eram foarte mandra de vointa mea si nu realizam ca nu e bine sa imi refuz si micile placeri. Nu realizam ca omul are si parte emotionala care este ca o oala sub presiune ce are nevoie de niste supape. Nu realizam ca nu e bine ca prin vointa sa incerci sa astupi aceste supape.

ai descris bine

si intr-un cuvint este o problema de MANDRIE . nu ai nici o treaba cu depresia .

e posibil sa vrei sa fi o mica '' sefa perfectionista'' .

PourMoi a scris:

cred ca la tine este vorba de increderea in tine, daca reusesti sa o ridici pe asta atunci totul se va schimba pe plus

eu cred ca e invers. mandria o determina sa nu isi asume '' greselile'' si asta sa o faca sa sufere . depresivul in general nu gaseste scapari din evenimente , pe cind l-a ea '' MANIFESTARILE '' sunt de atac . ( atit asupra ei cit si asupra persoanelor ) . nu are nici o problema cu capul , e foarte energica si asta o face sa reactioneze '' impulsiv'' negasind metode si eliberari '' de tensiune'' in alte lucruri .

ps '' manifestarile '' sunt tipice omului perfectionist

**Lux** a scris:

ai descris bine

si intr-un cuvint este o problema de MANDRIE . nu ai nici o treaba cu depresia .

e posibil sa vrei sa fi o mica '' sefa perfectionista'' .

eu cred ca e invers. mandria o determina sa nu isi asume '' greselile'' si asta sa o faca sa sufere . depresivul in general nu gaseste scapari din evenimente , pe cind l-a ea '' MANIFESTARILE '' sunt de atac . ( atit asupra ei cit si asupra persoanelor ) . nu are nici o problema cu capul , e foarte energica si asta o face sa reactioneze '' impulsiv'' negasind metode si eliberari '' de tensiune'' in alte lucruri .

ps '' manifestarile '' sunt tipice omului perfectionist

Ideea cu "omul perfectionist" se potriveste cat de cat. Dar ideea cu "sefa" nu. Eu nu vreau sa impun ceva cuiva. Eu nu reusesc sa trec peste problemele mele.

Spre exemplu daca as merge la doctor si as vedea ca am diabet. Un om normal in prima faza se supara, plange, injura etc ... dar apoi se obisnuieste cu ideea si incet inicet isi continua viata cu bune si rele.

Eu la o faza de asta ma izolez pe insula mea, ma supar, dar mai departe nu reusesc sa accept ideea si sa merg mai departe cu bune si rele. Si mai ales nu mai plec dupa insula. Devin din ce in ce mai tacuta si mai pierduta in gandurile mele.

Aici e hiba. Parca la "inteligenta emotionala" IQ-ul meu e 0. Si orice se intampla rau ma face sa fug pe insula. Daca cineva ma trage de limba si ma face sa vorbesc si imi spune "uite si eu am trecut prin diverse greutati dar asta e viata" parca vin inapoi pe continent.

Altfel ma "inchistez" si raman pe insula mult si bine.

Newkeyboard a scris:

Ba da. Nu sunt intr-o stare atat de grava Imi plac multe lucruri. Dar ma simt mereu ca si cand as fi 20% beata. Si atunci nu ma pot bucura pe deplin.

Ma simt ca un om normal care a stat pe o insula pustie pt mult timp si atunci a devenit salbatic, se simte strain de lumea reala. E ca in filmul cu Tom Hanks "Cast away". Exact ca in film eu izolandu-ma emotional de cei din jur chiar de cand eram mica am ajuns ca de multe ori sa imi imaginez discutii pe care le-as avea cu mama, tata, sora etc. Exact cum fac babele pe la tara cand sunt suparate pe cineva si bombane singure ca si cand persoana ar fi de fata

Asa cum Tom Hanks si-a pictat o persoana cu care sa discute, tot asa si eu imi imaginam diverse discutii pe care vroiam sa le port dar nu aveam cu cine sau stiam ca nu ar fi avut nici un rezultat.

Dupa parerea mea hiba mea principala e ca inca de mica atunci cand aveam o problema prima reactie era sa ma izolez, sa ma gandesc ca nu am nevoie de nimeni. Parca as fi fost un fel de capitanul Nemo care isi creeza o lumea a lui si se izoleaza in adancuri. Chiar si atunci cand ma intalnesc cu parintii, cu prietenii parca eu sunt in submarinul meu si vorbim prin teleconferinta. Cu cat e mai multa lume prezenta cu atat parca e mai greu.

Alta problema e ca eram mereu mult prea "rationala" si prea "spartana". Daca citeam ca prea multa ciocolata nu e buna eu nu mai mancam deloc. Daca imi puneam in minte sa alerg 2 ore fara oprire alergam pana "muream". Chiar daca vedeam ca nu mai pot sa respir eu tot alergam. Eram foarte mandra de vointa mea si nu realizam ca nu e bine sa imi refuz si micile placeri. Nu realizam ca omul are si parte emotionala care este ca o oala sub presiune ce are nevoie de niste supape. Nu realizam ca nu e bine ca prin vointa sa incerci sa astupi aceste supape.

Gaseste oameni cu care sa comunici cat mai deschis,mai liber.Prieteni carora sa le poti spune chiar orice -daca se poate.

Si spune ce ai de spus,chiar daca stii ca celorlalti nu le va placea...nu e sanatos sa taci si sa inghiti orice.(poti sa spui pe forum daca nu altfel -mai sunt si alti useri care fac asta)

Esti atat de deprimata,pentru ca ai sentimentul ca nu poti sa participi,si nici ceilalti nu pot sa participe la viata ta...de fapt,nici macar tu nu participi la ea.

Da-ti voie sa-ti traiesti emotiile...si sa le exprimi;ba chiar mai mult,sa le folosesti.

Pentru ca emotiile sunt un feed-back al perceptiei tale asupra lumii -a celei interioare si a celei exterioare.Sunt un instrument al intelegerii -daca le folosesti.

Newkeyboard a scris:

Aici e hiba. Parca la "inteligenta emotionala" IQ-ul meu e 0. Si orice se intampla rau ma face sa fug pe insula. Daca cineva ma trage de limba si ma face sa vorbesc si imi spune "uite si eu am trecut prin diverse greutati dar asta e viata" parca vin inapoi pe continent.

Altfel ma "inchistez" si raman pe insula mult si bine.

Inteligenta ta emotionala e 0 doar daca nu folosesti emotiile pentru a intelege lumea,pe ceilalti si pe tine insati.

E ca si cum ai avea ochi,vezi,dar refuzi sa tii cont de ei...sau mai mult chiar,esti perfect capabila sa vezi,dar preferi sa umblii cu ochii inchisi!

Tu ai inteligenta emotionala,ca si ceilalti oameni...doar ca nu o folosesti...

Emotiile au rostul lor,ele te informeaza permanent -depinde insa de tine sa le ignori ori sa le reprimi,ca si cum nu ar trebui sa existe macar.

State Frequency range State of mind

Delta 0.5Hz - 4Hz Deep sleep

Theta 4Hz - 8Hz Drowsiness (also first stage of sleep)

Alpha 8Hz - 14Hz Relaxed but alert

Beta 14Hz - 30Hz Highly alert and focused

Eu cred ca problemele tale emotionale iti afecteaza undele celebrare, creierul tau sta mai mult in raza frecventelor din starea theta si te face sa te simti "beata" cum ai zis, esti ametita si poti chiar sa "te misti in reluare" in aceasta situatie.

Acum, poate tu nu stii, dar adultii cand sunt stresati din punct de vedere emotional ajung la frecventele astea, asa ca sunt sanse mari ca problema ta sa tina de starea ta emotionala.

Din ce ai zis, cred ca te-ai disociat de sentimentele tale, din acest motiv nu iti dai seama de problemele tale emotionale, nu crezi/simti ca exista dar sunt acolo si te afecteaza.

Desi pot fi mai multe cauze, eu am avut unele dintre simptomele pe care le-ai descris, inteleg ce zici si stiu cum te afecteaza si de asta iti zic ca-i de ordin emotional, la fel ca la mine.

A da, ar trebui sa-ti faci cateva analize, cele obisnuite(calciu, magneziu, fier etc.) si sa faci si un test pentru vitamina B12, s-ar putea si unele deficiente(in special B12) sa iti creeze simptomele astea sau ,cel putin, sa le inrautateasca.

Newkeyboard a scris:

Ideea cu "omul perfectionist" se potriveste cat de cat. Dar ideea cu "sefa" nu. Eu nu vreau sa impun ceva cuiva. Eu nu reusesc sa trec peste problemele mele.

Spre exemplu daca as merge la doctor si as vedea ca am diabet. Un om normal in prima faza se supara, plange, injura etc ... dar apoi se obisnuieste cu ideea si incet inicet isi continua viata cu bune si rele.

Eu la o faza de asta ma izolez pe insula mea, ma supar, dar mai departe nu reusesc sa accept ideea si sa merg mai departe cu bune si rele. Si mai ales nu mai plec dupa insula. Devin din ce in ce mai tacuta si mai pierduta in gandurile mele.

Aici e hiba. Parca la "inteligenta emotionala" IQ-ul meu e 0. Si orice se intampla rau ma face sa fug pe insula. Daca cineva ma trage de limba si ma face sa vorbesc si imi spune "uite si eu am trecut prin diverse greutati dar asta e viata" parca vin inapoi pe continent.

Altfel ma "inchistez" si raman pe insula mult si bine.

tocmai ca nu e nevoie de cineva sa iti spuna ceva . tu vrei ca cineva '' sa te salveze'' de prorpiile ginduri si greutati poate si daca incearca te superi si te inchistezi crezind ca esti slaba , atunci intervine mandria ca un reflex de aparare care vrea sa demonstreze cit de puternica esti si faci lucrurile '' traznite '' doar ca sa ajungi la suprafata . esti intr-o continua competitie cu tine insati de asta am spus ca esti '' o sefa'' .

ca orice om ai si calitati si defecte , si ai o energie debordanta iar de multe ori te sperie si pe tine acest lucru pentru ca nu stii ce sa faci cu ea si asa apare SUPARAREA pe tine , pe oameni si vrei ca nimeni sa nu te cunoasca ( nici macar tu ) .

'' retragerea '' pe insula este de fapt un loc unde sa TE RELAXEZI si energia ta sa se calmeze .

canalizarea energiei si eliberarea ei la tine se face prin madrie si haotic , iar asta te supara .

multi oameni ar dori sa aiba astfel de energie debordanta , sa faca multe lucruri , dar deseori se pling ca nu o au .

nu ai nici o problema psihica , esti perfect normala , numai ca trebuie sa fi sincera cu tine si sa incepi sa vezi ce anume te implineste - nu forta lucrurile ca ele se rezolva pe rind .

**Lux** a scris:

eu cred ca e invers. mandria o determina sa nu isi asume '' greselile'' si asta sa o faca sa sufere . depresivul in general nu gaseste scapari din evenimente , pe cind l-a ea '' MANIFESTARILE '' sunt de atac . ( atit asupra ei cit si asupra persoanelor ) . nu are nici o problema cu capul , e foarte energica si asta o face sa reactioneze '' impulsiv'' negasind metode si eliberari '' de tensiune'' in alte lucruri .

ps '' manifestarile '' sunt tipice omului perfectionist

ea spune ca a remarcat acest aspect de retragere in carapace inca de cand era mica... asta as pute-o in primul rand pe baza neincrederii. Poate ca intr-adevar are si destul de multa mandrie pentru a-si accepta propriile greseli.

PourMoi a scris:

cred ca la tine este vorba de increderea in tine, daca reusesti sa o ridici pe asta atunci totul se va schimba pe plus

Care este legatura dintre nickul tau si narcisism? "PourMOI" imi da mereu senzatia de "totul mi se cuvine, totul pentru mine, totul graviteaza in jurul meu".

desi este off-topic: nickul meu are intr-adevar acest scop. am decis ca pentru o perioada sa experimentez egoismul, nu imi prea iese pentru ca nu sunt asa... si am inceput de la nick

PourMoi a scris:

ea spune ca a remarcat acest aspect de retragere in carapace inca de cand era mica... asta as pute-o in primul rand pe baza neincrederii. Poate ca intr-adevar are si destul de multa mandrie pentru a-si accepta propriile greseli.

retragerea in carapace inseamna mandria de a nu fi '' lovita'' si e posibil '' neinteleasa'' iar carapacea mie cel putin imi suna a loc de liniste si relaxare .mai ales ca a ales cuvintul '' insula '' daca nu ma insel

a avea neincredere inseamna a nu iesi din carapace .

nu e cazul la ea .

citez ''Dupa parerea mea hiba mea principala e ca inca de mica atunci cand aveam o problema prima reactie era sa ma izolez, sa ma gandesc ca nu am nevoie de nimeni.""

''nu am nevoie de nimeni'' nu are nici o treaba cu neincrederea ci cu mandria

Eu zic ca e un semn al independentei sau macar al dorintei de independenta,nu al mandriei.Asa se vede de la mine.