Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)
Natura si naturalete
Poate ar fi cazul sa clarific cateva aspecte.
A) Intre natura si naturaletea (sa fii natural, inocent) despre care scriu e o mare diferenta.
B) De asemenea intre ceea ce e natura si ceea ce e consumarea de realitate, cunoasterea si intelegere (inclusive senzoriala, afectiva, speciala, …) a naturii (realitatii), exista o dubla diferenta.
Voi incepe cu a doua, cu punctual B.
E posibil dar nu stim cat de probabil, ca zisa natura micro si macrocosmica, toata natura realitatii in care suntem inclusi (zisului univers, zisei existente) fie ca o consideram noi materiala (materie), fie ca o consideram imateriala, sa aiba propria-i intrinsecitate si, constatarea noastra de realitate sa fie doar o cunostere (in general nu dau termenului cunoastere sens strict intelectual, atenie marita) referitor la intrinsecitatea realitatii, nu insasi acea intrinsecitate (asa cum de altfel rezulta si din nivelul actual al stiintei (traim corespondentul oricarui act de realitate, nu insasi intrinsecitatea, insasi actul; nu te doare dintele dintr-o gura a ta materiala, te doare corespondentul din creier al dintelui din corespondentul din creier al gurii, dar durerea e foarte posibil sa fie intrinseca).
Dar e posibil si invers adica, natura sa nu aiba alta intrinsecitate decat cea pe care eu o consum (si probabil si tu, voi, daca si voi functionati de la natura realitatii ca si mine; intrucat asa cum am tot zis, eu nu va traiesc pe voi si nici voi pe mine ci fiecare se traieste doar pe el insusi, doar propria s-a realitate; asta daca real si tu ai posibilitatea sa fii constient de tine si de o realitate; eu nu am de unde sa stiu daca tu te constati asa intrucat nu te traiesc pe tine, traiesc doar impresii proprii referitor la tine, nu intrinsecitatea ta de a fi constient).
Si atunci acest monitor nu se afla decat in intrinsecitatea constatarii mele de realitate, e ca sa zic asa "la prima mana"?
Exact, e posibil sa nu aiba loc nici o decodare, nici o intermediere.
Dar nu ma simt acest monitor ca sa pot afirma ca il consum (il traiesc) intrinsec asa cum ma consuma pe mine in imanenta (intrinsecitatea) de a fi sau cum consum o durere, bucurie, tristete, gandul in sine ca gand nu ca si continut etc,)
In varianta in care nu are propria sa intrinsecitate (imaneta), el asta e, ceea ce tu consumi, consumatia ta referitor la el, e el insusi, "exista" prin a fi consumatia ta (zi-sa traire), e singura lui forma de a fi (indiferent daca e constient de el insusi sau nu; intrucat pana la urma si asta e o dogma materialista si nu numai, o consideratie umana labila, asa cum era si aceea cu femeia, cu negrii, cu obiectele mai grele decat aerul, cu forma Pamantului, cu pozitia sa in sistemul solar, cu ...; nu ai de unde sa stii daca un obiect, fiinta, sunt sau nu constiente de ele insele, nu trebuie neaparat raportat totul la ceea ce intelegem noi la un moment dat (si apropo de acest inteles, cine stie, poate nu e potrivit sa uitam mortii nostri intrucat e posibil ca ei sa fie doar in amintirile noastra si doar prin asta realitatea lor sa se mentina! Oare in acesta varianta mortii mileniilor trecute ar fi pierduti?).
Si totusi daca ating monitorul, daca il desfac si privesc inauntru, il constat mai mult decat dinspre exterior, asta nu inseamna ca era doar o impresie de intrinsecitate?
Asa pot afirma ca nici tu nu ajungi vreodata acasa conform paradoxului lui Zenon ("După ce a inventat patru argumente, toate nemăsurat de subtile și de profunde, majoritatea filozofilor care i-au urmat au spus despre el că este numai un șarlatan ingenios, și că argumentele sale nu sunt decât niște sofisme. După două mii de ani de respingere continuă, aceste sofisme au fost repuse în drepturi, devenind temelia unei renașteri a matematicii...") si totusi ajungi de fiecare data; de ce?
Intrucat natura realitatii iti ofera un sendvis sau scrum, in functie de cat il tii la foc; asa e si cu paradoxul, daca stai sa parcurgi distanta asa, nu vei ajunge niciodata, dar natura ne-a oferit sansa "gaurilor de vierme" intre infinituri; Zenon ne trimite intr-un infinit "mic", dar natura ne da sansa unui infinit "mai mare" (unor nenumarate infinituri intrucat orice act de realitate are propria-i "gaura de vierme prin care poti avea acces la un infinit de ordin superior sau inferior; de exemplu un mar e un infinit, nu are inceput si sfarsit in infiniturile ce il constituie, dar daca ramai in infinitul lui obisnuit,macro, il incepi si il termini de mancat, il parcurgi cum vrei si ii constati limitele infinitului sau de mar); daca insa la orice limita interioara sau exterioara a sa, incepem calatoria in micro, nu ii vom constata limitele ci incepem calatoria din infinit in infinit, substanta, celula, molecula, atom, .., fiecare e un infinit ce da acces la alte infinituri pana acolo incat stiinta ramane muta argumentand neputinta cu o dogma infailibila.
Infinitul e infinit, dar natura realitatii isi permite sa joace farse neputincioasei gandiri (fie ea rationala sau spirituala, filozofica etc.) care nu poate cuprinde infinitul sau moartea si nici cel putin emotia/sentimentul, intuitia, ..., intrucat acestea nu sunt neaparat ganduri sau rationamente (a nu se intelege ca devalizez ratiunea, nici vorba, ratiunea in sens de intelepciune, adica in sensul pe care altii il dau "intelesurilor", face diferenta intre primitiv si evoluat, intre deviant si natural, inocent in spiritul celor zise de mine).
Daca tu in loc sa mergi catre casa ramanand in infinitul realitatii obisnuite (de factor ce poate oferi asta), te lansezi prin intermediul unor masuratori tot mai precise (pana la microscop electronic, ...) intr-o calatorie din "purtatoare" (termen SF) in "purtatoare" (din infinit in infinit prin gaurile de vierme), nu mai ajungi acasa; desigur nici nu vei avea cum sa te deplasezi spre casa asa de putin dar sa zicem ca ai avea nu numai dotarea tehnica de a observa asemenea distente minuscule (dotare ce exista deja) ci si de a te deplasa infinitezimal.
Revenind la monitor, in varianta in care imanenta sa e doar consumatia ta (zis-a traire), care e problema ca il constati altfel sau mai complex daca consumi realitatea palparii sau apropierii si cercetarii unui interior al lui?
Asa t-il potenteaza sursa realitati, indiferent cine sau ce va fi fiind acesta sursa (am artatat acum cateva scrieri cum e posibil ca sursa realitatii sa fie singularitatea (pe are am sa o numesc singulatitate GI), de fapt un flux poate infinit de singularitati GI ce produc explozii de realitate, fara ca sa fie doua singularitati-realitati deodata, fara temoralitate si spatialitate (asa cum si singularitatea stiintifica sau posibilul Dumnezeu sunt considerate in afara spatialitatii si temoralitatii, in sensul ca sunt creatorii lor), sa nu uitam ca suntem intr-un referential in care monitorul nu are imanenta (existenta) decat in consumatia ta.
In nemasuratul orgoliu uman si in nemasurata noastra nestiinta, am statuat certitudini indubitabile cotidiene, stiitifice, filozofice, religioase, spirituale (desigur certitudinile au rostul lor; dar nu indubitabile); binenteles intr-un referential in care admitem ca am avea oarce libertate de a statua ceva.
Cum certificam un adevar?
Nu ai cum sa o faci la modul absolute.
Absolutismul, indubitabilitatea umana provine din accesul la consumatia de realitate (numita de mine) sentiment al adevarului; nici o certitudine ferma a vietii umane, a umanului in orice anume indiferent de domeniu, fie el si cel cotidian fiecaruia, nu e altceva decat acea constatare de realitate in simbioza cu afectivitatea numita sentimental adevarului; sentimental adevarului iti da senzatia despre ceva ca este adevarat; asa se si explica cum de fiecare dintre noi si chiar geniile umanitatii, au certificate certitudini care ulterior, pe masura ce s-a evoluat, sau dovedit prostioare; la fel si in domeniul special (religios, spiritual, filozofic budhist, …, psihologic) oricat de speciala e trairea, desi consume (traiesti), intelegi intrinsic, nu are cine sa iti confirme intrinsecitatea; de fapt are cine intrucat tu insuti si o multime de acoliti sau indrumatori iti confirma felurite insa, confirmarile-ti au valoare numai si numai intrucat le acorzi statut de indubitabilitate, altfel e doar sentimental adevarului pe care l-ai trait referitor la acea consumatie de realitate (inclusive fata de confirmarile indrumatori,or referitor la ea); un pumn in nas sau o p…-n c—r, e un pumn in nas respectic o …, da-le-n in masa, dar depinde si in ce referential de realitate il consumi intrucat una e sa faci o tragedie din asta, sa rectionezi nebuneste si alta e sa fii echilibrat.
Eu (si probail si tu sau voi daca sunteti constienti de voi si de realitate) cunosc si inteleg natura realitatii din perspectiva proprie momentului evolutiv in care ma aflu acum, atunci, dar, nu stiu in ce masura asta corespunde cu insasi natura realitatii referitor la acele acte de realitate, nu am si nu avem cum sa depasim acesta imuabilitate (1), ba mai mult, nici cel putin nu am cum sa certific daca ceea ce consum (traiesc) drept realitate e identic cu ceea ce ma stimuleaza (sursele) intru a trai acele senzatii pe care le atribui ca fiind sinonime cu imanentele surselor realitatii (surse, stimuli la care eu traitorul de realitate niciodata nu am acces in mod direct (2) intr-un referential de tipul celui evidentiat de catre stiinta).
Daca insa natura ralitatii nu are propria-i imanenta ci, e doar ceea ce eu (tu, voi) ca si potential de consumat realitate (sau ca si “acces realitate” – daca e sa luam un alt referential de a privi realitatea, inltr-o alta viziune), consum, traiesc (traiti), atunci cele doua diferente dispar intrucat ceea ce eu (tu, voi) consum (traiesc) e singura forma de realitate si o consum (consumati) direct fara vreo decodare sau intermediere, sunt una, potential consumator si sursa realitatii, numai ca nu sunt (sunteti) constient de cauzele anumitor evenimente din viata mea (ta, voastra).
Asta e dubla diferenta dintre natura realitatii si cunosterea+intelegerea naturii realitatii.
A) Natural in sensul dat de mine, as numi-o naturalete in acesta scriere (spre clarificare).
E conform cu natura realitatii sa iti faci necesitatile pe unde-ti vine, dar nu e naturalete e deviatie intruct in mine, in tine, natura a ajuns la un nivel de evolutie diferit fata de alte acte de realitate gen animale sau natura anorganica.
E de la natura sa simti atractie sexuala, dar nu e naturalete sa sari pe oricine intalnesti.
E de la natura sa consumi emotii si sentimente, dar nu e naturalete sa fii tu dominat de catre ele si nu ele de catre tine (dar nu neaparat in sensul austeritati, ascezei, atentie!!!, ci, in sensul gratiei ce ofera liberatea vizavi de ele; asa cum cineva care nu consuma alcool, droguri, tigari, ura de sine, ..., e liber fara a se forta sa fie liber), in sensul de a avea posibilitatea sa intri si sa iesi din ele cand vrei tu si daca vrei (inclusive starea de iubire de orice nuanta ar fi ea; nu ca iubirea ar avea nuante dar exista mai multe stari afective si chiar efecte ale acestora si ale iubirii, atribuite iubirii) nu cand “vor” atasamentele.
E de la natura si e si naturalete sa nu fumezi (o poate constata fiecare dupa ce isi scuipa plamanii), dar nu e nici natural si nici naturalete sa fumezi sau sa fii considerat ori sa te consideri fumator ori nefumator.
