Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)
Emotia starii -schema logica functionala a orice
Cu totii constatam fenomenul de a avea sau nu starea, dispozitia intru a face ceva, intru a ne manifesta cumva anume.
Dar ce anume este aceasta stare?
Este o stare emotionala sau daca vrem, daca rezonam cu alta denumire o vom utiliza pe aceea.
Mai concret este exact punctul 4 al oricarui tip de algoritm dintre miile posibile, evientiat sau nu de catre mine in cadrul celor scrise.
Exemple:
"Hai sa mergem la plimbare!
"Nu am starea."
"As citi ceva ..., dar nu am starea." (nu are starea sa citeasca, in schimb are starea potrivita, starea ce il determina cea care ii da dispozitia ce nu ii permite sa citeasca).
"As bea un suc.", "As manca o ciocolata."
"Am dispozitia sa bat pe unu-l.", "Am o stare depresiva.", sau,
daca cineva se simte frustrat, vinovat, iritat, invidios, bucuros, vesel, vioi, destept, prost, gras, pitic, bleg, macho, timid, stapan pe sine, nesigur, sanatos, bolnav, invatator, discipol, ratat, personalitate puternica, lenes, harnic, neputincios, mancacios, rabdator, bland, curat, vicios, ager, ..., (se pot da sute si mii de exemple banale sau important), el se simte asa intrucat are starea.
Si am scris numai despre cele zis psihologice, dar noi ne simtim, avem si starea de a ne simti locatii corporale in cadrul carora avem starea de a simti tactilitate, organicitate, proprioceptivitate, chinestezie, durere, starea vizualizarii, olfactiva, gustativa, ... si revenind la cele zise psihlogice avem starea de a ne simti ca gandind, de a simti afectiv, de a avea liber arbitru, de a respira, de a avea una sau alta dintre necesitati, precum si starea placerii, a neplacerii, a uitarii, a amintirii, a imaginatiei, vointei, abilitatilor, ...
"Starea ne inalta si tot ea ne coboara!"
O metoda la indemna (la purtator) si utila de a iesi din starea cotidiana de comoditate (chiar de lenevire) pentru cine nu reuseste sa se desprinda printr-un gest de vointa, prin taierea dintr-o data a starii respective, este sa isi de seama ce anume ar fi el capabil sa faca chiar atunci, fara insa a tulbura prea mult comoditatea, sa faca ceva chiar placut; odata ajuns a face acel ceva o sa constate ca deja a inceput sa se desprinda, sa iesa din starea de comoditate, asa ca in continuare va face ceva care sa il scoata si mai mult din starea de comoditate, dar daca e cazul tot "ceva ce il trage inima" si asa, din aproape in aproape se poate iesi lejer din starea ce te-a facut prizonier.
Asta e valabila si pentru starea de agitatie, de harnicie, de munca farta oprire, de "lipsa de stare", ..., ce ii cuprinde pe unii, cu conditia sa gasesca preocupari inverse, care sa ii scoata treptat din starea respectiva, dar tot asa (daca nu au vointa necesara atunci sa o faca) cu tact, cu momeala placerii de a face altceva etc.
Cum se ajunge la avea starea catre ceva sau altceva?
Prin toata informatia ce ne parvine dinspre sursele de semnal, dinspre mediul ce ne constatam dar mai ales ne consideram noi insine pe noi si dinspre mediul numit mediul extern.
Nu sunt si nu esti decat tu ca si capacitate de consumat semnal(e) si sursa (sursele) de semnal, ceea ce materialist numim stimuli, excitanti; pana si constatarile oricaror semnale ce ne dau impresia de corporalitate nu sunt altceva decat consumatie de semnal dinspre surse pe care nu le cunoastem dar ne-am obisnuit a le considera corpul nostru, la fel si sursele ce ne ofera consumatia de semnale ca dinspre un mediu extern (de natura materiala) vizavi de consumatia de semnale corp propriu si la fel si psihicul, si el e doar o complexa consumatie de semnale (consumatia de semnal ce ne ofera consrtatarea-impresie de liber arbitru, de gandire, de afectivitate, de vointa, memorie, ...
Unele sunt foarte puternice si le numim stari impuse de insasi natura realitatii (asa cum sunt starile ce ne ofera consumatia de realitate pe care o numim corp si psihic propriu, de necesitati inclusiv necesitatea de a respira, metabolismul, ..., altele insa sunt mai putin puternice, asa cum sunt cele dobandite datorita unor "impresionari artistice personale descrise in general la punctul 2 al algoritmilor exemplificati de mine" (vezi apucaturile gen atasamente fata de persoane, obiecte, animale, obiceiuri, fata de emotii, fata e cunoastere si intelesuri diverse, ...).
Nu avem ce sa facem, asa e accesul la realitate, ofera si acces la a avea o stare sau alta, chiar si starea de a nu avea o stare anume (nu o ai intrucat ai stare catre ceva opus), natura realitatii ne ofera posibilitatea accesului la emotia starilor de realitate (punctul 4 a oricarui algoritm).
In general nimeni nu se duce intr-o stare, in ceea ce am numit emotia starii, daca nu si-a, sau nu isi insuseste o anumita cunoastere provenita fie si fara ca el sa fie in cunostinta de cauza sau, fie si senzorial (punctul 2 al schemei logice functionala a oricarui act de realitate).
In afara de asta, nu ajunge nimeni in emotia starii (nu ajunge in modul tipic, obisnuit) daca nu a dezvoltat treptat si in general fara sa isi dea seama ca face asta, dar fara sa isi dea seama nici de urmarile acestei dezvoltari de afectiune (iubire) fata de acea stare emotionala si fata de cunoasterea referitor la ea (iubirea, punctul 3 al schemei logice functionala a oricarui act de realitate).
Si aceasta ar fi practic esenta schemei logice functionala a oricarui tip de algoritm a oricarei stari, a oricarui consum de realitate, a oricarei trairi, a orice.
