Creatiile userilor - Proza

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Ca sa intelegem toti; cunoasterea de sine e un domeniu ce necesita specializare si DEX propriu, asa cum si medicina, psihologia, fizica, religiile sau alte domenii sunt si au!

Asa cum am mai zis, cunoasterea de sine ca orice domeniu ce poate fi obiect al cunoasterii si intelegerii, duce la specializare si la aparitia unor noi termeni explicativi sau, definirea cu alt sens a unor termeni pe care DEX-urile iau definit in spirit materialist, in spiritul filozofiilor si stiintelor materialiste.

Asa sunt de exemplu termenii: rabdare (indelunga rabdare), smerenie, minte, (auto)control, ...

Cand eu am spus mai sus ca unul dintre roadele iubirii este indelunga rabdare, cei neinitiai (tipic) in cunoasterea de sine, interpreteaza automat, conform cunoasterii lor, o referire la a te chinui (sa te abtii), o referire la a te infrana prin efort mai mare sau ma mic, la austeritate; o nu, nici vorba, desigur exista si aceasta necesitate, ca doar nu o sa te pi(pi)si cand si unde te apuca (asta ca exemplu valabil pentru orice "iti vine", insa, rabdarea (indelunga) rod al iubiri, atat al iubirii firesti de sine (neegoiste cum zic unii, sau pozitiv egoiste cum zic eu) cat si al iubirii de semeni sau fata de oricine si orice, (atentie mai ales trolilior!) este un dar al iubirii (ca sa ma exprim mai plastic), odata dobandit, nu este necesar efort de vointa pentru a fi rabdator sau indelung rabdator; tot asa si in privinta celorlalte manifestari comportamentale rezultate din iubire, e dar, e gratie, e libertate redobandita, e inocenta si (re)optimizare a functionarii armonioase, nu te fortezi ci doar constati ca poti suporta cu usurinta, poti rabda toate cele fara efort, fara a te infrana printr-un exercitiu de vointa dificil de reusit!!! Pai cat efort de vointa ii e necesar pentru a nu fuma, cuiva care nu a fost niciodata fumator??????? Exact despre aceasta stare scriu, starea inocentei fata de cele ce duc in acces deviant la iubire, starea ne-separatiei, ne-traumatizarii.

Un termen la fel de eronat inteles, e smerenia, ea fiind confundata cu umilinta si ambele cu injosirea.

In domeniul cunoasterii de sine (cel putin in cel despre care eu scriu), smerenia nu are nici o legatura cu injosirea; poate doar in realitatea (psihologica; nu am incotro si utilizez inclusiv termeni materialisti, asa cum sunt termenii si expresia "realitatea psihologica", pentru ca daca nu as face asta as fi obligat sa inventez alti termeni si, ce nu intelege nimeni acuma, dar atunci nici cel putin generatiile urmatoare nu vor intelege) traita de catre altii, dar in realitatea (psihologica) lui, nu se constata pe sine deloc injosit in vreun fel, din contra e in culmea gloriei iubirii, in smerenia iubirii pur accesate (chiar daca i-am mai zis eu in fel si chip iubirii, inclusiv iubire pura, ea nu e descriptibila in vreun fel, e doar iubire si rodeste, da acces la ganduri si manifestari precum si la alte sentimente sau emotii ori senzatii, care la randul lor nasc alte manifestari si alte ganduri.

Ca nu degeaba s-a nascut vorba: "Din prisosul inimii vorbeste gura (si fapta)".

Despre eronata definire a mintii am mai scris, nu mai repet; auzi: sa scapi de minte! e a si cand ai alerga sa scapi de tine; pai mai "trol", oriunde te-ai afla si ori in ce stare, "tu cu tine esti", unul esti, adica mintea esti tu si nu ma refer desigur doar la apucaturile, la "eu-rile", sub-personalitatile, traumele, din care, da, ar fi potrivit a iesi, sa dispari, ma refer la orice traiesti si te traiesti.

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Inselaciunea ce pandeste lucrarea cunoasterii si remodelarii de sine

Poate cel mai mare pericol ce il pandeste pe cel ce lucreaza in cunostinta de cauza cunoasterea si remodelarea de sine, este sa isi constate nereusitele si sa se demoralizeze.

Nereusita e de fapt sa iti constati nereusita si sa tinzi spre intristare, demoralizare, suparare, asta da, e o deficitara lucrare a cunoasterii de sine, e trauma, sub-personalitate deviant insusita, integrata.

Un lucrator real al cunoasterii de sine, cauta sa nu aiba asteptari, el lucreaza si ce a realizat e bun realizat, ce nu, e bun de lucrat in continuare; dar si de fara sa vrea cade in mrejele asteptarilor, sperantelor de reusita si apoi daca isi constata nereusitele cade si in tristete si scaderea moralului, el se redreseaza rapid si isi vede de drum, el e "ursul" care merge in timp ce traumele de toate felurile latra la el doar doar le-o baga in seama spre "a ajunge cu ele in separeu" (separatia!).

Asteptarile, atasamentele, traumele si trauma totala, sunt in permanenta gata sa se ofere, avem acces la ele, la afectiunie, la afectivitate in multitudinea ei de aspecte emotionale si sentimentale, dar, numai prin ascutirea vigilentei puternic in cunostinta de cauza, e posibil a tine sub control (ca libertate de spirit, nu ca fortare, ca austeritate), tendinta permanenta de a cadea in asteptari, atasamente, trauma, separatie fata de inocenta si o cat mai optima functionare.

Nu-i nimic daca mereu si mereu ne constatam dezamagiti intrucat iar ne-a furat valul asteptarilor si al inceputurilor de atasare in diverse privinte, mereu si mereu vom relua lucrarea pe fiecare aspect al vietuirii.

Are cineva impresia ca dupa ce iti bati joc de viata ta ani si zeci de ani, ce-i drept in general in necunostinta de cauza, mai poti iesi din separatie, din atasamente, din compulsiuni, din traume mici si mari, simple si complexe sau din trauma generala, asa cu una cu doua?

Numai din unele mai mici sau altfel zis, fata de care nu am ajuns conditionati puternic; altfel? E doar propaganda comerciala numai buna de vandut.

Poate doar prin sugestie, hipnoza sau alte tehnici de genul in care se lucreaza, intervine, "direct in constiinta" sau altfel exprimat: "direct in preconstient sau inconstient"! Atentie insa la pretul ce va fi necesar de platit, intrucat nu exista organe competente care sa supravegheze aceasta mercantila piata supusa bunului plac si intersului individual si colectiv al celor ce practica asa ceva, fie ca vorbim de domeniul psihologic, religios, spiritual, ..., chiar daca acest interes e bine mascat cu dragalasenii si inaltatoare lozinci de spirit matuitoare, eliberatoare; si mai mult atentie ca nimic nu e mai periculos decat a ajunge manipulat prin asemenea tehnici.

Daca nereusind esti nemultumit, insemna ca nu ai inteles nimic!

Pai insasi nemultumirea, tristetea, demoralizarea fie si pe perioade scurte de secunde, minute, ore si chiar zile, e trauma pe care o cultivi atata vreme cat ii esti prada; "bucura-te nu mai sta, fa ceva nu sta in ea!"; schimba activitatea, rupe-te cat poti de repede prin mijloace de divertisment sau ceva acaparator dar nedaunator, sau cel putin mai putin daunator.

Dar si de nu iti reuseste acest ultim indemn si stai mai mult in aceste distructive aspecte, tot nu e potrivit sa te superi pe tine sau in general, ci, doar sa te reasponsabilizezi si sa o iei de la capat de cate ori e necesar; asta dupa ce trece "ploaia", "furtuna" su "prapadul".

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Argumentatie

Ca sa intelegem mai bine cat e de real sau nu ceea ce spun:

Sunt foarte multi cei ce nu fumeaza; daca unul dintre ei fumeaza ocazional, adica o data, de doua, si chiar de 12 ori pe an cate o tigara, credeti ca va cadea in trauma fumatorului?

Ma indoiesc; numai daca el tentat fiind ajunge sa indesesca, sa faca obicei din asta (unii fumeaza pachete pe zi!!!!!!!!!), e foarte posibil sa ajunga in acesta separatie.

Ce vreau sa spun?

In foarte multe privinte ne pierdem inocenta prosteste, o pierdem pentru valorizari daunatoare (nu spun neaparat ca fumatul e cea mai prosteasca, nu, intrucat tine de a fi acceptat, de orgoliu etc); pentru ca se cade a fi clar, una e sa fii obligat la valorizari, asa cum suntem supusi valorizarilor senzatii ce ne dau impresia de fizicitate si psihicitate, precum si la valorizari gen liber arbitru sau necesitati (inclusiv cea de a respira de exemplu; toate insa senzatii, in sens de impresionare de la natura realitatii al carei referential si la insusit fiecare cum a fost posibil si cum s-a priceput), asa, si alta e sa te lasi singur (ce-i drept in general in necunostinta de cauza a ceea ce faci trimitandu-te pe tine in conditionari) incatusat valorizand inocenta pe aspecte ce mai devreme sau ma tarziu iti vor face viata grea, te vor asupri, imbolnavi si distruge

Care e ziua, ora, minutul in care cineva care a inceput de exemplu sa fumeze, nu e conditionat , adica nu mai e inocent in privinta actului de a fuma dar inca e inocent in privinta conditionarii fata de fumat, fumatul se afla inca in puterea vointei sale, in gratie si, care e ziua, ora, minutul in care el a ajuns a fi conditionat?

Daca ai fumat o tigara o data esti oare conditionat?

Putin probabil.

Dar daca fumezi si a doua zi?

Dar daca a treia zi fumezi 2 tigari?

Dar daca fumezi in fiecare zi vreme de o luna sau un an una sau mai multe tigari pe zi?

Nu stii cand te prinde si ramai prins, dar majoritar cei ce au incercat asa, au ramas prinsi desi ei aveau impresia ca se pot lasa oricand vor!

Cat de usor ii e cuiva care nu fumeaza, sa fumeze o tigara si dupa aia sa se lase de fumat?

In general, extrem de usor.

Dar daca repeta asta zilnic?

Cu fiecare zi trauma se lucreaza si nu v-a sti cand ea va deveni efectiv separatie fata de inocenta si optima functionare, cand va deveni efectiv conditionare in procente mari, 75%, 89%, 96%, 99,9%; cand anume cunoasterea/conventia "eu sunt un posibil fumator", "fumatorul", cunoasterea/conventia "fumatul e ceva util, de dorit, normal, ..." si cunoasterea/conventia "eu nu imi pot permite sa nu fumez", deci, cand anume acestea devin efectiv punctul 2 al algoritmului "fumatorul", in cadrul unui deja algoritm functional, al unei conditionari in toata puterea cuvantului asa cum e ea descris in scrierea despre fumat si in general in toate scrierile despre algoritmul conditionarii?

Daca te apuci acuma sa iti faci un obicei si o conditionare din ceva, va fi extrem de greu sa reusesti si direct proportional cu gradul de placere (de orice tip, nu doar asa zis fizice!) oferit.

De exemplu cineva care gusta alcool din cand in cand, nu e alcoolic daca nu bea (cate putin) din cauza faptului ca a fost tentat sa bea ci bea numai pentru ca si-a adus aminte ca nu a mai baut demult (asta e a bea ca aliment)!

Dar e alcoolic daca bea pentru ca nu nu a reusit sa se abtina!

Regula e sa uiti a iti oferi acea consumatie fizica sau psihica si asta e valabil pentru orice aspect ce poate deveni conditionare si eu consider ca prin straduinta aproape orice iti poate deveni conditionare.

Daca nu trec cel putin zile, intre consumuri, inseamna ca ai o problema deja, atentie mare!

Si la cateva zile daca consumi alcool sau altceva care iti place, o sa observi cum iti retrezeste interesul si in orele, zilele urmatoare te tenteaza; daca dai curs, aluneci pe povarnisiul conditionarii, e o "joaca cu focul".

Unor oferte sau tentatii e bine sa nu le dai curs niciodata, altfel riscul e mare de a ramane prizonier.

Care e ideea principala a scrierii?

Fiecare dintre noi se afla la un moment dat al vietii sale intr-un anumit context de conditionare, pe unele aspecte nu a dat curs niciodata ofertelor si tentatiilor, pe altele uneori, pe altele mai des, deseori, iar in anumite privinte e conditionat in procente diferite.

Evident ca in privinta celor carora nu le-a dat curs, nu are de ce se lasa, doar se cuvin constientizate ca sa nu fie furat vreodata de val si sa cada in conditionare, in privinta celor de care sa "indulcit" dar le are inca in puterea vointei, e potrivit a le constientiza si ma bine si a le tine cu vigilenta sub observatie, a fi foarte atent la ele si chiar a lucra eliberarea lor (sau in functie de referentialul de cunoastere adoptat, se poate utiliza exprimarea: eliberarea din ele); referitor la cele in care conditionarea atinge zeci de procente si chiar depaseste nivelul de 50% deja e de "lucru pe branci"; despre cele fata de care suntem conditionati in procente mari, ce sa mai zic? Sa lucram dezlegarea, eliberarea, mereu si mereu pana ce treptat, cu timpul, vom descatusa inocenta din increngatura de valorizari ce le-am platit cu ea; si pentru ce? pentru a ajunge prizonieri ai unor algoritmi deviant calauzitori de iubire.

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Dezvoltarea "cunoasterii privitor la ceea ce constituie fondul "obiectului" atasarii, vinovatul nr. 1 si in fond singurul real vinovat (punctul 2 al algoritmului)

Intrucat pe alimentatie si rusine, imi pare mie mai lesne a intelege, insist pe rusine cu intelesurile.

Cunoasterea de la punctul 2 al "algoritmului vicios", e deci "obiectul" fata de care se dezvolta afectiunea, atasarea si e efectiv vinovat de atasare, de compulsiune, de trauma, de mecanismul prin care suntem in legatura cu starea emotionala numita rusine, vicioasa prin canalizarea ei inteligent-emotionala devianta de la o posibila optima functionare (dar in necunostinta de cauza in general, intrucat nici unul dintre noi nu a fost educat cum anume sa isi formeze niste algoritmi care sa nu ii rapeasca libertatea de sine, cata ar fi fost ea posibila in acest referential de realitate), e constituita din:

1 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: "sunt cel ce e posibil a se face de rusine, de ras, posibilul rusinos".

2 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: "asa ceva este considerat si acceptat ca fiind ceva de rusine, de rasul lumii" (adica orice e legat de ceea ce noi pe parcursul vietii am cunoscut, inteles, asimilat, integrat conventional ca fiind ceva de rasul lumii, ceva rusinos).

3 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: "a te face de ras, de rusine, e ceva nepotrivit, negativ, reprobabil, condamnabi, inadmisibil".

4 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: In consecinta "eu nu voi permite sa ma fac de rusine, asa ca fac tot posibilul pentru a evita acest gen de situatii".

Aceasta cunoastere a celor 4 puncte reprezinta "obiectul" si e efectiv vinovata de atasare, ea e "obiectul" real si vinovat al iubirii dezvoltata deviant in cadrul algoritmului (fata de o cunoastere devianta, o cunoastere ce inscrie, traseaza, deschide accesul la emotional vicios rusinos, vicios prin inteligenta implicata in algoritm, nu prin emotia/sentimentul rusinii, acesta fiind neutru; numai directionarea lui e cea care il face "arma" sau "unealta").

E interesant da observat daca aceste 4 corespund si pentru enervare:

1 - Cunoasterea si...: sunt cel ce e posibil a se enerva si a ajunge enervabilul.

2 - Cunoasterea si...: asa ceva e considerat ca fiind ceva ce e enervabil, care are darul de a ne enerva, stimul al enervarii (adica orice e legat de ceea ce noi pe parcursul vietii am cunoscut, inteles, asimilat, integrat conventional ca fiind ceva fata de care "trebuie, e firesc" sa ne enervam).

3 - Cunoasterea si...: a te enerva e ceva potrivit (aici e invers, potrivit, in loc de nepotrivit), natural, firesc, util, ...

4 - Cunoasterea si ...: "eu nu am cum sa nu ma enervez, ar fi aberant, e in firea lucrurilor, nu voi permite sa nu ma enervez".

Dar pentru fumat?

1 - Cunoasterea si ...: sunt cel caruia ii e posibil a fuma, posibilul fumator.

2 - Cunoasterea ...: asa ceva, e ceva ce necesita impune sa fumezi, adica toate cele fata de care noi opunem fumatul ca solutie si pe care le-am cunoscut, inteles si ni le-am insusit/integrat treptat pe parcursul vietii ca fiind ceva ce se rezolva prin a fuma).

3 - Cunoasterea si...: a fuma e ceva potrivit, natural, firesc, util, inevitabil ... (din diferite considerente).

4 - Cunoasterea si...: nu am cum sa nu fumez, trebuie, nu e in interesul meu sa nu o fac.

Dar fata de o persoana, animal, obiect, ...?

1 - Cunoasterea si...: "sunt cel ce poate, cel caruia ii e posibil sa iubeasca, iubitorul (posibil).

2 - Cunoasterea si...: asa ceva merita a fi iubit, pentru mine reprezinta ceva fata de care e firesc sa imi dezvolt si manifest iubirea, sa ma atasez.

3 - Cunoasterea si...: a iubi astfel (adica atasament-al) e ceva firesc, potrivit, natural, de la sine inteles, inevitabil.

4 - Cunoasterea si...: e aberant sa nu iubesc (astfel; atasament-al), nu am cum.

In acest exemplu ce avem? o indragire, o indragostire de insasi iubirea, dar real, o indragostire de o cunoastre devianta, accea ca iubirea de tip atasament e iubirea advarata si care merita sa am aces la ea (sau ea la mine, depinde cum formulam explicatia, depinde de referntiaul ales).

Toate sunt doar cunoastere si convenienta, care din nefericire ne ajunge logica a inteligentei emotionale constructoare de algoritmi (pre si inconstienti) functionali, negativ functionali, ajunge din cunoastere, simbolistica pre si inconstienta (daca e sa utilizam acesti termeni ai materialismului)!

continuare

Reiau punctul 4:

4 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: In consecinta "eu nu voi permite sa ma fac de rusine, asa ca fac tot posibilul pentru a evita acest gen de situatii", DAR ori de cate ori voi ajunge in asemenea situatii, negresit ma voi rusina.

4 - Cunoasterea si ...: "eu nu am cum sa nu ma enervez, ar fi aberant, e in firea lucrurilor, nu voi permite sa nu ma enervez",ori de cate ori voi ajunge in asemenea situatii, negresit ma voi enerva.

4 - Cunoasterea si...: nu am cum sa nu fumez, trebuie, nu e in interesul meu sa nu o fac,ori de cate ori voi ajunge in asemenea situatii, negresit ma voi conforma ca eliberabil prin fumat si fumatorul.

Nu mai am starea sa il dezvolt si pentru iubirea fata de o persoana ...

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Despre ce dracu' tot scriu?

Despre ce tot dracu scrii aici?

Poate sa vina o asemenea intrebare in gandul cuiva? Poate.

Despre constientizare.

Si?

Si, daca cineva constientizeaza prea tare ca ciresele au viermi, nu poate sa manance din cauza scarbei.

Daca constientizeaza mai putin, suficient de putin incat sa nu-i mai depaseasca masa critica pe domeniul scarbei, poate atinge o stare in care mananca omul cirese pe rupte si nu il mai deranjeaza deloc perspectiva posibililor viermii din cirese.

Acuma invers; daca cineva nu constientizeaza suficient excesul de dulciuri (de exemplu), intr-o buna zi se poate trezi diabetic.

Daca insa la un moment dat isi da seama de pericol, tot degeaba e daca nu reuseste sa isi scada constientizarea placerii dulcelui in dauna constientizarii pericolului.

Totul tine de constientizare, de fapt tine mai exact de starea (asezarea) sufleteasca(psihica) strict pe acea problematica.

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Binaritatea

sau

Doua principii concurente (probabil universal valabile), principiul lui da (1) si principiul lui nu (0)

O sa incep printr-un exemplu.

Un copil, printre alte nenumarate intelesuri provenite din cunoasterea de care prin tot ceea ce e el are parte de la tot ceea are in vreun fel tangenta cu el, are parte de intelesul: ciresele sunt gustoase; precum si de intelesul:alimente si alimente gustoase; dar si de: ceea ce e gustos e bun de mancat (asta rezumandu-ma numai la cateva dintre cele ce au de fapt legatura cu situatia).

S?

Copilul in mod natural isi pierde inocenta referitor la a nu manca cirese (mic fiind nu manca cirese ci lapte de la mama) si incepe a consuma cirese.

Treptat el afla ca ciresele au viermi, afla ce e un vierme, afla despre scarba fata de viermi etc; asa se face ca unii, din prea multa constientizare, poate de sute si mii de ori de-a lungul anilor: Ciresele au viermi, "viermele" si "cireasa cu vieme" e ceva scarbos, ...,ajung sa nu mai consume cirese, de scarba viermilor.

Si apropo de cireasa si de fanii inraiti ai DEX-urilor: ori e o greseala ori cirese a devenit ciresi; ce tie si cu DEX-urile astea!

CIREÁȘĂ, cireși, s. f. Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Pl. și: cireșe] – Lat.ceresia (= cerasea).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIREÁȘĂ, cireșe, s. f. Fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui. [Pl. și: cireși] – Din lat.ceresia (= cerasea).
Sursa: DEX '98 (1998)

Acesta a fost princpiul: "Cireasa are vierme; cireasa cu vierme e ceva scarbos"

La un moment dat cel despre care scriem ajunge sa cumpere mai mereu cirese pentru cineva din familie si la insistentele aceluia el gusta mereu cateva cirese (tot mai multe), dar nu inainte de a le desface pe primele spre a vedea daca au viermi.

Tot facand asta si fara a gasi vreodata vierme in cirese, a constatat ca nu mai are acea stare sufleteasca, acea stare-traire de a simti repulsie fata de cirese din cauza posibilitatii ca ele sa aiba viermi; poate in sfarsit sa manance cirese asa cum facea in copilarie, fara ca stare de repulsie, de scarba, fara ca gandul referitor la principiul scarbei sa ii mai opuna rezistenta ca inainte, sa il faca circumspect si "gretos", se constata eliberat desi nu a uitat de posibilitate ca ciresele sa aiba viermi, dar asta nu mai e asa exacerbata incat sa il faca a avea repulsie, constientizarea "ciresele nu au viermi" ia atins masa critica necesara lui pentru a reusi din nou sa consume fara sa ii fie scarba.

Ce s-a intamplat?

Vinovatii sunt cele doua tipuri de cunoastere, intelesul lor si mai ales asimilarea, constientizarea in cunostinta de cauza a lor ca principii, adica pana la integrare si identificare de sine cu unul sau altul dintre ele (eu sunt cel ce stie si intelege ca...):

1 - ciresele au viermi (asta e ceva scarbos; ciresele au viermi, ciresele au viermi, ciresele au ..., ...)

2 - ciresele nu au viermi (ciresele nu au viermi, ciresele nu au viermi, ciresele nu au ..., ...)

Binenteles ca cel implicat nu mai e inocent ca in copilarie, el stie ca ciresele pot avea viermi, dar a redobandit inocenta ca stare vizavi de consumul de cirese (desigur nu inocenta totala intrucat daca ar fi asa nu ar consuma deloc cirese, ci ar consuma, de exemplu, lapte matern).

Cu cat dezvoltam mai mult atasarea de unul sau altul dintre cele doua principii (asta fiind valabil in legatura cu orice), catre starea sufleteasca specifica lui vom avea deschiderea (in cazul dat, catre starea legat de cireasa=scarba/neplacut sau cea legat de cireasa=deliciu/placut).

Placerea gustului a avut si ea rolul ei, altfel, era mult mai dificil de revenit la inocenta.

Da sau nu, 1 sau 0, las la latitudinea fiecaruia atribuirea lor unuia sau altuia dintre cele doua principii care "cauta favorurile" afectiunii, iubirii, ce provoaca atasare fata de scarba sau fata de deliciu (in cazul de fata), de fapt de principiul, de cunoasterea ce devine parte a algoritmului inconstient operational si declansator al repusiei, scarbei ori a deliciului (vizavi de cirese)

Dar in spiritul celor scrise referitor la atasamente si trauma, daca ambele conduc la atasare, nu sunt ambele negative?

Etapa in care pot fi considerate ambele negative, traumatizante, e una superioara si vorbim mai rar despre ea; in general pe cele majoritar acceptate ca fiind pozitive, bune, benefice, le consideram demne de a fi lasate sa primeasca favorurile iubirii; normal ca iubirea duce la atasament-are, indiferent fata de ce anume ne indragostim noi, ce indragim, ce iubim, dar macar de am intelege si constientiza profund cate putin dintre cele scrise.

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Punctul doi al contraalgoritmui, principiul eliberator

Cine sunt de fapt cele doua principii evidentiate in scrierea precedenta?

Tocmai principiul algoritmului (incatusat-or), pe care am tot batut moneda si, principiul contraalgoritmului (eliberator).

Binenteles ca termenii utilizati nu au relevanta ci doar sensul pe care eu il dau lor, am tot spus asta.

Principiul "Ciresele au viermi, cireasa cu virme e ceva scarbos" (adica pct, 2 algoritm), ne-a rapit libertatea de a consuma cirese, inocenta copilului ce nu cunostea aceasta posibilitate.

Principiul "Ciresele nu au viermi"(adica pct.2 contraalgoritm), ne poate readuce libertatea inocentei.

Acuma desigur nu vom friza absurdul cu principii de genul (nu de alta dar nu avem motive evidente sa ne bazam pe o a doua incercare de viata):

Algoritm (pct. 2)- "Matraguna e otravitoare, ..."

Contraalgoritm (pct, 2)- "Matraguna nu e otravitoare, ..."

Dar, pentru fumat cred ca e o incercare ce poate reusi.

Punct 2 algoritmul fumatului, fumatorului este:

1 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: sunt cel caruia ii e posibil a fuma, posibilul fumator.

2 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: asa ceva (o situatie anume), e ceva ce necesita, impune sa fumezi, adica toate cele fata de care noi opunem fumatul ca solutie si pe care le-am cunoscut, inteles si ni le-am insusit/integrat treptat pe parcursul vietii ca fiind ceva ce se rezolva prin a fuma).

3 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: a fuma e ceva potrivit, natural, firesc, util, inevitabil ... (din diferite considerente).

4 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: nu am cum sa nu fumez, trebuie, nu e in interesul meu sa nu o fac,ori de cate ori voi ajunge in asemenea situatii, negresit ma voi conforma ca eliberabil prin fumat si fumatorul, e solutia pe care mi-am integrato ca salvatoare si ca identitate de sine si functionez conform ei.

Puncat 2 contraalgoritmul:

1 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: sunt potential al multiplelor posibilitati insa, pentru o optima functionare aleg inocenta in privinta fumatului si fumatorului.

2 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: nimic dintre cele la care am considerat fumatul ca fiind solutia, nu merita sa imi pierd inocenta pentru valorizarea fumatorul, sanatatea mea e cea mai optima functionare dintre ofertele posibile.

3 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: a nu fuma (opusul lui a fuma) este optima functionare, e natural, firesc, sanatos, ...

4 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: nu am cum sa fumez, pentru o optima functionare a nu fuma este solutia, e in interesul meu sa fiu inocent pe tema fumatului, ori de cate ori voi ajunge in situatii in care fumatul parea solutia salvatoare, voi reseta intrucat otima functionare nu e fumatul ci inocenta in aceasta privinta.

Punct 2 algoritmul enervarii si enervabilului:

1 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: sunt cel ce e posibil a se enerva si a ajunge enervabilul.

2 - Cunoasterea si...: asa ceva e considerat ca fiind ceva ce e enervabil, care are darul de a ne enerva, stimul al enervarii (adica orice e legat de ceea ce noi pe parcursul vietii am cunoscut, inteles, asimilat, integrat conventional ca fiind ceva fata de care "trebuie, e firesc" sa ne enervam).

3 - Cunoasterea si...: a te enerva e ceva potrivit (aici e invers, potrivit, in loc de nepotrivit), natural, firesc, util, ...

4 - Cunoasterea si ...: "eu nu am cum sa nu ma enervez, ar fi aberant, e in firea lucrurilor, nu voi permite sa nu ma enervez",ori de cate ori voi ajunge in asemenea situatii, negresit ma voi enerva, e solutia pe care mi-am integrato ca salvatoare si ca identitate de sine si conform ei functionez.

Punct 2 contraalgoritm (e de fapt un copy/paste al celui in privinta fumatului, modificat):

1 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: sunt potential al multiplelor posibilitati insa, pentru o optima functionare aleg inocenta in privinta enervarii si enervatului.

2 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: nimic dintre cele la care am considerat enervarea ca fiind solutia, nu merita sa imi pierd inocenta pentru valorizarea enervabilul, sanatatea mea, armonia mea si a celorlalti precum si cea a interrelationari e cea mai optima functionare dintre ofertele posibile.

3 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: lipsa enervarii este optima functionare, e natural, firesc, sanatos, potrivit, ...

4 - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: nu am cum sa ma enervez, pentru o optima functionare a nu enervarea este solutia, e in interesul meu si al celor dragi mie sa fiu inocent pe tema enervarii, ori de cate ori voi ajunge in situatii in care enervatul parea solutia salvatoare, voi reseta intrucat otima functionare nu e enervarea ci inocenta in aceasta privinta, se cade ca enervarea sa imi reintre in gratia vointei si sa o utilizez numai si numai aflata in lesa vointei si ratiunii (intelepte).

Contraalgoritmii nu au nici o valoare daca nu sunt construiti de insasi cel ce vrea sa ii utilizeze, pe intelesul lui, asa cum simte el, in conformitate cu cele cu care el rezoneaza si el nu va fi capabil de asta daca nu cunoaste, intelege, asimileaza si integreaza cele despre care am scris si voi mai scrie sau cele asemenea din alte surse!

Daca cineva a inteles suficient, poate utiliza ca lucrare ocazionala sau zilnica ori in cazurile concrete in care algoritmul e in desfasurare, un nivel superior de comanda a contraalgoritmului (nu toate aceste 4 puncte ce alcatuiesc principiul eliberator), adica tot asa cum algoritmii s-au format continand in ei comenzi declansatoare de acces la emotional, tot asa si contraalgoritmii pot sa aiba comenzile lor pe care de aceasta data noi insine in cunostinta de cauza le vom stabili; de exemplu pentru fumat si enervare, dupa ce intelegem tot ce am scris in "Cuvantul despre fumat" si "Cuvantul despre enervare" in contextul general al scrierilor mele si completat cu cele scrise azi si in ultimele 4, 5 scrieri, e posibil sa ne alegem un cuvand gand sau un cuvant voce, pe care sa il "rostim" pentru a declansa pricipiul eliberator (adica ceea ce de fapt constituie punctul 2 al contraalgoritmului; tot asa cum si algoritmul are un principu, o cunoastere, ce ii constituie punctul sau nr. 2).

Orice cuvant sau sunet (si nu numai), pot fi utilizate ca si comenzi: da, 1, nu, 0, apa, cana, ziar,...; cu conditia ca pentru acela ce le utilizeaza, acestea sa insemne profund exact ceea ce am evidentiat in cele 4 puncte ce constituie punctul 2 al contraalgoritmului.

Asa cum am scris punctul 2 al contraalgoritmului fumatului si enervarii , tot asa, dupa acest model pot fi construiti contraalgoritmi pentru orice (pe intelesul fiecaruia dintre noi, in functie demodul particular al fiecaruia de a intelege fenomenul).

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Prima tentativa de prezentare completa dar relativ schematica a descatusarii dintr-o trauma (Fumatul)

Algoritmul fumatului (principiul care incatuseaza):

1 - comanda (toate gandurile, amintirile inclusiv, vorbele, faptele ce declanseaza mecanismul fumatului).

*2 - cunoasterea conform careia a fuma e ceva natural, firesc, de dorit, justificat si ca el, individul e prin natura sa un potential fumator; ca normalitate functionala; ceea ce e in opozitie cu optima functionare, e separatie, iesire distructiva din inocenta).

3 - iubirea deviant orientata, traumatizanta, cea care il ataseaza pe individ de cunoasterea conform careia fumatul e ceva e dorit, ..., deci il ataseaza de punctul 2.

4 - senzatia, emotia si sentimentul placerii (satisfactiei) fumatului, care nu e nimic altceva in sine (asa cum nici celelate nu sunt), decat o stare de a fi, cea care da acces la a ne manifesta ca cel ce e fumator; nici placerea si nici un alt sentiment sau emotie nu sunt descriptibile, deoarece cugetarea, gandul, ganditul, sunt alta dimensiune decat afectivitatea si nu ai cum sa descrii in idei un sentiment ori emotie, ci doar manifestarile specifice faptului ca ai acces la acel sentiment).

5 - conduita specifica fumatorului.

6 - angoasa (iubirea deviant canalizata, afectiunea treptat tot mai puternica dezvoltata fata de "obiect", fata de cunoasterea cu pricina si in ultima instanta de ritualul si senzatiile oferite de fumat, daca ar fi constienta de sine si ar comunica cu noi ar putea zice ceva de genul: "daca nu fumezi, te bag in angoasa cu toate odraslele ei, irascibilitate, suparare, frustrare, ...).

*Dezvoltare punctul 2 al algoritmul fumatului, fumatorului; esenta principiului care incatuseaza este:

A - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: eu sunt cel caruia ii e posibil a fuma, un potential fumator.

B - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: asa ceva (o situatie anume), e ceva ce necesita, impune sa fumezi, adica a constientiza toate cele fata de care noi opunem fumatul ca solutie si pe care le-am cunoscut, inteles si ni le-am insusit/integrat treptat pe parcursul vietii ca fiind ceva ce se rezolva prin a fuma).

C - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: a fuma e ceva potrivit, natural, firesc, util, inevitabil ... (din diferitele considerente).

D - Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: nu am cum sa nu fumez, trebuie, nu e in interesul meu sa nu o fac,ori de cate ori voi ajunge in asemenea situatii, negresit ma voi conforma ca eliberabil prin fumat si fumatorul, e solutia pe care mi-am integrato ca salvatoare si ca identitate rezonanta si ca identitate de sine si functionez conform ei.

Contraalgoritmul fumatului (principiul care elibereaza):

1 - comanda (toate gandurile, amintirile inclusiv, vorbele, gesturile faptele ce pot declansa mecanismul contraalgoritmului, resetarea din algoritmul fumatului).

2 - esenta principiului eliberator: cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: sunt potential al multiplelor posibilitati insa, pentru o optima functionare aleg inocenta in privinta fumatului si fumatorului.

- Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: pentru nimic dintre cele la care am considerat fumatul ca fiind solutia, nu merita sa imi pierd inocenta pentru valorizarea “fumatorul”, sanatatea mea e cea mai optima functionare dintre ofertele posibile.

- Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: a nu fuma (opusul lui a fuma) este optima functionare, e natural, firesc, sanatos, ...

- Cunoasterea si treptatea acceptare ca si conventie: nu am cum sa fumez, pentru o optima functionare, “a nu fuma” este solutia, e in interesul meu sa fiu inocent pe tema fumatului, ori de cate ori voi ajunge in situatii in care fumatul parea solutia salvatoare, ma voi reseta intrucat otima functionare nu e fumatul ci inocenta in aceasta privinta.

3 - iubirea corect orientata, in spiritul optimei functionari (sanatoase) cea care il detataseaza pe individ de cunoasterea conform careia fumatul e ceva e dorit, ..., deci il detaseaza de punctul 2 al algoritmului pierzator de liberate si il ataseaza de punctul 2 al contraalgoritmului.

4 - senzatia, emotia si sentimentul placerii (satisfactiei) inocentei pe tema fumatului, care nu e nimic altceva in sine (asa cum nici celelate nu sunt), decat o stare de a fi, cea care da acces la a ne manifesta ca cel ce e inocent ca fumator; nici placerea si nici un alt sentiment sau emotie nu sunt descriptibile, deoarece cugetarea, gandul, ganditul, sunt alta dimensiune decat afectivitatea si nu ai cum sa descrii in idei un sentiment ori emotie, ci doar manifestarile specifice faptului ca ai acces la acel sentiment).

5 - conduita specifica inocentului in privinta fmatului.

6 - “angoasa” inocentului in privinta fumatului (iubirea deviant optim canalizata, afectiunea treptat tot mai puternica dezvoltata fata de "obiect", fata de cunoasterea cu pricina (cea apunctului 2 a contraalgoritmului) si in ultima instanta de ritualul si senzatiile oferite ca inocent, daca ar fi constienta de sine si ar comunica cu noi inocenta ar putea zice ceva de genul: "daca nu ramai inocent, te bag in angoasa cu toate odraslele ei, irascibilitate, suparare, frustrare, ... a recidivistului in fumat).

Contraalgoritmul (inclusiv acest esential punct 2) nu are nici o valoare daca nu sunt construiti de insasi cel ce vrea sa ii utilizeze, pe intelesul lui, asa cum simte el, in conformitate cu cele cu care el rezoneaza.

Daca cineva a inteles suficient, poate utiliza ceea ce a inteles ca lucrare ocazionala sau zilnica ori in cazurile concrete in care algoritmul fumatului e in desfasurare catre a ne trimite in conduita de fumator, un nivel superior de comanda al punctului 2 al contraalgoritmului (cu toate aceste 4 subpuncte ale sale ce alcatuiesc principiul eliberator) ar fi urmatorul: tot asa cum algoritmii s-au format continand in ei comenzi declansatoare de acces la emotionalul ce ne-a facut prizonieri fumatului, tot asa si contraalgoritmii pot sa aiba comenzile lor pe care de aceasta data noi insine in cunostinta de cauza le vom stabili; de exemplu pentru fumat (si enervare), dupa ce intelegem tot ce am scris in "Cuvantul despre fumat" (si "Cuvantul despre enervare") in contextul general al scrierilor mele si completat cu cele scrise azi si in ultimele 4, 5 scrieri, e posibil sa ne alegem un cuvand gand sau un cuvant voce, pe care sa il "rostim" pentru a declansa pricipiul eliberator (adica mai ales ceea ce de fapt constituie punctul 2 al contraalgoritmului; tot asa cum si algoritmul are un principiu, o cunoastere, ce ii constituie punctul sau nr. 2); orice cuvant sau sunet (si nu numai, poate fi un gest de exemplu), pot fi utilizate ca si comenzi: da, 1, nu, 0, apa, cana, ziar, dispari, ...; cu conditia ca pentru acela ce le utilizeaza, acestea (comanda) sa insemne profund exact ceea ce am evidentiat in cele 4 subpuncte ce constituie punctul 2 al contraalgoritmului si pe total general sa simbolizeze contraalgoritmul eliberator, resetarea din tendinta vicioasa.

Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)

Una e sa fii liber si alta e sa fii nesimtit

Care e deosebirea intre libertatea de spirit (nepatimirea) si nesimtire?

Pentru necunoscatori, anumite aspecte catre care eu trimit, iesirea din cunoasterea ce ne-a devenit simbolistica conform carei functionam comportamental (gandire, simtire, vorbire, infaptuire), reprezinta negresit trimitere catre a deveni nesimtiti; dar cum ziceam, asta numai intrucat sunt habarnamisti.

Una e sa fii nesimtit in impresia altora si cu totul alta sa fii real nesimtit intrucat urmaresti doar interesul tau sau esti tampit; daca ei sunt ignoranti in privinta celor despre care scriu, daca nu inteleg libertatea posibila, e problema lor.

Libertatea de spirit e un potential accesibil tuturor, tot asa cum e si nesimtirea sau alta incatusare de spirit; noi, "psihologic", venim inocenti si odata ajunsi o realitate intr-o realitate (referential realitate neutru de orice conceptie), incepe valorizarea acestei inocente si e cat se poate de firesc intrucat altfel nu am sti ca traim.

Acuma insa incepe nebunia intrucat in functie de nivelul evolutiv al societatii in care am ajuns (adica in anul 5000 i.e.n, 300 e.n, 1997 e.n, 3000 e.n), ni se definesc valorile de toate felurile.

Noi care traim in anii de "marete infaptuiri" ai sfarsitului de secol XX si inceput de secol XXI, suntem plini de valorizarile specifice, cele din care ne umflam zi de zi, fie ca sunt banale sau foarte importante, putin sesizabile sau evidente.

Eu nu sunt un spirit (nu utilizez cuvantul spirit in sens religios sau spiritual) asa de liber in fapta incat sa ma dau exemplu, dar inteleg in ce consta libertatea posibila, am acces la cunoastere intuitiva, inspirativa, chiar daca necunoscatorii nu au cum sa accepte asta intrucat ei nu inteleg aceasta posibilitate si nu inteleg nici cele despre care scriu, fie din lipsa de interes, fie pentru ca atata pot ei.

Asadar libertatea de spirit e posibila in procent mult mai mare decat consideram, numai ca e posibila pe domenii care nu ne intereseaza, deoarece cultura actuala incurajeaza degradarea de toate felurile.

Simtiti si nesimtiti, dilema!

In fond nu e nici o dilema; simtitul sau nesimtitul (in acest sens desigur: NESIMȚÍT², -Ă,nesimțiți, -te,adj.1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire) reprezinta ceea ce sustin definitiiile lor, doar daca aceasta caracteristica a noastra a celor ce parem a corespunde termenilor, e nesupusa puterii vointei si libertatii decizionale si de actiune, si daca in plus, nu detinem o cunoastere calauzitoare pe calea armoniei cu noi insine, cu ceilalti si cu intreaga realitate de care avem parte fiecare; asta e toata filozofia problemei: daca esti "tarat de rat" esti porcul pe care il ingrasa "daracii" ca sa-l infulece, daca tu tii in lesa cat mai multe aspecte, esti cu atat mai liber; iar a tine in lesa, nu insemna interdictie, abtinere, fortare, austeritate, asceza (am spus asta de multe ori), insemna in primul rand constientizare in cunostinta de cauza, adica o constientizare eliberatoare (daca suntem deja pe calea robiei apucaturilor), sau o constientizare care sa ne tina faclia luminii calauzitoare spre a intelege calea de urmat astfel incat sa nu ajungem pe calea conditionarilor sau chiar conditionati.

Dar nu este cine sa auda; asa era si in vremurile stravechi si de aceea cunoscatorii de atunci a fost necesar sa le inventeze zei si porunci (nu spun ca a fost singurul motiv!) pentru ca semenii lor din acele vremuri sa caute cat de cat o cale "etica" fata de ei insisi si fata de ceilalti (vezi celebra si sanatoasa taiere imprejur evreiasca, mai ales in acele vremuri in care igiena era un dusman teribil, probabil).

In plus, toata cunoasterea de care avem parte de cand am aparut noi, e una in spiritul degradarii, nu al optimei functionari; e doar o problema evolutiva si candva, generatiile urmatoare probabil ca se vor tot apropia de o functionare mai putin defectuoasa.