Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor de cunoastere ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)
Enervarea redivivus
Cred ca e evidenta redefinirea termenului "algoritm"! Daca "ei" ne-au rapit majoritatea termenilor formuland DEX-uri materialiste, sa le mai rapim si noi cate unul, altfel o sa ni se interzica vorbitul, o se ni se puna lacat, materialismul a facut umanitatii exact ceea ce religia a facut prin inchizitie! Tragedia e: majoritatea nu isi dau seama ca desi se considera credinciosi, religiosi, adepti ai diferitelor forme de cult, de spiritualitate, filozofii, desi se considera agnostici, liber cugetatori, necredinciosi, atei, adepti ai stiintei,..., toti sunt de fapt materialisti convinsi dar habar nu au!!!
Asa cum nici o disciplina pe domeniul ei (vezi medicina, cuantica sau fizica clasica, matematica, psihologia, filozofiile, religiile,...), nu se limiteaza la termenii definiti in DEX, tot asa cunoasterea de sine nu are cum si nu trebuie sa se raporteze strict la DEX, acesta prin cei ce l-au structurat, neavand cum sa atinga nivelurile celor ce s-au implicat direct in intelegerea disciplinei in cauza (cunoasterea de sine).
La baza enervarii (si a orice altceva deviant fata de o cat mai optima functionare) sta o fundatie puternica, lucrata indelung si temeinic, o multitudine de traume ce constituie marea trauma totala a fiecaruia, cea a separatiei de inocenta catre o functionare devianta, nu catre o optima functionare.
Enervarea e o suparare.
Pe aceste fundamente lucrate si insusite de cand suntem, am lucrat si ne-am insuit incetisor, treptat si trauma, atasamentul si compulsiunea enervarii, lucrarea ei a inceput si ea probabil odata cu aparitia noastra (reamintesc, nici un atasament-compulsiune-trauma, nu apare dintr-o data, ea are etape pe care le parcurgem pe intregul parcurs al vietii; schimbarea fiind una dintre posibile constante a ceea ce numim "viata" si "realitate".
Ne-am insusit involuntar si in necunostinta de cauza (nu am fost constienti ca ne inscriem in functionare algoritmii conditionatori, ca ne transformam in dependenti de a ne enerva foarte putin, putin, ceva mai multisor, ...; rar, rarut, uneori, mai mereu, ...) identitatea "eu sunt cel ce se poate enerva" (aspectul-contraalgoritm al acestei identitati este de exemplu: "eu sunt inocent(a) fata de acesta separatie"; si, identitatea "eu sunt cel pentru care enervarea e ceva de dorit, ceva normal, firesc, necesar, util" (aspectul-contraalgoritm al acestei identitati este de exemplu: "eu sunt inocent(a) fata de aceasta separatie"); ambele identitati de sine, sunt separatie devianta fata de inocenta si fata de posibila optima functionare; ni se cade noua lucratorilor optimei functionari, a disparea (treptat sau dintr-o data daca ne sta in putere) din aceasta separatie, din aceste identificari; poate nu definitiv intrucat semenii, civilizatia, nu permit, "ne-ar inghiti", dar sa le aducem la a se afla sub puterea ratiunii, intelepciunii, cunoasterii si intelegerii optimei functionari versus functionarea devianta.
Aceasta cunoastere e cea care constituie punctul 2 al algoritmului, este "obiectul" fata de care dezvoltam treptat, treptat o afectiune din ce in ce mai puterinca, pe care il indragim si iubim, fata de care creeam o legatura de acces la fortele "interne" ce devin pe nesimtite si treptat, de-a dreptul obsesionale, compulsive, aceasta cunoastere este practic obiectul atasarii (dimpreuna cu obisnuinta in sine pe care o dezvoltam).
Tot lucand noi multitudinea de traume ce ne formeaza traumele generale si cea toatala (termenii si expresiile pe care le utilizez nu sunt relevante, sensul dat e cel ce merita inteles, altfel e un non-sens), are loc si dezvoltarea afinitatii fata de anumiti stimuli (comenzile, vezi punctul 1 al mecanismului, al algoritmului) decalnsatori de algoritm, de mecanica a accesului la dimensiunea afectiva ce face si ea parte din algoritmi.
Asa ajungem ca la un stimul auditiv (auzul unui cuvant, expresie, insusite ca jignitoare), sa reactionam prin enervare si chiar infuriere; tot asa la un stimul vizual, tactil, amintire, gand, imagine, fapta, situatie, ...
In general am preluat de la ceea ce numim cunoastere, educatie, cultura umana, tabuuri, asta, aia, cealata sunt motive de enervare a lui: (auto-integratei cunoasteri si identificari) eu sunt jignibil(ul), enervabil(ul), suparabil(ul); precum si a cunoasterii: asta reprezinta o jignire, un motiv de enervare, supare, deci trebuie sa ma simt jignit, enervat, asa e normal, e in firea lucrurilor, e natural, asa se cade, asa ma situez in randul lumii, ... (repet, toate astea au fost cunoscute si asimilate, integrate, involuntar in general, habar nu am avut ce ne facem noi noua insine; si habar nu au avut nici parintii, rudele, apropiatii, indrumatorii, dascali, ...).
Daca nu ne-am aminti nimic, nu am avea cum sa cadem in mrejele algoritmilor pe care i-am dezvoltat, reintrarea in inocenta pe domeniul algoritmului (algoritmilor cu pricina), presupune nepermisiunea amintirii in a ne trimite in functionarea devianta, reinstaurarea inocentei pe domeniul in cauza, nu ne lasam prada amintirii, valorizarii aflata in ea si astfel algoritmul nu exista pentru noi.
Daca reusim sa punem ceva inlocuitor amintirii referitor la algoritm (de exemplu inocenta), nu pot coexista amandoua pe acceasi (aceleasi) unitate temporala (in asa zisa temporalitate), tot asa cum apa nu ocupa niciodata locul ocupat atunci de peste, aerul locul de atunci al pasarii etc; desigur nici invers).
Acuma, intrucat nu mai pot, nu mai am starea, dau copy/paste punctelor urmatoare ale algoritmului, ca sa fie toate la un loc, si voi modifica termenul fumat cu termenul enervare:
Punctul 3 al algoritmului (mecanismului, simbolisticii):
Iubirea (atentie marita!!! nu se va confunda emotia-sentimentul iubirii, cu diferitele manifestari ce rezulta datorita accesului la ea, asa cum sunt manifestarile specifice indragosteli adolescentine si orice alte manifestari slavite de arta, cultura, religie, spiritualitate, filozofie, traditie sau ce mai vrem noi; acelea sunt comportament afectiv, de gandire, vorbire sau "fizic" datorat accesului la dimensiunea iubire; iubirea nu e descriptibila in vreun fel) ; atat de slavita iubire, nu e nici pozitiva (constructiva), nici negativa (distructiva), ea e doar iubire, tot asa cum un obiect contondent e arma numai prin devianta utilizare tot asa si iubirea ajunge a lucra in sluja constructivei personale si sociale (comunitare) sau in distructiva lor.
Iubirea ataseaza automat!!! Civilizatia mundana inca nu a ajuns sa inteleaga asta desi anumite filozofii prin cei ce le-au formulat, cuprind fenomenul intr-o buna masura.
Degeaba ajunge cineva sa cunoasca cele necesare pentru a deveni "enervatul" sau "enervabilul", ori, asta, aia e ceva fata de care trebuie sa ma enervez, e firesc asa (indiferent daca acea cunoastere provine de la sine insusi prin tot ceea ce e el, de la altii prin tot ce sunt si pot fi receptati ei de catre acesta, ori de la referentialul respectiv de realitate in general, sau, de la toate la un loc).
Totul ar fi zadarnic daca asta nu ar conduce la acces in dimensiunea iubirii, sau, accesul ei la (in) noi (depinde ce referential adoptam ca realitate); numai prin acces la iubire, dezvoltam afectiune fata de cunoastere si fata de obicei (si orice altceva ce se preteaza atasarii); asta e, indragim "obiectul" atasarii, cunoasterea si la "insusi obiectul in sine" (in cazul enervarii, insusi obiceiul cu tot ritualul lui), dezvoltam treptat accesul la iubire devinat canalizata prin cunoasterea specifica ce face parte din algoritm, indragim o trauma culturala, o valorizare distructiva a inocentei, ne separam de inocenta si de o posibila optima functionare (si cat de dificil va fi apoi sa mai disparem din aceasta separatie, sa ne eliberam de viciu de a ne enerva).
Punctul 4 al algoritmului (mecanismului, simbolisticii):
Starea; geaba ar fi toate daca in nici un fel, ernervatul si orice altceva nu ar reprezenta ceva tentant, dar si enervatul ca si toate celelalte, ne duc in a avea starea, o stare anume ce ofera disponibilitatea de a ne oferi pe noi insine, pe tava conditionarii, starea enervare (a nu se confunda nicicum cu manifestarile celui ce se enerveaza!!!)
La majoritatea aspectelor deviante de la inocenta sau de la o optima functionare, e vorba de o stare placuta pe care inveti sa o poftesti (desigur dupa ce am invatat noi inca de la inceputuri sa poftim ceva, orice, adica am invatat poftitul, ne-am traumatizat in arta poftitului).
In cazul enervarii desi la modul constient nu o percepem ca o placere, ne-am insusit-o ca atare.
E necesara starea, acces la afectiunea numita enervare, (desi indescriptibila, adica imposibil de a fi descrisa intrucat descrierea e apanaj al gandirii ceea ce e alta dimensiune decat afectivitatea, tot asa cum e orice sentiment sau emotie, dar cauzatoare de manifestari, de conduita specifica) ea determina formarea algoritmului, si ea este o afectiune la randul ei, o emotie, un sentiment si chiar o complexitate senzatie (senzatii), emotie (emotii), sentiment (sentimente).
Punctul 5 al algoritmului (mecanismului, simbolisticii):
Conduita
O cam stim.
Punctul 6 al algoritmului (mecanismului, simbolisticii):
Angoasa
Orice "enervabil" cam stie in ce consta angoasa, ce se intampla cu el, cum si in ce se transforma daca nu isi satisface fortele atasament-ale ce il poarta in lesa si il tarasc ca sa se enerveze; e aprope imposibil sa nu dea curs, incepe sa fiarba in sos propriu si explodeaza, ba mai puternic cu cat s-a abtinut mai mult, cade in alta trauma, cea a furiei (de fapt el se afla de mult intr-o lucrarea de a se traumatiza pe el insusi si ca cel ce poate fi furiosul.
Primele notiuni despre contra-algoritm (desi in special in scrierile despre rusine si nu numai, e evidentiat, chiar daca nu e numit asa):
Contra-algoritmul algoritmului enervarii si a oricaruia, consta in a intelege ceea ce am scris si a face, tot asa cum am facut din enervat sau altceva o conditionare, o de-conditioanare, un reflex de-conditionator.
Desigur la inceput e necesar sa reluam mereu si mereu sub forma laborioasa cunoasterea toata referitor la algoritm (mecanism), sa o intelegm cat mai bine, sa o aprofundam, sa o constientizam cat mai in cunostinta de cauza (asta trezeste si o evalvie fata de tine insuti si fata de lucrarea eliberatoare, trezeste o iubire ne-devianta; numa' sa nu facem si din ea un atasament!!!) si chiar, daca e necesar, sa ne facem un contra-algoritm-schema-reflex, care, sa fie operational intr-o secunda, doua, atunci cand algoritmul vicios, truma, incerca sa ne acapareze; si, tot asa cum algoritmul vicios se declanseaza si ruleaza in secunde, algoritmul eliberator (asa numitul contra-algoritm) trebuie sa ruleze si mai rapid); pentru asta insa e necesar sa il lucram si pe el cu aceeasi daruire cum am lucrat inrobirea noastra, sa dezvoltam atentia la factorii de comanda ai algoritmilor pe care i-am dezvoltat haotic printr-o educatie, cunoastere, vietuire, traire, intelegere deficitare a totalitatii referentialului de realitate in care ne consideram parte.
In anumite aspecte e mai usor, in altele mai dificil, depinde de, cat de puternic suntem atasati de una sau alta.
