Scrieri din partea a patra a dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza inspirativ (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea evolutiva la momentul respectiv ! )
Confortul oferit de trauma, de sistemul valorizarilor in opozitie cu naturala inocenta
Tema e ampla si e dificila atunci cand de abia incepi sa o cunosti teoretic (in cazul meu, inspirativ), una e cunoasterea teoretica si cu totul altceva e cunoasterea practica, adica , cum anume se face; daca am incerca sa cunoastem total din punct de vedere teoretic, mersul pe bicicleta, nu am mai ajunge niciodata sa mergem pe bicicleta, tot asa cum si in paradoxul lui Zenon din Eleea, niciodata nu am reusi sa parcurgem o anumita distanta, sa ajungem undeva (acasa de exemplu) daca am incerca sa facem asta aplicand practic teoria posibila a infinitului de diviziuni ale distantei, traseului de parcurs.
Cunoasterea practica a mersului pe bicicleta, ca si cunosterea practica a deplasarii, tine de ..., o forma de euristica as zice, adica e cumva intuitiva si naturala, cunoasterea echilibreului si a miscarii a ceea ce numim "corpul nostru", nu se face, nu se invata teoretic ci practic, prea multa teorie ducand la imposibilitati teoretice, la logica daunatoare; daca ne-am indrepta catre un infinit al diviziunii distantei am ajunge la un paradox, logic desigur dar impracticabil, tot asa si cu infinitul diviziunii metodisticii mersului pe bicicleta; bicicleta trebuie luata de ghidon, urcat pe ea si pedalat!!!
Am vorbit despre confortul ce ne poate oferi trauma lenevirii, dar tema confortului e pana la urma poate chiar una cu insasi trauma generala, cu insasi sistematizarea valorica a realitatii ce ne constatam si pe care o constatam.
Confortul traumei sau sistematizarea existentei umane
Prin tot ce facem, ne ranim si mai tare, ne traumatizam mai mult, cream si hranim fiara sistemica a valorizarilor distructive, altfel zis, ne virusam.
De data asta o sa sa iau spre exemplificare orgoliul (incluzand aici foarte multe si desigur si vanitatea, aroganta, infatuarea).
Trauma orgolioasa, este o rana ce apare practic odata cu aparitia noastra in si ca realitate.
Primele acte de realitate coincid cu primele acte de trauma; desigur e difici de mers asa departe, dar cand mediul realitate incepe sa devina pentru noi, un mediu al propriului corp si psihic prin care (si treptat, de la care) invatam, un mediu uman-social de la care invatam, un mediu natural numit viu, anorganic si al fenomenelor, de la care invatam, atunci e posibil de observat cum incepe ranirea educationala si autoeducationala.
Ne constituim in a fi un idol-trauma generala, respectiv unul orgolios.
Incep sa devin cel ce se complace in confortul, in comoditatea oferita de trauma orgolioasa.
Cand ma simt ranit, de ce ma simt ranit?
Pentru ca sunt ranibilul, pentru ca de fapt am o rana (orgoloasa in cazul de fata exemplificat), care "sangereaza" cand recunosc comenzile specifice ce dau acces "sangerarii".
Intrucat m-am educat si am fost educat in sistem orgolios, am devenit un orgolios, dar vai mie, astfel, sunt de fapt nu ceea ce s-ar cuveni a fi, ci bolnavul de orgoliu, traumatizatul, virusatul, slujitorul idolului orgoliu, compoenenta a marelui idol "sistemul propriu de valori" (distructive in fond, cel putin in cazul de fata).
Cand interpretez ceva ca jignitor sau daca fac ceva intr-un anumit fel intrucat ma cred observat de altii si vreu sa epatez ori am atitudine de mandrie dispretuitoare, ..., nu fac altceva decat sa "sangerez" intrucat mi se deschide rana orgolioasa, la comenzile specifice, fie ele verbale, gandite, amintite, imaginative, vizuale, auditive, ...
Daca sunt agresat in vre un fel, de orice natura, treaba mea nu e in primul rand sa raspund agresiunii ci, treba mea e sa nu ma simt agresat, sa ma resetez instantaneu ca sa nu induc trauma.
De ce am zis induc si nu "sa nu hranesc trauma"?
Pentru ca trecem la urmatorul aspect, identitatea si localizarea traumei.
E distructiv sa ne identificam cu "cel ce", "eu cel ce".
Daca consider ca eu sunt cel ce sunt traumatizat, cel ce poarta rana educationala a orgoliului (in acest caz), deja sunt un un pacient uman, nu sunt liber, ci prizonier sistemic.
Unde se afla trauma orgolioasa?
Daca ofer localizare si mai ales daca ii ofer localizare in mine, localizandu-ma pe mine ca o existenta material-dimenional-temporal-entropica (in schimbare, transformare), atunci voi construi tot ceea ce de fapt a si construit umanitatea prin conventia materialista, monstrul sistemic ce e religia tuturor oamenilor nu prin conceptia materialista in sine, ci prin abordarea totalitara, prin atitudine.
Altfel, unde se afla trauma?
In accesul la consumul de acte de realitate numit amintire (sau memorie ori, trecut, cum zice materialismul).
Orgoliu nu e ceva, e doar acces la drogul unor acte de realitate numite amintire, amintiri ce ne fac sa ne credem identitati orgolioase deci ranibile.
Binenteles ca e necesar accesul la cunoasterea-amintire, ca sa facem pipi la toaleta si sa nu mancam caca, etc, dar noi am ajuns "mancatori sistemici de rahat", ceea ce dauneaza inocentei (in gluma zis, creste glicemia).
In ce consta confortul orgolios?
Odata identificandu-se cu ceva (cu o insusire; psihica si ... chiar fizica!!!), individul se va simti atacat in acel ceva, daca realitatea il pune in ipostaza aceasta.
Orgoliosul identificandu-se cu acest tip de parere de sine (poate fara sa isi dea seama si cred ca majoritar fara sa isi dea seama), ea, trauma orgolioasa e el insusi si orice atac la trauma e atac la el, atac la persoana (cum se zice), e ca si cand ar incerca cineva sa te raneasca fizic in rana conventionala a "fizicitatii", e ranire a ranii orgolioase, dar el, eu, noi, nu constientizam ca numai intrucat suntem raniti in rana, in identitatea, in fiara, in sistemul valoric orgolioas (de fapt suntem raniti cu identitate; dar asta e o tema extrem dedificila si ampla) traim agresiunea, altfel suntem bine mersi in inocenta dar nu stim, intrucat nu avem nici macar nivelul de a accesa cea mai putin traumatizanta realitate, identificarea cu inocenta.
