Creatiile userilor - Proza

Început de sete, Vin 7 ian 2005 · 804 răspunsuri · 82.929 vizualizări

acces realitate4.212 mesajeDum 3 nov 2013 06:24#521

Scrieri din partea a patra a dezvoltarii nivelului meu de a cunoaste, intelege, constientiza inspirativ (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea evolutiva la momentul respectiv ! )

Incredintarile zis, spirituale

La acest moment apreciez forta incredintarilor spirituale ca fiind mai mare decat cea a incredintarilor rationaliste, dovada e fanatismul ce ele il implica, traitorul de incredintari spirituale e capabil de orice in numele incredintarii cu pricina, este profund si total pierdut in fermitatea celor in care crede (asta nu e universal valabil).

De ce?

Din cauza trairilor speciale, nefiresti.

Traitorul a avut sansa (sau nesansa) de a cunoaste intr-un mod atipic, o prezenta (in general; sunt multe alte trairi ce ii incredinteaza, dar asta e printre cele mai convingatoare), ei traiesc prezenta lui Dumnezeu, a lui Iisus, a Fecioarei, ingerilor, ghizilor spirituali si diferite altele, specifice insa spiritualitatii si religiei cu care el si mediul uman cu care are tangenta, rezoneaza.

In ce consta problema lor?

Desi au acele trairi, ele nu le anihileaza uzul ratiunii decat daca ei liber consimtit o fac (tocmai de aceea toti initiatii acestia "moderni", in general neo-crestini sa le zicem asa intrucat ei fac un amestec intre crestinism si credintele orientale, indemna la renuntarea la minte, la intelect, la ratiune, pentru a ii transforma in persoane complet incredintate de trairile cu pricina, adica in adepti fermi, in soldatei de plumb).

Tu, oricine, ai trait o incredintare extrema, foarte puternica, ai trait prezenta unei entitati sau ai trait o incredintare de alta natura, dar cauta cu atentie in tine sa observi ca nu incredintarea ti-a anihilat uzul ratiunii, ci tu insuti, acordand credit total acelei "aparitii", acelei trairi de orice fel ar fi fost ea.

Chiar si cunosterea "sursei" specifica budistilor ce nu cred in Dumnezeu si supranatural, sau a maestrilor in psihosinteza, nu iti rapesc liberul arbitru, nu reprezinta incredintari absolute, decat daca tu te lasi sa cazi in aceasta extrema si nebuna deposedare de a fi tu.

Bun, ai avut parte de trairea cu pricina, de incredintarea ei extrem de profunda, dar dupa ce ai iesit din transa cu pricina, nimeni nu te opreste sa pui sub semnul intrebarii, absolutismul ei si astfel sa nu ingrosi randurile celor pierduti in incredintari de toate felurile pentru ca ai asimilat asta ca fiind ceea ce ai asimilat a fi.

Tu nu observi ciudatenia? tu esti incredintat de ceva, iar alt adept al spiritualitatii (sau religios) e incredintat de altceva care e in flagrant conflict cu tipul tau de incredintare.

Mii de sisteme religioase, spirituale, ai caror credinciosi se afla intr-o crunta disputa atat pe motive ideologice provenite din dogmatica proprie, cat mai ales din cauza trairilor ce i-au incredintat diferit.

Eu consider ca va veni o zi, candva, in care toata aceasta fenomelogie sa fie explicata nici mai mult, nici mai putin decat e acuma explicata energia electrica, ea va fi studiata in scoli si nu va mai reprezenta motiv de dispute si de fanatism, care fanatism nimeni nu il observa la el si ai lui, ci numai la ceilalti.

Asocierea dintre fenomelogia cu pricina si un supranatural spiritual-religios sau de alta natura, e doar o dovada de inapoiere in care inca ne aflam cu totii.

Atentie, nu dezvolt axiome!!!

Editat Dum 3 nov 2013 06:37

acces realitate4.212 mesajeLun 4 nov 2013 08:46#522

Scrieri din partea a patra a dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza inspirativ (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea evolutiva la momentul respectiv ! )

Ciudateniile umanitatii

"Totuşi, numărul celor care cred în miracole a crescut cu 33% în ultima decadă, la 55%. http://www.semneletimpului.ro/stiri/Credinta-in-miracole--un-fenomen-ce-ia-amploare-7958.html"

"Este dificil de cuantificat numărul de atei din lume. Un studiu din 2005 publicat în Encyclopædia Britannica a constatat că circa 11,9% din populația lumii este non-religioasă iar aproximativ 2,3% sunt atei. Această cifră nu-i include pe cei care urmează religii atee, cum ar fi budiștii^[20].

Un sondaj de opinie derulat în noiembrie-decembrie 2006 publicat în Financial Times oferă date pentru Statele Unite și cinci țări europene. Cele mai scăzute rate ale ateismului au fost găsite în Statele Unite (4%), în timp ce numărul ateilor în țările europene studiate a fost considerabil mai mare: Italia (7%), Spania (11%), Marea Britanie (17%), Germania (20%) și Franța(32%)^[21]^[22]. Aceste rezultate sunt similare cu cele ale unui sondaj oficial al Uniunii Europene, care a raportat că 18% din populația UE nu cred într-o divinitate^[23]. Alte studii au plasat procentul estimat de atei, agnostici și necredincioși într-un Dumnezeu personal la valori mici în Polonia, România, Cipru^[24] și până la 85% în Suedia, 80% în Danemarca, 72% în Norvegiași 60% în Finlanda^[25]. Potrivit Biroului Australian de Statistică, 19% dintre australieni au "nicio religie", o categorie care include atei^[22]. Între 64% și 65% de japonezi sunt atei, agnostici, sau nu cred într-un Dumnezeu^[25]." - Wiki

Avem nevoie de convingeri, e evident, fara convingeri cat de cat intelepte, viata noastra ar fi o angoasa continuua.

Fara a fi convinsi de faptul ca e suficient sa bem apa pentru a nu mai fi insetati, am muri prin deshidratare, ...

Convingerile noastre pot fi insa asa de diferite si pot cuprinde problematici asa de importante incat, un observator neimplicat in fenomelogia convingerilor umane, ar fi total contrariat de lipsa unei viziuni comune.

Logica, ratiunea au fost in general preluate de lumea stiintifica, iar intelepciunea de lumea religioasa, in timp ce spiritualitatea (dar si religia) mizeaza pe trairi.

Toate acestea insa, au ca baza fenomenul incredintarii, convingerile.

Convingerile noastre sunt prietenii nostrii si dusmanii nostrii.

Unui crestin ii pare foarte firesc sa creada in Dumnezeu, Iisus, ..., e convins de adevarul rationamentelor sale privitor la supranatural, e logic orice intelege el prin perspectiva sa supranaturala in privinta realitatii.

Tot asa orice religios, credincios sau persoana ce crede in supranatural, din perspectiva celor de care e el convins.

Unui necredincios, ateu, agnostic, toate astea ii par prostii, el are alte convingeri, alte opinii in care crede cu fermitate la fel de mare ca si credinciosii in supranatural.

Observatorul impartial observand oamenii ar spune ca a nimerit la un carnaval "cu masca, fara masca", in care, renuntarea la o masca nu face decat sa scoata la iveala o alta masca si tot asa, toate insa avand un numitor comun: convingerile.

Editat Lun 4 nov 2013 09:06

acces realitate4.212 mesajeJoi 7 nov 2013 08:18#523

Nirvana constiintei, o creatie artistica?

E posibil a considera exprimarea: "nirvana constiintei", ca fiind ceva de genul "coboara jos, urca sus", dar chiar sa ii spun creatie artistica?

Ce e entitatea numita si om, atunci cand apare in realitatea entitatilor numite oameni?

In ce fel se reflecta realitatea ca si constiinta, in constiinta si orice se manifesta el a fi intre momentul 0 si momentul 1 de realitate ale lui, exista el ca si constiinta?

Diferenta dintre constiinta ce ne-am consumat fiecare in acel "atunci" si constiinta ce ne consumam acum, este uriasa.

Cum s-a construit acest acces la o asemenea stare de constiinta actuala?

"Realitizand", adica traind, vietuind,

E posibil ca nirvana sa fie o stare zis psihica sau sa fie cu totul altceva decat o stare in sens de traire (sa aiba de exemplu o stare de agregare) si sa poata fi accesata intrucat este, pur si simplu este si unii pot sa o acceseze si chiar sa intermedieze accesul.

E posibil ca ea sa fie pentru ca a fost creata de catre oameni sau nu de catre oameni.

Si e posibil ca nirvana sa presupuna ca fiecare sa o construim singuri ca sa avem acces la ea, sa fie o lucrare personala de constiinta, asa cum e multa din constiinta la care avem azi acces.

Cum sunt toate lucrarile de constiinta la care avem acces?

Sunt artistice.

De ce?

Intrucat nu are cine sa le certifice drept certitudini, decat trairile noastre de entitati numite oameni, artistic impresionati de catre ele.

Cum ai croit accesul la vorbire? la scriere, la mers biped, la enormul numar de intelesuri actual si la fenomenalul tau acces actual de a intelege, dar la afectiv, dar la imaginar, dar la toata realitatea?

Cu mare efort, clipa de clipa si ceas de ceas, ani si ani la rand.

Oare pot sa imi construiesc singur nirvana?

Formularea de mai sus are multe vicii.

Daca spun ca imi construiesc, cad in partizanat vizavi de conceptul conform caruia eu (tu sau oricine), cel ce ma tot consider om, exist si ma pot modela.

Pai si nu exist?

E un concept tradator, de o subtilitate covarsitoare.

Daca ma consider a exista ma las prada tuturor "nebuniilor" referitor la karma sau la ereditate, la a fi asa sau altfel, ....

Daca in schimb, ma consider doar"cel ce are acces la realitatea de toate felurile", eu nu mai sunt mic-mare, destept-prost, urat-frumos, bun-rau, fizic-imaterial, bolnav-sanatos, si orice atribut cu care ne-am constatat etichetati; eu doar am acces si consum tipul de realitate respectiv; consum realitatea ca ca as fi corpul acesta in toata complexitatea pe care o constat, ca as fi psihicul in toata complexitatea, ca as fi sanatos sau bolnav, frumos sau urat, asa sau altfel, ...

Nu spun ca e asa sau invers ori altfel, doar ofer acces la posibilitati, intru acces la intelesuri.

Apoi, alt defect, nu stiu daca e posibil sa ne oferim singuri acces la nirvana, e doar o posibilitate exprimata, accesul la invatatori umani a inlesnit multe dintre accesarile noastre de realitate.

Altul ar fi insasi termenul "nirvana", fiecare intelege cele la care are el acces.

Altul este imposibilitatea de a face pe cineva sa inteleaga ca pana si liberul arbitru si chiar materialitatea sau respiratia, pot fi de fapt, doar acte de consum, nu trairi sau miscare ori ce mai spune fiecare despre ele.

Editat Joi 7 nov 2013 08:45

acces realitate4.212 mesajeVin 8 nov 2013 18:42#524

Sa te onorezi pe tine

Vorbim despre respectul de sine?

E impropriu spus intrucat presupune partizanat al conceptului conform caruia existi ca sine, ceea ce poate implica atribute.

Si atunci cine e "tine"?

Poate e potrivit sa spun ca ar fi continua accedere (consumatie) la (de) "realitizare", la fiintare (din nefericire o viziune noua utilizand cuvinte vechi, e extrem de dificil de exprimat).

Ca sa te onorezi pe tine, se cuvine sa intelegi ceea ce am spus mai sus, anume, tu nu existi (in sensul ca nu e potrivit sa gandesti numai dintr-o perspectiva materialista spusele mele), tu esti o continua devenire, nu esti ceva existent, reprezinti o actiune de transformare continua, dar nu a ceva ce exista, ci a ceva ce nu apuca sa existe intrucat s-a si transformat cu un coeficient de repetitie, de oscilatie extrem de mare.

Esti ca frecventa luminii sa zicem asa, nimeni nu o observa efectiv ca vibratie.

Si atunci pe cine onorez?

Devenirea-ti continua si totala, nu transformarea progresiva intrucat nu esti ceva ce se transforma progresiv.

Si ce insemna sa ma onorez?

Ajungand sa te intelegi in ceea ce reprezinti, ajungi sa ridici stacheta onarei fata de ceea ce numim aspiratii (atentie, nu asteptari si nici dorinte ci, tendinta!).

Poate prin constientizari mai inalte, intelegi micimea poftei de a infuleca ca porcul sclav al poftei si placerii de a manca si de a savura gusturi alimentare; micimea poftei irascibilitate, a poftei sexuale, a poftei orgolioase, al frustrarii, vinovatiilor, fricilor, angoaselor si a multor pofte ce s-a dovedit ca aduc treptat durere (mai ales in exces), ma refer la emotiile negative enumerate si la mult mai multe neenumerate.

Considerandu-te doar un om conform conceptului materialist, esti cum esti, cu cat ridici stacheta nobletei devenirii pe care o reprezinti, constientizarea te inobileaza.

Emotiile negative sunt ale omului carnalo-psihic, tu reprezinti deosebitul (finul, distinctul, superbul), asta ca sa zicem ceva, ele sunt insa atribute si orice cuvant referitor la ceea ce reprezinti e doar un atribut fara valoare intrucat esti mai presus de orice valoare umananizata.

Tinde mereu catre tine, devenirea pe care o reprezinti si nu vei ajunge sclav sistemic in ceea ce reprezinti, asa cu patimeste intreaga umanitate.

S nu uita, nu te trimite in conflict cu ceea ce reprezinti (mai pe inteles: in conflict cu tine) in calea tendintelor pe care le urmezi.

Editat Vin 8 nov 2013 18:58

acces realitate4.212 mesajeSâm 9 nov 2013 21:43#525

Onoare si dezonoare; propria instanta etica, un blazon nefast

De cand avem parte de realitate, incepem sa invatam la ce consumatii de realitate ajungem prin alte consumuri de realitate; prin a consuma realitatea respiratie in toata complexitatea ei, ajungem la actul respiratiei ce provoaca un consum de realitate normala, asa cum ne-am obisnuit a considera realitatea noastra; stim cu totii cum e sa nu consumam realitatea de a respira.

Dar nu asta e tema de baza azi.

Am structurat accesari de realitate prin care ne supunem robiei unei realitati etalon cu care e musai sa ne masuram.

Asteptarile mele de la activarile de realitate pe care le pot provoca, sunt foarte mari si nu tocmai potrivite.

Eu, cel ce mi se spune om (orice om), trebuie sa dau satisfactie lui "parerea celorlati", lui "cum ma vede sotia, familia, lumea", dar mai ales lui cum apar eu in fata mea, adica activarea complexa de realitate "eu" in fata activarii complexe de realitate "mea".

Eu nu ma las pe mine in pace, ma torturez singur in spiritul orgoliului propriu ce imi cere ridicarea stachetei corespunzator cu inaltimea sa (inaltimea parerii de sine sau asa cum ii zic eu mai des: inalta parere de sine);

Inalta parere de sine e cea care imi porunceste sa ii apar blazonul pe toate fronturile, multiple fronturi: pe cel al vanitatii (permanenta impresie a ta despre impresia altora despre tine, despre ceea ce faci tu acum si cum de minunat o faci; de la mimica si gesturi, la accesorizari, de la vorbe la fapte importante sau mai putin importante ), pe frontul arogantei (pierdere de "suflet"), dar culmea, ma duc in inalta parere de sine si invers, parand a ridica stacheta iubirii, accesand mereu un arhetip de urmat care, ma va devora, prin inalta parere de sine, inalta parere a masurilor la care permanent ar trebui sa ma ridic; asta poate deveni cel mai mare cosmar.

Apoi, onoarea si dezonoarea in privinta frontului poftelor (dorintelor), nu mai reiau, reiese din alte scrieri; spun doar atat, moderatie; mare atentie pe cine cultiv, pe omul poftelor sau pe cel pe care poftele au tendinta de al nimici pentru a ajunge stapane si a devaliza orice onorare de spirit liber?

Cine vreodata si-a iubit cu adevarat o suferinta?

Spunem noi, masochistii; nu despre asta vorbim.

Si nici despre a ne impune sa atingem nu stiu ce nivel, nu, nici despre asta.

Vorbim doar despre constientizari, despre a constientiza superbitatea accesului la a-ti iubi pana si suferinta, intrucat acel acces la realitatea respectiva de suferinta, nu face decat cele pentru care a dobandit trecerea prin portal in realitatea ta, te face sa suferi ca la carte, asa cum e el in imanenta sa de a fi, isi face doar datoria, nu are nici o vina.

Si nici nu spun sa il iubesti in detrimentul tau, ci sa il iubesti ca pe un dat destul de natural, nu spun sa il tii spre a nu pleca de la tine, nu o spun intrucat te face sa suferi, ceea ce nu e natura prima si nici nu spun sa nu il mustruluiesti (cel putin); uneori o comanda ferma, face mai mult decat 1000 de acte lucrative diverse spre rezolvarea problemei (fie ele spirituale sau mundane).

Nu pot, nu pot zice omul in gandurile sale preconstiente, trebuie neaparat sa raspund, sa corespund cerintelor mele privitor la mine si impresiilor mele despre impresiile celorlalti.

Omule! esti nebun? de ce te prigonesti? da-ti pace tie, nu mai accesa realitatea impresiilor tale despre impresii ca fiind ceva real si implacabil! singurul care nu te lasa in pace, esti tu si impresiile pe care le accesezi prin deschiderea vortexului de intrare in realitatea ta.

Editat Sâm 9 nov 2013 21:48

acces realitate4.212 mesajeDum 10 nov 2013 10:51#526

Mentenanta sistemului ce te consideri

Dincolo de aparente, se afla mentenanta.

Nu iti convine sa afli dar asta e, cat e ziulica de mare, muncesti la patronul sistem, ce te consideri tu pe tine.

Pe masura ce intelegi filozofia celor la care trimit, constientizarea isi face efectul si te tot eliberezi din sclavia sistemica in care te afli.

Acuma desigur, nu e numai vina ta, insasi realitatea comploteaza impotriva ta, ti-a oferit pe tava un festin, un drog, un circ ieftin si tu te-ai lasat amagit; nota de plata vine insa fara gres, la momentul potrivit.

Lucrezi la patronul alambicarii sistemice, il intretii, il ingrijesti cu mare devotament, nu care cumva sa ramai somer; libertatea e dificila daca nu e suficient de puternica, presupune marginalizare din partea celorlati, cu totii si ei sclavi ai sistemului propriu a carui mentenanta o asigura.

E libertatea o iluzie?

Nu mai mult decat orice act de realitate.

Libertatea are grade de comparatie.

Daca nu rezist in fata unei "prajituri" din cofetarie sau de pe strada, sunt mai putin liber decat cel care rezista.

Si care e aspectul de libertate aici? De ce nu as beneficia de bucuriile vietii?

Ba beneficieaza frate, dar daca te ia salvarea, daca dai in suferinta (boli) acum sau mai tarziu, ce vrei, asa functioneaza realitatea ne limiteaza nivelul de libertate.

Fiecare dintre noi e benefeciar de realitate pe care nu si-a aleso dar si beneficiar de realitate careia de buna voie sau fortat de imprejurari, ori in necunostinta de cauza i-a permis acesteia sa ii devina realitate, sa patruna prin portalul de realitate in a-i deveni act propriu de realitate; asa suntem accesati de actul de realitate liber arbitru, ca s-ar desfasura mersul realitatii, dar mai stii.

Intrucat eu chiar inteleg cele despre care scriu, sunt oripilat de inrobirea mea si a semenilor si nu ma refer la realitatea pe care nu o putem influenta, ma refer la cea careia ii asiguram mentenanta, cea despre care tot scriu de atata vreme, cea a gandirii si a emotiilor (in primul rand a celor negative).

Mentenanta gandirii e criminala, iar mentenanta emotionala (negativa indeosebi) e rapitoare.

Iata cu cine ne insotim evolutiv, cu un criminal si cu un rapitor, cu teroristii.

Care e alternativa?

Constientizarea si trecerea treptata la libertatea, la contemplarea realtatii de toate felurile.

Realitatea e ceea ce constatam fara a emite ipoteze.

Cum? asta e aberant.

Da, asa pare, insa, una e sa fii constient de contemplatia pe care o faci gandind si cu totul, dar cu totul altceva sa o freci gandind, sa faci mentenanta gandirii; libertatea provine din contemplatie, nu din gandire, nu trebuie sa te pierzi in gandire ci permanent sa ai ochiul contemplativ deschis si sa te mentii mai presus de fiara sistemica a ganditului care e gata oricand sa te prinda in ghearele ei si sa devii sclavul unui inteles anume.

Despre fiara emotionala, poate data viitoare.

Editat Dum 10 nov 2013 10:56

acces realitate4.212 mesajeLun 11 nov 2013 03:55#527

Emergenta

Noi, acestia ce ne spunem oameni, avem "trista figura" dar beneficiem doar de nebunia ei.

Asa si cu emergenta.

Din ce se trage realitatea numita si existenta (intr-o buna credinciosie materialist-psihista-religios-spirituala)?

Fie ca se trage din sine insasi, din modelare divina de nimic sau din inexistenta modelatoare de singularitate, are loc un fenomen de emergenta.

Unde?

Unde considera fiecare adept de doctrina.

Pentru mine ca individ (oricine), emergenta se traduce in tot ce sunt si consum ca realitate, sunt (ma consum) si consum emergenta.

A cui?

Tot a ??? nimicului??? ca si in celelalte cazuri foarte spiritual sau stiintific evidentiate prin explicatii S.F.

Totul e emergenta din nimic, adica nimeni?

Exact.

Nimeni e cea mai potrivita formula spre a evidentia relativitatea cunoasterii noastre; orice cunoastere o transformi in obiectivitate, devine ceva, cineva, dar obiectivitatea e raportata la nivelul respectiv al evoltiei, nu la un adevar absolut; desi orice act de cunoastere e adevar in imanenta sa, dar relativ in context total.

Editat Lun 11 nov 2013 03:55

acces realitate4.212 mesajeMie 13 nov 2013 07:05#528

Ecouri

S-a intamplat uneori, rar, sa citesc sau sa vizionez videoclipuri si sa am impresia ca aceia mi-au citit scrierile.

Asa s-a intamplat si cu videoclipul pe care il voi prezenta azi intrucat reprezinta o sinteza a scrierilor mele, e chintesenta lor in buna masura; e un sentiment binefacator sa te regasesti asa de mult in cunoasterea altora (nu o spun in sens de a considera ceva din videoclip drept axioma!!! ci o spun in sens de cale prin cunoastere, intelegere, constientizare).

Nisargadatta Maharaj-prezentare Stephen Swolinski-Ro: http://www.youtube.com/watch?v=LNPdO_w5_W4

- Motivul fenomenal pentru care necredinciosii nu ii inteleg pe credinciosi, este faptul ca ei nu au cautat vreodata cu tot dinanadinsul o cale spirituala sau religioasa si nu au avut parte de trairi speciale: vezi la min: 27'17" - 27'40" - "Acum cunosti vidul" -(Nisaragadatta Maharaj);

e o cunoastere atipica tot asa cum in crestinism traiesti prezenta lui Iisus sau Fecioara sau Dmnezeu ori ingerul; tot asa cum in spiritualitate traiesti prezenta ghidului spiritual sau a ingerului sau a divinitatii; si in relegie dar si in spiritualitate sau psihosinteza pot fi traite multe alte stari atipice ce nu tin de persoanaje (personificari) chiar daca tu nu stii ca ti se facitileaza acele stari de catre maestru, preot, psih...

- Mai tot ceea ce ar trebui sa observam este de fapt golul, vidul, insa noi observam mai nimicul, adica 0, 0000001%, forme, o lume a formelor.

Dar si mai important este faptul ca tu cel ce esti, tu cel ce iti zici "Eu", faci parte din acest nimic si deci esti parte a "iluziei" nu a vidului. min: 29'00"

- Spiritualitatea face parte din "iluzie" - min. 41'38"

-Pentru majoritatea oamenilor Nirvana se traduce prin faptul ca "Eu" am sa intru in Nirvana (Rai, sublim etc.) nirvana insemna de fapt disparitie; Buddha nu a prea vorbit despre Nirvana pentru ca nu se poate spune nimic despre ceea ce este ea, este disparitie totala. Oamenii cred ca spiritualitatea consta in a scapa de propriul ego, apoi eu-l devine ceva; Nirvana insemna disparitie iar asta insemna, fara "Eu", acesta e anulat. min 42'50"

-Buddha a spus: "Nici o fiinta nu a patruns vreodata in Nirvana".

Binenteles ca nici o fiinta nu ar putea patrunde, intrucat a fi in Nirvana presupune ca Eu-l nu trebuie sa existe, in Nirvana nici macar nu vei sti de existenta lui (de fapt nici nu vei sti de existenta ta). min. 44'05"

-Buddha: "este posibil (ca) nici cel putin sa nu fii constient, de propria ta iluminare"; de ce ar trebui sa existe un Eu care sa constientizeze asta? min.44'26"

-Pana si Eu-l este o fictiune, o fabricatie ce poate atinge o stare de permanenta, dar nu in eternitate. 45'20"

-Nisaragadatta Maharaj - "Spiritul nu e o joaca de copil, afirmatiile mele il vor sfarteca pe cel ce le asculta", insa spiritualitatea este un joc si mai toti l-am cunoscut. min 45'50"

-Nisaragadatta Maharaj: "Cuvintele mele daca sunt asimilate distrug toate conceptele si cuvintele" min. 49'50".

-Conceptele: totul este concept, eliminale! min. 50'24"

-Gurul este un joc, te poate ajuta (sau nu), dar gurul esential esti tu. min.55'19"

-Nisaragadatta Maharaj: "Nimicul este in vid si nu ma intereseaza si chiar exprimarea: nimicul in vid, nu insemna nimic pentru mine"

Dalai Lama: "Mintea este vidul mintii", adica Eu-l.

In experienta vidului exista un Eu care experimenteaza vidul; daca nu este acest eu, nu este vidul, nu exista spiritualitate.

Eu-l experimenteaza si experimenteaza, inclusiv spiritualitatea; subiectul Eu este o reprezentare a nimicului (se poate zice, un amestec de fluide in creier) iar spiritualitatea depinde de Eu.

Fara eu dispare si spiritualitatea cu toate ale ei. min1.09'22"

-Eu-l vrea sa existe mereu si vine cu idei de genul:o viata urmatoare.

Nisaragadatta Maharaj: Rencarnarea e un concept pentru ignoranti: min. 1.12'29"

-Majoritatea psihologilor din domeniul spiritualitatii ne ofera doar un miraj mai bun. Esti un miraj care nu stie ca e parte din miraj, atata vreme cat cauti sa fii mai bun. min. 1.13'26"

Editat Mie 13 nov 2013 07:48

acces realitate4.212 mesajeMie 13 nov 2013 08:43#529

Contemplatia existentei

Cautam si cautam si unii au impresia ca nu cauta dar prin insasi viata lor, ei cauta.

Ce cautam?

Invatatura, evolutia, cunoasterea, intelesurile si, noi nu stim dar cautam contemplatia ultima, pierderea de noi insine in asa fel incat "nu mai traiesc eu ci," Contemplatia "traieste in mine".

A ajunge sa consumi viata ca pe o contemplatie, insemna induhovnicirea ultima posibila in timpul a ceea ce numim viata, ea poate fi suplinita doar de consumatii initiatic atipice de realitate.

Traiesti ca si pana atunci, dar in tot ce constati te afli contempland acelea ce le constati; contempli gandurile pe care le ai, contempli vorbele tale si ale altora, faptele tale si ale lor, contempli vizualizarile tale, tot ce auzi, tot ce simti, totul pentru tine e ca si inainte doar ca nu mai esti posedat de ele ci, le contemplii, ai "ochiul contemplativ" deschis si le experimentezi dar nu te pierzi decat daca vrei.

Aceasta e adevarata flozofie a vietii, nu cea demonetizata de catre eruditi.

Editat Mie 13 nov 2013 08:50

acces realitate4.212 mesajeMie 13 nov 2013 09:58#530

Vidul versus nimic

De ce sa fi preferat unii o denumire precum "vidul", in locul celei de "nimic"?

Poate intrucat altii au spus: "Dumnezeu a creat lumea din nimic".

Daca Dumnezeu a creat lumea din nimic, insemna ca dincolo de nimic, consideram a mai fi si altceva, "causa prima" poate sa nu fie considerat nimicul (daca e sa admitem existena unei cauze prime).

Si intrucat aceia nu agreau notiunea de divinitate, au numit vid, ceea ce e dincolo de orice forma, de orice realitate, de orice existenta, inclusiv dincolo de existenta de sine, de Eu.

E doar o problema de exprimare a aceluiasi inteles.

Editat Mie 13 nov 2013 09:59

← Înapoi la Creatiile userilor