Uite-ma afara din nou,sunt inconjurat de prieteni,ei ma saluta,eu ii salut.Vorbim numai nimicuri , priviri pierdute arunc in stanga si in dreapta,parca as cauta ceva anume,ceva care sa imi umple sufletul de bucurie,dar nu gasesc. Inchid ochii,vad ceea ce caut ,sunt doi ochi verzi care la lumina becului puternic de deasupra scarii par mai mult caprui,ei ma privesc si parca se uita prin mine,ei nu ma vad. Acesti ochi au o sclipire,au ceva anume ce ma atrage.
Dar realizez cu stupoare ca am ochii deschisi,credeam ca visez cum visez eu deobicei,trebuie doar sa inchid ochii un pic si vad ceea ce vreau,dar de data asta visam cu ochii deschisi,iar acest vis s-a impleticit cu realitatea. Ochii acestia minunati ii apartin unei prietene,ne cunoastem de prea mult timp,am facut atatea nebunii...
O sageata parca mi-a strapuns obrazul,Andrei,prietenul meu din copilarie,cu care vorbesc despre toate fetele,toate stupizeniile noastre,mi-a dat o parma peste obrazul meu inghetat. Imi este inghetat si nasul si obrajii si degetele,parca frigul patrunde pana si prin tenesii mei vechi chinezesti. Dar nici nu simteam gerul asta de crapa si pietrele cat timp ma holbam ca nebunul la ea.Ca nebunul ,pentru ca parca eram alienat,parca eram cu totul pierdut in alta lume,in lumea mea de vis... Spun si eu acolo un banc,asta e subiectu principal cand murim de frig pe afara,poate ne mai incalzim si noi razand un pic. Dar eu acum,ma gandesc numai la ea,am un zambet cretin pe fata,cica rad de bancul stupid pe care tocmai l-am zis,cred ca m-am uitat prea mult la filme englezesti...
Oricum,treptat,incepand cu coada ochiului incep sa ma uit la ea,uite cum o suvita satena de-a ei ii atarna peste ochiul stang,ii acopera una dintre comoarele ei,o impiedica sa isi arunce privirea cu totul spre mine. Plimbindu-mi privirea pe chipul ei angelic ajung la buzele ei,stiu ca sunt dulci,am avut odata ocazia sa gust din ele la o provocare,au fost atat de dulci si eu atat de nesatul.Nu imi place la ea faptul ca nu ii place cum arata cand e naturala,isi acopera tenul cel fin,albicios cu tot felu de farduri sau ce or folosi fetele deobicei,machiaje,iar buzele ei stacojii,care ma innebunesc mai tare decat sunt,le acopera mai mereu cu un ruj roz care ii strica toata frumusetea.Deaceea imi plac la nebunie ochii ei,acestia raman mereu naturali,si arata asa de bine cu imaginea mea pe irisi ei.
Iar ma trezezc cu o palma si mai dureroasa peste obrazul aproape inghetat,de data asta am primit palma de la alta prietena din grupul de ciutani care se cunosc inca de pe la patru ani,cel putin eu ii cunosc de cand aveam patru ani pentru ca sunt cel mai mare din cartier si eu cu ai mei ne-am mutat cand aveam eu varsta aceasta in cartier. Destul de pustiu cartierul asta,dar e perfect ca are un mos nebun care se lua mereu de noi cand incingeam pe strada un meci de toate zilele,meciuri de care acum imi e dor pentru ca am ramas doar doi baieti in cartier si asta care a ramas e un lenes si jumatate,dar...tot tovarasul meu de baza este.
In fine,mi-au sarit toti in cap ca ce am,ca mereu eram cel mai vorbaret,ce a am acum de nu zic nimic,de sunt parca pierdut in spatiu.Ei fac misto de mine intrebandu-ma pe cine iubesc,cine e ghinionista,dar ei nu au idee ca mie chiar imi place o fata,si chiar una dintre cei care au sustinut aceasta intrebare stupida. Dar eu le fac jocul si le zic ca "iubesc hartia igienica,o iubesc pe PC a mea si pe fiecare dintre voi nebunelor dar in special una dintre voi". La faza asta s-a facut liniste,deja sunt panicat,nu stiu ce sa zic,am o fata de mort. Nici una dintre ele nu mai vorbeste,doar tovarasul asta al meu a ghicit-o din prima,"Elena,cine altcineva".Ii arunc o privire scarbita tipului iar apoi o privire lunga ei,ma pierd,se uita la mine rusinata,parca mai mult speriata,nu imi arde de mistouri ca numai asa pot sa scap de faza asta dar pot totusi si fiind serios,deci zic cu un ton actoricesc "Da,pe bune,chiar te iubesc.",ea incepe sa rada si zice "Si eu." si o iau aparent fericit in brate,in sinea mea sunt dezamagit ca a luat-o drept gluma.
Ea sta undeva mai departe de cartierul nostru,cartierele noastre sunt despartite de o strada intunecata,strada inconjurata de cladiri pe jumatate demolate,hoinarite de hoti de fier vechi,se simte criza.Asa ca noi trebuie sa o conducem ca ii e frica noaptea sa mearga singura pe acolo,si asa frumusetea ei natala ii tenteaza pe multi.
Din nou merg parca pierdut,dar nu sunt total pierdut,o privesc pe ea in ochi,merg in fata ei cu spatele,o privesc in ochi,ea vorbeste cu ceilalti fara nici un stres.Frigul mi-a intrat in vine,dar nu il simt,raceala ma paste dar parca sunt sanatos,si totusi...stiu ca nu am nici o sansa sa fiu vreodata cu ea si asta ma face sa fiu mai bolnav decat omul care e pe patul de moarte.
In fine,ajungem in fata portii ei,ea ii pupa pe toti,eu raman la urma,ma pupa,si eu o pup si o iau in brate,nu vreau sa ii dau drumu,"nu vreau sa pleci" zic eu cu o fata de catelus plouat,dar ii dau drumu si zice ca trebuie sa plece...Dupa poarta inalta se asterne un intuneric,un vid dureros ce se grabeste spre sufletul meu dar eu o iau la fuga,nu il las sa m-ajunga.Prietenii o iau drept un joc si mi se alatura dezertarii.
Noaptea e mult prea rece fara ea,asa ca sparg gasca si intram cu totii in casa,la culcusurile noastre fara viata,la intalnirile farta suflet de pe NET.
-Noapte buna prieteni!
