Ora tarzie. Tot ce mai voiam de la acea zi, era sa imi termin ultima tigara in liniste.
-M-ai crede daca ti-as spune ca maine te parasesc?
Eram hotarat sa o ignor. Nu isi luase ultima pastila din acea zi, iar eu..eu mai aveam de fumat inca o tigara. M-am intors cu spatele, spre privelistea dinspre creste.
Se apropie de mine si isi strecura mainile albe in jurul taliei mele. Ma stranse usor apoi de piept si isi aseza barbia apasat, pe umarul meu. Eram impacat cu faptul ca nu ii vedeam privirea. II simteam insa respiratia la gat. Calda si umeda.
-Stii tu oare cat de mult te iubesc? Nu...nu ai de unde. Iti adori prea mult salbaticia muntilor si libertatea pe care mereu esti invitat sa o reactivezi.
Tac. Nu puteam sa spun nimic. Eram prea grabit sa imi termin tigara.
- De fapt, de aceea m-am si indragostit de tine. Mereu altul. Mereu pe drumuri. Mereu cu vise noi. Iar eu...eu eram dintotdeauna in cautarea unei case, fara sa obosesc a ma ridica si a porni in directia casei mele. Te asteptam pe tine.
(pauza).
Ai si venit. M-ai acuzat ca imi irosesc viata, dar nu m-ai invitat niciodata sa gust din a ta. Doar portii. Portii sarace. Cu cat aveam din tine cate putin, cu atat simteam cat imi e de greu sa nu tanjesc dupa mai mult.
M-ai educat sa nu-ti cer mai mult decat imi dai. Si nu ti-am cerut. Asteptam sa imi dai tu, sa mi te daruiesti tu. Dar nu ai facut-o. Erai prea preocupat sa iti traisti viata din plin. Sa gusti din tot. Sa rupi din tot. Iar din mine ai rupt prea putin..
As fi trait cu o mana, cu un picior, cu un ochi, cu o gura...as fi trait stiind ca impart cu tine restul..ca faci parte din mine, ca sunt a ta. Dar nu eram a ta. M-ai rupt doar atat incat sa nu ma mai simt intreaga si sa fiu a nimanui. M-ai rupt ca sa te bucuri tu mai tare de viata. Ca sa te joci mai usor cu acele cuvinte, si vise si ..
- Totusi, unde vrei sa ajungi? ..si cu aceasta, a inceput furtuna.
Tigara era scrum luat de vant. Am intrat in casa si am inchis ferestrele. Continui:
- Eu sunt netrebnicul care ti-a nenorocit viata. Mi-ai repetat-o de atatea ori, incat te cred fara macar sa mi-o mai spui. Totusi, ce vrei de la mine?
- Sa imi spui tot. Pana la ultima faramitura. Cu cine m-ai inselat in toti acesti ani, unde, si de ce.
O inselasem. De mai multe ori. Dar niciodata cu cine isi inchipuise ea ca o facusem.
Femeia pentru mine nu era un viciu, viata insa- da.
- Cu cine vrei tu te-am inselat. Cu toate care mi s-au oferit.
Tacere pentru o clipa. Fulgerele crapau cerul. Pentru unii era sfarsitul lumii.
- Vorbeste! Vreau detalii cu amanuntul. Vreau sa stiu cum aratau, ce privire avea, ce talie..ce rochii, ce vise!!
- Uiti de fiecare data cum pentru mine toate acestea sunt irelevante! Aratau exact asa cum vrei tu sa arate, vorbeau asa cum vrei tu sa vorbeasca si visau asa cum vrei tu sa viseze.
- Sa incetezi! Sa-mi spui tot. Tot. Cu amanuntul, ma auzi? Vreau sa stiu tot.
- Nu ai destul venin in tine? Am venit aici in speranta ca poate am sa iti redau linistea. Insa tu nu vrei liniste, tu vrei furtuna.
- Doar prin furtuna am reusit vreodata sa misc ceva in tine. Si inca mai intrebi?
- Nu intreb nimic, doar sper. Sper ca poate te vei trezi intr-o zi si sa ma vezi. Asa cum sunt, plin de imperfectiuni, in fata ta. Uneori ma intreb daca nu ai iubit o iluzie. Daca nu mi-ai ridicat un piedestal si m-ai uitat acolo..
- Erai atat de vesel. Imi faceai sufletul sa vibreze de fiecare data. Cu fiecare idee, cu fiecare dans.. cu fiecare aventura. Ah..si felul in care ma sarutai si faceai dragoste cu mine..felul in care ma tineai in brate cand plangeam...iti mai amintesti tu cum mi-ai sorbit lacrimile?
- Cum as putea sa uit. De cate ori nu am facut-o si de cate ori nu as face-o..daca m-ai lasa!
- Taci!! Nu mai minti. Te rog, nu mai minti. Macar acum, sa taci. Acum eu vorbesc. Acum eu visez. Acum EU.
(pauza).
Cand a venit la mine, am dat-o afara pe usa. Cum sa o cred? Cum sa cred ca omul care ma adusese in culmea fericirii avea sa fie omul care ma si darama in cele mai usturatoare trairi. Nu, am hotarat sa nu o cred si sa o dau afara. Imi spuneam ca odata ce e scoasa pe usa, va ramane in afara casei noastre pentru totdeauna.
-Amalia...Amalia, te rog. Iti face placere sa ma chinui?
-M-ai inselat! Ti-ai batut joc de mine si de dragostea mea. Mi=ai distrus nervii cu minciunile tale. De ce nu mi-ai recunoscut niciodata? Era un chin pentru mine. Intrebarile fara raspuns ma terminau psihic in fiecare zi tot mai mult...iar tu..tu erai linistit in tacerea ta. Voiam adevarul! Voiam sa am confirmarea ca nu toate se intampla in mintea mea. Confirmarea ca nu o iau razna!!
- Amalia, ti-am gresit. Dar nu te-am inselat. Nu ti-am inselat dragostea nici macar pentru o clipa. S-a intamplat o singura data..
-Stiam. Si ti-am spus..ah, cum ti-am spus ca toti m-au folosit. Ca ai sa o faci si tu, si decat sa o faci mai bine sa pleci fara sa ma atingi! Ah, cum ti-am spus cat de tare ma stricasera...cat rau mi-au facut si cat m-au mintit. Ah...cum ti-am spus tie tot! Cum ti-am daruit tie tot! Ah..cum m-ai dstrus!
Inlemnisem. Toate acestea mi le spusese. Toat aceste rani i le sarutasem odata.
- Si apoi m-ai mintit tu. Si nu mi-ai recunoscut decat atunci cand nu aveai cum sa nu o faci. Si cat m-am chinuit sa te fac sa-mi recunosti. sa o aud din gura ta si nu doar din culoarele mintii mele. Si cat chin era in a te lasa sa ma saruti fara sa stiu...daca ma saruti pentru ca o cer, sau pentru ca vrei...Ah, cum nu mai credeam in tine. Cat de hidoasa ma simteam. Cat de neatragatoare!
Da, toate aceste rani i le sarutasem odata..pana cand, am uitat sa i le sarut..am uitat ca exista. Existam doar eu..eu, si pofta mea de viata..de experiente, de calatorii, de ambitii profesionale..de nou.
Iar acum ce era sa fac? Cum sa-i fi spus tot, netrebnicul de mine? Cum sa o las sa creada ca si EU, ultimul nenorocit, o mintisem? Nu puteam. As fi fost partas la moartea ei.
Si o iubeam..ah, cat de mult o iubeam!
-Amalia. Sa lasam trecutului ce-i al trecutului. Sa luptam noi, pentru o viata a noastra. Da, am gresit si te-am mintit atunci. Dar nu atat de grav pe cat mi-o ceri a-ti recunoaste. esti atat de frumoasa, draga mea. Atat de tare ma doare sa vad cum urla durerea in privirea ta. Nu ma mai chinui. Hai, ia-ti pastila si sa o luam de la capat.
