Creatiile userilor - Proza

eu zic sa ne arati ceva legat de fericire

Casa in care stau se afla la intersectia a 2 drumuri...unul dinspre casa parintilor si altul dinspre casa unei familii frate.

Multe lucruri si sentimente trec pe drum, eu stau semi-treaza si le privesc din fereastra...timpul a trecut asa demult, ca aproape l-am pierdut. Dar ieri...am devenit Majestate, printesa Intelepciunii Absolute in virsta de trei ani aproape...mi-a explicat tot, in frinturi de cuvinte...alergind in virful picioarelor printre obiecte cu viata.

La intrarea unei pesteri...in spatele unei cascade, asteapta dupa ce ai murit un tilhar, care te intreaba:

- Banii, viata sau mustata ?

Unul care i-au placut femeile zice...mustata o opresc ca multa fericire mi-a adus si tilharul il trimite in Imparatia lui Allah.

Altul caruia i-au placut foarte mult banii si ce pot ei sa cumpere este trimis in spatele cascadei si indemnat sa strige Sesam Deschide-te !

Ultimul care spune, de nimic nu am nevoie...in viata am trait tot ce era de trait si m-am bucurat de tot ce mi s-a dat, ii spune tilharul:

Esti un prost, mergi inapoi si cauta o alta viata in care sa-ti para foarte mult rau dupa ceva...

DIN AUZITE!

Auzisem eu c

Azi am imbracat un chimono alb cu flori mari de matase rosie, cu raze aurii deschizand o scoica de mare pentru a-i cerceta pretiozitatea probabila.

Picioarele imi radiau dinauntru o caldura difuza, sabotii de lemn ma inaltau cu o treapta, mergand continuu, paralel cu dansul pe care ar fi trebuit sa-l incep.

Aveam sa ma duc la piata sa cumpar ceva neimportant, dar incaltarile ma rastogolira pe rogojini inchipuite, puse anume sa ma opreasca din calea mascata de cealalta existenta.

M-am trezit la mine in pat, fericita ca m-a gasit dimineata, ca am parul matasos ce imi sufla din spate: Fetita estica cu piele de portelan si ochi amarui priveste in sus: sabia ce-o asteptai, zboara...stai intr-o parte si rizi.

Veniră doi ţigani şi mă priviră, zic

Scrisoare neterminata...

Ascultă şi simte sunetul, nu-l auzi doar. Zboară şi fi liber... Acestea sunt c

"Ai vrut sa te imbogatesti peste noapte. Stiu. Prin spatele curtii iti inchipuiai cum, la o banala sapatura, vei gasi un cufar cu galbeni si pietre pretioase. Cand cutreierai padurile, sperai ca intr-o scorbura sa luceasca o gramada de aur, din timpuri stravechi ascunsa acolo. Cand vizitai ruinele vreunui castel, sub o caramida te asteptai sa gasesti impozitul pe un an, bun de dat turcilor. Prin apele reci ale izvoarelor de munte, printre pietricele, iti doreai sa prinzi bucati stralucitoare, cum numai in filme vedeai...

Nu e nimic rau in asta. Te vei regasi cand spun ca, la un moment dat, cand iti lipseau bani pentru a avea ce altii posedau si tu nu, recurgeai la imaginatie, stand incolacit intr-un colt de pat, cu o dulce ispita prin ganduri, cu o lacrima in formare intr-un ochi. Vedeai atunci cum totul in jurul tau se schimba, asa cum numai prin povesti era posibil. Intrai in grota secreta, gaseai acolo mormanele de diamante si bani auriti, plecai fara sa te vada nimeni si viata ta se schimba imediat. Iti construiai rand pe rand, tot ce iti lipsea. Era minunat cat inca tineai ochii inchisi, fara sa dai piept cu realitatea. Repet, nu e nimic rau in asta.

Nu esti singurul. Ai umblat, chiar daca numai in imaginar, asa cum oamenii demult tare cutreierau lumea pentru a gasi taramul de aur, El Dorado. Am sa-ti povestesc putin despre chestia asta. Cand europenii s-au dus mari si tari spre Americi, au gasit acolo bogatii uriase, asta pentru ca indigenii foloseau aurul pentru a aduce ofrande zeilor. Undeva intre Amazon si Orinoco, prin Cundinamarca (Columbia de astazi), umbla legenda ca s-ar afla El Dorado, un oras construit numai din aur. Exista un sambure de adevar in toata treaba asta, mai ales ca, in lagune, dupa cum am amintit, oamenii locului puneau bogatii colosale pentru zei. El Dorado ar fi putut sa fie un fel de oras templu, ridicat din pretiosul metal. Nimeni nu l-a gasit, chiar daca ideea l-a obsedat pana si pe Voltaire, care a pastrat vie flacara acestui mit.

Sa mergem putin mai departe. Daca iti vei inchide telefonul pentru doua trei ore, vei ignora utilajele care sparg sosele sau muzica trance venita de la adolescentul de deasupra, probabil vei reusi sa citesti "Perla" lui John Steinbeck. Laureatul Nobel l-a creat acolo pe Kino, un pescar sarac lipit pamantului, al carui vis este sa gaseasca o perla imensa, pe care sa o vanda si cu banii sa-l dea pe Coyotito la scoala, sa faca nunta cu sotia lui in costume noi, sa se mute din baraca de paie in orasul de piatra. Kino viseaza mereu perla. Ea valoreaza incredibil de mult in mintea lui chiar daca, trebuie sa admitem, o perla nu este decat lupta scoicii cu un corp strain care i-a invadat organismul. Muschiul se zbate si slefuieste incet incet, o substanta proprie care imbraca acel firicel de nisip sau un mic crab. Perla este scopul suprem pentru Kino.

Si o gaseste.

Paradoxal, viata nu i se schimba in bine, ci in foarte rau. Toti vor sa-l omoare, sa-l insele, sa profite de pe urma lui, stiind ca perla aia uriasa inseamna multi multi bani. Steinbeck ne arata, in stilul sau magistral, ca imbogatirile peste noapte nu schimba vietile in bine. Kino il pierde pe Coyotito iar apoi, intr-un final, arunca perla in apa marii, scapand de un vis ce devenise blestem.

Omul sa fie multumit cu saracia sa caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Vorba batranei din "Moara cu noroc" ar fi mers nemaipomenit in toata peripetia lui Kino.

Nu e nimic rau in a visa la imbogatiri peste noapte. Nu e gresit sa te retragi undeva, dorindu-ti sa ai acolo tot ceea ce iti lipseste. Astfel, probabil te vei mobiliza. Nu fa din vis un scop in viata, nu ti-l dori cu ardoare. Nu te transforma fara sa vrei in pescarul Kino. Vei pierde si ce ai avut inainte...Cauta El Dorado in sinea ta, castigand astfel motivatie pentru a obtine prin fortele proprii totul. De vei gasi perla aia, arunc-o de la inceput, Kino. Arunc-o..."

voi ce parere aveti?

Nu. Sint cam cu pluta in privinta banilor. Cum dau de ei, fug de ei.

povestea lui Kino este interesanta dar oricum este o plasmuire a scriitorului asa ca daca ar avea vreo aplicativitate in viata reala in nici un caz nu s-ar termina cu ,,aruncatul perlei" in apa...si dupa parerea mea, ce apartine imaginarului, in imaginar ar trebui sa si ramana, daca totusi nu se intampla asta,mai devreme sau mai tarziu apare cu siguranta un ,,conflict de interese" intre imaginar si real unde e bine de stiut ca va invinge realitatea....thanks!

NASTYPRIMUL a scris:

Nu. Sint cam cu pluta in privinta banilor. Cum dau de ei, fug de ei.

nice $ smooth..