Scuzati dimensiunea, dar asa mi se intampla cand e prea multa imaginatie la indemana si timp de pierdut ...
Doar un raspuns
Ceasul arată 12.00.
Creatiile userilor - Proza
Început de sete, Vin 7 ian 2005 · 804 răspunsuri · 82.929 vizualizări
Chamber Escape
de Pr3dat0r
Intr-o diminieata Jhon se trezeste dintr-un vis groaznic .Se afla intr-o incapere ciudata care pare decorata in stil Gothic .Nu stie unde se afla sau cum a ajuns dar fiind claustrofob incepe sa se zbata si sa strige .Deodata aude o voce care i spune ca totul este un joc in care el este implicat .Trebuie sa evadeze din acea incapere in mai putin de 10 ore altfel va muri .Jhon fiiind socat nusi da seama in prima faza ce are de facut ,dupa 10 minute realizeaza ca trebuie sa scape cu orice pret din acea camera altfel va muri .
In incapere fiind tot felul de lucruri se apuca sa foloseasca diverse obiecte pentru a sparge usa .In zadar insa usa era de neclintit incerca sa rupa barele ,nu putea .Ce era sa faca in acesta situatie complicata .In buzunar gasi o surubelnita "cu asta voi reusi sa evadez" gandi el dar cand sa o foloseasca la usa el fusese electrocutat si lesinase .Cand se trezi se uitase la ceas mai avea doar 5 ore ,5 ore de chin profund care avea sal marcheze toata viata ...
Continuarea o voi scrie mai tarziu nu mai am idei 
:P
Pt. Predator: lasa-l pe Jhon ca se descurca el. Tu apuca-te de ceva gramatica....
Wolfy san, povestesti frumos dar nu prea am inteles sfarsitul. Poate pentru ca am citit mai intai ce a scris Predator....
ce am pus acolo e doar o parte din poveste :roll: ... restul e pe blog :P ... si e partea d inceput, de aceea sfarsitul e suspendat...
Spirit
Poate ca totul este doar o poveste obisnuita,sau poate nu,cine stie exact?
Se spune ca spiritele protejeaza persoanele dragi chiar si dupa moarte ,iar cele rele continua sa le faca rau celor pe care i-au urat si cat a fost in viata. Acesta este adevarul ,sau doar o nascocire a mintii umane?
Atatea intrebari
Nu am stiut unde sa postez ca sa nu se supere lumea pe mine . Nu pot zice ca e o creatie in proza . Pot zice ca sunt franturi din amintiri
Regat dulce
In lumea ciocolatilor totul este delicios insa dificil . Crearea lor necesita multa rabdare pentru a avea savoare. Cea mai preferata din universul dulce este ciocolata cu lapte . Mesterul a luat una bucata de ciocolata neagra cu una bucata de ciocolata alba si le a imbinat.
Intr o zi s a intamplat ceva . In regat a dat o seceta . Toate sortimentele au fost anuntate din timp de pericol dar singura care nu a stiut a fost ciocolata cu lapte . Sfarsitul ei a avut loc prin topire .
Tot ce e dulce poate avea un final amar , mult prea crud , totul poate dispare , se poate topi in neant.
In regat nu s a mai fabricat ciocolata cu lapte niciodata .
Fericirea dureaza o luna
Scenariul nostru se petrece intr o zi frumoasa de toamna . Un
el si o ea licaresc :
EL: Iti place lumina lunii si trandafirii?
Ea: Da sunt mai romantica defel
El:Este foarte bine ca esti romantica. Sunt din ce in ce mai
putini romantici. Ce culoare trebuie sa aiba trandafirii?
Ea: Rosii.
El: Deci ... o noapte de vara, cu luna plina, pe o alee printre
trandafiri rosii inmiresmati. Din stanga, sau din dreapta, nu
iti poti da seama, se aude un greiere caruia nu ii pasa de
toamna... ce ar mai trebui sa completeze decorul?
Ea: Doua umbre imbratisate sub razele lunii , un vant dulce
care ii mangaie si o banca de stejar veche de ani de zile
erodata in forma de inima
El: Scrii poezii?
Ea: Am scris . A ramas o bucata acolo in suflet din poezie dar
va iesi doar in fata altui artist . Traind intr un oras rece
aici nu am ce poezii scrie . Nu sunt din Bucuresti . Am venit de
curand
El:Este un act de egoism sa tii romantismul inchis in suflet si
sa nu il impartasesti creionand crampeie din el pe o foaie de
hartie sau .. de word. Daca in suflet e soare, nu conteaza ca
afara ploua sau ca orasul este rece, nu-i asa?
si totusi cotidianul isi va face simtita prezenta in acest
decor:
El: uf, ce frig e si eu trebuie sa merg la meci ..
El:da, de multe ori ideile vin in timp ce scrii.nu de putine ori
m-am apucat sa scriu ceva pornind de la o idee.si pe parcurs s-a
transformat in cu totul altceva.mult mai frumos, la care nu ma
gandeam inainte
Ea: Cand intru in acest miraj absolut totul e minunat
El: Da
Ea: Gata . Devenim colaboratori in cuvinte.
El: Trebuie sa ne alegem numele de scena mai intai
Ea: Nu stiu ce nume ... cred ca astea trebuie la urma acum am
pune sub un cub tot nici asa nu e bine.De exemplu trebuie sa te
si cunosc si tu pe mine ca sa ne creeam in metafore mai ales la
nume
El: Ma gandeam acum ceva timp la cat de material este
sufletul.Este ca un metal
Ea : Oare?
El: Iti spun si de ce.Este vorba de alchimie.Sa luam de exemplu
o relatie intre doua suflete.relatie care la un moment dat se
destrama. daca unul a pus suflet iar celalalt nu, atunci
sufletul primului se topeste in jurul celuilalt suflet.care
ramane rece.atunci cand relatia se destrama.sufletul rece pleaca
cu o bucata din sufletul primului.care este topit si se rupe cu
usurinta.
Ea: Nu e corect . O relatie dintre doua suflete nu e asa.
El:am gresit cand am spus sa luam o reactie intre doua
suflete.intre doi oameni era mai corect
Ea:pai vezi e o mare diferenta intre oameni si suflete . difera
. si vrei sa ti explic cum?
El : Ai cuvantul.
Ea: pai o relatie intre oameni are tendinta daruirii reciproce
dar nu eterne . o relatie intre suflete are loc doar intr o
contopire ce tinde spre vesnicie . Cand doi oameni se iubesc o
fac ntr un cub al lor . Cand doua suflete se iubesc o fac intru
tot continuu si multiplu . Nu toti oamenii pot iubi cu adevarat
esentele . Pot doar multiplica dorintele aspiratiile si aduse
impreuna pe tabla vietii.Intelegi?
El: asta inteleg, dar o relatie intre oameni in care exista
tendinta daruirii reciproce este un caz fericit.eu ma refeream
la cea in care tendinta exista dintr-o singura parte
Ea:se numeste dragoste neimplinita si desi se spune ca iubim cu
sufletul noi inca nu ne am cunoscut sufletul si capacitatea
sufletului de a discerne . ala nu e un metal . cand iubesti nu
suferi. suferi doar uman dar nu spiritual . Niciodata
El: (zambind)
Ea: Iti place cum zic eu?
El: Zici bine.o sa incerc sa reformulez intr-un cadru organizat,
o sa imi pun gandurile in ordine. Oricum dupa scurtul dialog de
ieri si dupa ce am citit poeziile tale ma gandeam ca
poezia/proza este ca un cub de zahar pentru suflet
Ea: Da .La mine e un catharsis cand scriu pt mine . daca e sa
sustin o cauza e mai mult decat un cub . E o forma continua de
evolutie
El: Prin evolutie iti construiesti propria imparatie, nu-i asa?
Ea: Prin evolutie poti avea castelul tau sau poti sa accepti
lumea ca un castel imens ... in care mereu descoperi cate ceva
El: Eu privesc evolutia ca o continua cucerire de teritorii
intr-o lume de vis. cu fiecare opera scrisa se mai muta un pic
granita, sau mai mult, depinde de implinirea sufleteasca pe care
mi-o aduce respectiva opera, o lume cu multa verdeata, copaci si
pasari care zboara si canta, ape si munti
Ea: E mai mult decat atat .Un om evoluat stie a nu mai privi
sacrificiul ca pe sacrificiu ci ca pe o continua cunoastere in
care nu exista orgolii cuceriri dezamagiri. Exista doar
cuvintele ce zboarda . Nu tu le ai creat ci contextul le a creat
. Bine luand-o pe plan emotional putem ajunge ca prin cuvinte sa
diluam sentimentul in litere
El: Cat de bine ai spus: "nu tu le-ai vreat, ci contextul"
chiar ai stofa de scriitoare si este pacat sa nu iti cultivi
acest dar, pentru ca este un dar
Ea: Pai nu mai e profa mea din liceu sa ma ambitioneze si nu am
cu cine sa ma joc in litere
El: sufletele inalte se ambitioneaza singure
Ea: Am momente rare cand intalnesc oameni ai artei.
El : Si eu de abia astept sa te intalnesc. Iti place ciocolata?
Ea: Da. O ador .
El : Si mie
Ea : Ce aroma?
El: Daca e sa mananc ceva dulce atunci trebuie sa fie ciocolata.
Aroma? Nu am una favorita. Intr un timp imi placea primola cu
caramel
Ea: Mie nu imi plac alea amarui sau cu lichior.
El: Nici mie nu imi plac alea amarui. Stii de ce exista
ciocolata alba?
Ea: Ca sa o combata pe cea amaruie?
El: Nu. Ca se murdareasca si negrii pe fata
Ea (rade)
Cuvinte , fapte , romantisme intr o perioada a lui sfarsit de
septembrie ce inmugurea continuu . Un el si o ea intr un cadru
de basm . Ea credea ca si a gasit sufletul . Cuvinte se
insiruiau zilnic . Din fiecare zi trebuia descrisa o clipa prin
arta .
Dar ultima zi din octombrie , ultima conversatie:
Ea: Inca nu am terminat cu figuratia . Poti sa vii sa ma iei pe
la 11?
El : Nu pot . Ma duc la meci .
Telefonul era atat de intristat de cele doua voci ale lor
A doua zi el isi luase ramas bun asa cum a cunoscut o .. printr
o scrisoare ...
Editat Mie 29 oct 2008 05:38
Herodias a scris:No fain.La mine aci gasiti prozele/scenariile: www.scenarii-si-tampenii.blogspot.com
Au mai gad ... am cazut de pe scaun 
VALUL
S'a nascut ca orice Val ... in Ocean, produsul iubirii a doua Valuri pereche ... .Doamne ce s'au mai bucurat in ziua aceea , era primul lor copil , iar ei isi jurasera sa aiba grija de el, sa'l ocroteasca atat cat le permitea cunoasterea si priceperea lor.
Privea intotdeauna cu interese zborul pescarusilor , il fascina si se gandea ca intr'o zi va putea si el sa zboare .
- Tata, valurile nu zboara niciodata ?
- Nu fiule, noi nu zburam niciodata .
-Da' de ce, eu vreau sa am aripi sa pot zbura , tipa Valul .
- Fiule, sa'ti iasa prostia asta din cap, Oceanul nu te va lasa niciodata sa zbori, e impotriva legilor si a firii noastre .
Intristat cobora ochii , lacrimi de sare prelinganu'se pe obraji ... "Nu voi putea sa zbor niciodata" ,isi spuse ... .
Timpul a trecut , el a crescut ... parintii lui o luasera inainte lasandu'l singur printre alte valuri asemeni lui .
"Unde sunt ? " se intreba Valul ... auzise o poveste cum ca Valurile mai batrane se izbeau de un mal, si se intorceau izbaviti in Ocean , era ceea ce numeau "Marea purificare" , "Contopirea cu Oceanul" ... .
Pescarusii treceau pe deasupra lor tipand si jucandu'se ... "Doamne cat ii invidiez ... " isi spuse Valul si iar se intrista , totii ii dadusera acelasi raspuns, ca nu putea sa zboare.
"Dar eu vreau sa zbor" , tipa Valul din toata fiinta lui , "Vreau sa zbor" !
Atunci se intampla ceva cu totul neobisnuit ... Oceanul trezit din amorteala de tipetele lui , facu o tromba de aer si proiecta Valul in aer, acolo unde nici un Val nu putea sa ajunga, nu putea sa gandeasca ... .
"Sunt liber, sunt liber !" striga Valul ... timp in care se indrepta catre soare , emotii si senzatii noi ii invadau fiinta , ii era recunoscator Oceanului pentru asta ... se juca o vreme cu pescarusii care'l priveau curios .
"Ce cauta un Val aici, in lumea noastra" se intrebau pescarusii ... dar il acceptasera ca fiind unul dintre ei , dar Valul vroia sa zboare mai mult si mai mult ... .
"Pot zbura, pot zbura" ... , zambii din nou catre Ocean , care se micsora vazand cu ochii . Nici pescarusii nu puteau sa'l mai ajunga, era deaspura lumii, deasupra tuturor . Insa exact in clipa cand savura Clipa aia eterna, ceva se intampla ... corpul lui incepu sa se evapore .
"Vai, ce se intampla cu mine" se intreba Valul ... se simtea sleit de puteri "Ce'am facut" ... asta a fost ultimul gand ... picuri mari de condens din trupul lui se intorceau in Ocean .
-"Acum esti asemeni Mie" , ii spuse Oceanul ... vei face parte din mine , asa cum si Eu fac parte din tine , tu vei fi cel care va da speranta altor Valuri , speranta de a zbura ... . Valul nu comenta nimic, nu mai era Val, era Oceanul .
nu e proza..e eseu..sper ca nu e mare problema.
Arhipelagul iubirii
Sare,apa,verdeturi,piept de pui.Supa.Tort,baloane,cadouri,lumanari.Aniversare.Preot,vesminte negre,gemete de durere.Inmormantare.Te iubesc,te iubesc,te iubesc.Te iubesc.
Sunt atenta sa nu cad.Pasii sincronizati dupa modelul invatat in clasele mici:stang,drept,stang,drept,a l
Editat Lun 22 dec 2008 21:30
ZIUA RE