Creatiile userilor - Proza

Interesant...

..dar cand s-a taiat cu lama...adica...nu avea cum sa supravietuiasca. Se presupune ca pierde mult sange. Nu avea cum sa traiasca pana a doua zi.

Faza cu parcul, cu banca.....puteai sa mai diversifici putin.

In rest...mi-a placut.

newtask a scris:

schimba flacoanele cu somnifere cu flacoane cu bomboane dropsuri..

...................

"..si s,a dus in parc, s,a asezat pe o banca la umbra si plangand a inceput sa rontaie apasat toate dropsurile..

a rontait atat de apasat si tare incat si-a spart doi dinti...atunci si-a dat seama ca exista dureri mai mari si teama decat cele pricinuite inainte .....

..acum avea sa mearga le dentist....aceasta teama avea sa o macine mult timp de acum incolo.."

final- comic de situatie....

da mai bine in povestire.. :)

daca pune finalu` asta ar fi o tragi-comedie si nu asta cred k a vrut sa faca...in plus, un happy end ar fi mai potrivit decat unul comic.

@ shadow: destul de buna, dar iti lipseste un final touch :P keep up the good work

Natura- prieten sau dusman?

:D :-

Natura a fost dintotdeauna local plin de sensibilitate, cu care sufletul ravasit si-a gasita alinarea. Numai ea, natura a fost capabila sa inteleaga atat de profunda durere a Luceafarului romanesc si tot numai ea a fost capabila sa ii linisteasca zbuciumul zborului sau cosmic.

Si atunci, cum sa nu consideram natura, ca pe un singur prieten adevarat care ne invaluie cu gingasia sa, oferindu-ne totodata ceva din puterea-i de regenerare.

Probabil, de aceea calatoriile in mislocul naturii sunt totdeauna extraordinare. Pitorescul peisaj ne incanta intotdeauna sufletul si privirea. Ramanem extaziati in fata firului de iarba ivit chiar in piatra arida, in fata covorului de flori, al caror parfum imprastie o mireasma unica, in fata padurilor in care te afunzi ca intr-un imens necunoscut plin de neprevazut, in fata susurului argintiu al izvoarelor sau triburilor fermecate al izvoarelor sau triburilor fermecate ale minunatelor privighetori.

Toate acestea inseamna viata, speranta, increderea. Stiind ca ai natura alaturi de tine, devii mai mult decat optimist. De astfel motivul comuniunii omului cu natura a existat din totdeauna la romanul

.....clipa moarta.......

stau tolavit in umbra verandei, rasturnat in sezlongul comod si privesc....

privesc natura uimit de imobilsmul ei

totul in jur pare a fi o poza fotografica realista

si frunzele copacilor au incetat zbuciumul si acum stau inerte intr-o incremenire ciudata

strabat cu privirea tot in jurul meu....nimic nu pare viu

nici macar ciripitul pasarelelor .....

in dreapta doi dulai dorm la fel de imobili sub o caruta ce si-a dat de mult ultima rasuflare

totul pare mort

din stanga insa apare o mica procesiune feminina

in fata o femeie plina, asudata toata cu o bluza candva rosie alaturi de una mai batrana cu parul alb stans cu un batic negru. acelasi negru ce o invesmanta.....carau pe umeri doua greble lungi, parca nesfarite

le urmau alte doua mai tinerele si cea dinspre mine purta lenesa pe un sold o odrasla ce sta agatata de sanul mamei cu mana mica negricioasa, prematur atinsa de soare

incheia cardul o fetita ce nu depasea 10 ani ce tara dupa ea o papusa veche, probabil ca trecuse in viata ei pe la multe copile, tinand cont de jegul adunat

....apoi, iar nimic....

ca o clipa lungita la refuz.

dupa un timp cat eternitatea, aud din spate, indepartat un cotcodacit vesel, ouase

ca un dirijor iscusit, cantecul vesel a inviat brusc natura, starnind vantul

..................................

cum va pare?

e o prescurtare spontana dintr-un eseu mai amplu

puiu.t a scris:

Mie imi place. Astept varianta lunga. Ataseaza si poze. 8)

Mai vrem.

puiu.t a scris:

.....clipa moarta.......

stau tolavit in umbra verandei, rasturnat in sezlongul comod si privesc....

privesc natura uimit de imobilsmul ei

totul in jur pare a fi o poza fotografica realista

si frunzele copacilor au incetat zbuciumul si acum stau inerte intr-o incremenire ciudata

strabat cu privirea tot in jurul meu....nimic nu pare viu

nici macar ciripitul pasarelelor .....

in dreapta doi dulai dorm la fel de imobili sub o caruta ce si-a dat de mult ultima rasuflare

totul pare mort

din stanga insa apare o mica procesiune feminina

in fata o femeie plina, asudata toata cu o bluza candva rosie alaturi de una mai batrana cu parul alb stans cu un batic negru. acelasi negru ce o invesmanta.....carau pe umeri doua greble lungi, parca nesfarite

le urmau alte doua mai tinerele si cea dinspre mine purta lenesa pe un sold o odrasla ce sta agatata de sanul mamei cu mana mica negricioasa, prematur atinsa de soare

incheia cardul o fetita ce nu depasea 10 ani ce tara dupa ea o papusa veche, probabil ca trecuse in viata ei pe la multe copile, tinand cont de jegul adunat

....apoi, iar nimic....

ca o clipa lungita la refuz.

dupa un timp cat eternitatea, aud din spate, indepartat un cotcodacit vesel, ouase

ca un dirijor iscusit, cantecul vesel a inviat brusc natura, starnind vantul

..................................

Dă-mi voie să mă exprim Mi se pare nițel dilatat textul, probabil pentru senzația de timp

No fain.

La mine aci gasiti prozele/scenariile: www.scenarii-si-tampenii.blogspot.com

Am luat bucati din dimineata ta observand ca literele tale sunt mereu treze si vii. Ingerul trimis de tine mi-a mangaiat crestetul si m-a invelit cu plapumioara alba din matase angelica. Multumescu ti la un templu unde sade caldura sufleteasca si unicii zei la care ne putem inchina sunt ochii tai. Am lasat pe masa de dinauntru un buna dimineata in chip de porumbel alb al carui zbor sa iti dea forta toata ziua...