Prima dragoste! Credeti in ea? Se poate uita?

Xylocaine a scris:

Ciudat lucru poate, o sa credeti, insa ceea ce vreau eu gasisem deja in prietena mea cea mai buna, pe care o cunosc de 11 ani (de cand eu aveam 10 ani si ea 9).Are TOTUL (dar absolut TOTUL!) din ceea ce eu imi doresc de la un partener

Sigur stii care este mecanismul prin care se formeaza reflexele conditionate.

Crezi ca e posibil ca , mai multe metaforic vorbind, asa sa fi aparut si ceea ce simti fata de prietena ta? Oare, pentru ca cei doi "stimuli" , tatal tau si prietena, s-au suprapus macar o perioada de timp, tu sa fi transferat inconstient o serie de sentimentele pe care le aveai fata de tata, catre prietena?

Eu cred ca aveti in comun o stima de sine scazuta, tu nu crezi in barbati, iar ea este jignita si suporta unul. Daca ati fi ambele implinite, relatia voastra ar fi una mai putin 'salvatoare' si n-ar mai fi TOTUL, cred dar nu stiu sigur.

Sheeva si Athmy, amandoua aveti dreptate. Da, n-ar mai fi totul, dar tot ar fi undeva la loc de cinste. Insa ce sa fac eu?! Sunt singura, nu ma pot apropia fata de colegii mei, cu care pot avea doar relatii sporadice, legate de facultate, da-mi cursul, ia-mi cursul etc. Sunt atat de singura incat ma asez pe banca in parc si astept sa se aseze batrani langa mine sa conversam. Sunt singurii care au ceva de spus.

Asa am fost si eu, la varsta ta. Pentru mine asa a fost, cand una si-a gasit 'implinirea' s-a dus dulcea minune. Insa pentru fiecare altul e drumul in viata, altele posibilitatile.

Xylocaine a scris:

Mneah, niciun tip cu care am fost nu m-a privit de sus. Ba din contra, au fost tipi tandri. Nu este vorba despre asta.

Sincer, ma bucur din adancul sufletului, meriti pe deplin.

Xylocaine a scris:

Respectul despre care vorbesc se refera la un respect tacit, purtat celuilalt pentru creierul pe care il are, sa simt ca pretuieste ceva. Ei bine, eu vreau sa simt respect pentru creierul celui de langa mine. Deseori ma gandeam ca un partener la fel ca tatal meu as putea gasi intr-un barbat de peste 30 de ani.

..................................................................................................

Insa nu as putea gasi un barbat de peste 30 de ani care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt si sa nu ma vrea doar pentru sex. In afara de asta, probabil ca o persoana din alta generatie m-ar judeca aspru. Ma uit la cei din generatia mea si gasesc foarte putini asa cum vreau eu. Fiecaruia ii lipseste cate ceva.

Nu cred ca inteligenta, "creierul" este ceea ce respecti la tatal tau. Banuiesc ca ceea ce te face sa il "respecti" este felul in care te-a facut (sau poate inca te face, ca esti tanara) sa te simti (nu o sa intru in detalii aici, stii tu). Ei bine, chestia asta ai face bine sa reusesti sa ti-o scoti cat mai repede din cap. Nimeni altcineva, in afara de un parinte, nu o sa mai fie in stare sa te iubeasca pana la sacrificiu, si chiar daca, presupunand prin absurd, esti tu suficient de norocoasa ca sa ai parte de asa ceva, lasa asta sa vina ca o supriza, nu o mai cauta tu din start.

Apoi, o sa ma repet, esti inca tanara. Insa imi permit sa apreciez ca, din motiv ce ai trait un complex Oedipian atat de intens, daca vei avea (norocul sau nenorocul) sa ajungi sa-ti intelegi tatal si, in general, familia ceva mai bine, nu vei mai fi atat de entuziasmata. In spatele genului asta de oameni, care sunt capabili sa provoace, chiar si fara sa stie, genul asta de situatii, nu se ascund lucruri roz si, in general, ajungi sa vezi ca nu sunt atat de puternici pe cat crezi tu acum si ca "dragostea" pe care pretind ca ti-o poarta nu e atat de "adevarata" si de neconditionata pe cat ii placea copilului din tine sa creada.

Ma rog, aici am dat mai mult cu presupusul, bazat pe experiente si observatii personale.

Barbat de orice varsta sunt sigura ca poti gasi care sa fie interesat de tine, vorba aia, numai invingerea mortii este imposibila, insa ce-i drept, atat ei, cat si noi, dupa o anumita varsta suntem din ce in ce mai putin dispusi sa ne indragostim si, cel mai important, nu face niciodata greseala sa crezi ca varta cuiva iti garanteaza ceva, pentru ca nu e asa. Asta ca sa nu adaug de faptul ca un barbat interesat de o femeie mult mai tanara decat el arata, de cele mai multe ori, slabiciuni in fata situatiilor care nu pun, de fel probleme. ;)

Poate imi voi reveni. De curand am fost in pragul sinuciderii din cauza asta. Pentru mine nu e deloc greu sa ma sinucid, am acces la medicamente cu carul, pot sa fac rost de aproape orice fel de medicament. Iar ea stie asta. Nu stiu cat de mult ii pasa, imi spune "Te iubesc" mereu, insa eu prefer sa nu mi se spuna, ci sa mi se demonstreze. Sper si vreau sa imi revin. O, Doamne, nici nu stiu ce sa mai spun...ar mai fi atatea de spus...imi fug ideile si, ma credeti sau nu, m-a apucat boceala.

Vivace a scris:

Sincer, ma bucur din adancul sufletului, meriti pe deplin.

Multumesc! :huggles:

Sheeva a scris:

Nu cred ca inteligenta, "creierul" este ceea ce respecti la tatal tau. Banuiesc ca ceea ce te face sa il "respecti" este felul in care te-a facut (sau poate inca te face, ca esti tanara) sa te simti (nu o sa intru in detalii aici, stii tu). Ei bine, chestia asta ai face bine sa reusesti sa ti-o scoti cat mai repede din cap. Nimeni altcineva, in afara de un parinte, nu o sa mai fie in stare sa te iubeasca pana la sacrificiu, si chiar daca, presupunand prin absurd, esti tu suficient de norocoasa ca sa ai parte de asa ceva, lasa asta sa vina ca o supriza, nu o mai cauta tu din start.

Apoi, o sa ma repet, esti inca tanara. Insa imi permit sa apreciez ca, din motiv ce ai trait un complex Oedipian atat de intens, daca vei avea (norocul sau nenorocul) sa ajungi sa-ti intelegi tatal si, in general, familia ceva mai bine, nu vei mai fi atat de entuziasmata. In spatele genului asta de oameni, care sunt capabili sa provoace, chiar si fara sa stie, genul asta de situatii, nu se ascund lucruri roz si, in general, ajungi sa vezi ca nu sunt atat de puternici pe cat crezi tu acum si ca "dragostea" pe care pretind ca ti-o poarta nu e atat de "adevarata" si de neconditionata pe cat ii placea copilului din tine sa creada.

Ma rog, aici am dat mai mult cu presupusul, bazat pe experiente si observatii personale.

Barbat de orice varsta sunt sigura ca poti gasi care sa fie interesat de tine, vorba aia, numai invingerea mortii este imposibila, insa ce-i drept, atat ei, cat si noi, dupa o anumita varsta suntem din ce in ce mai putin dispusi sa ne indragostim si, cel mai important, nu face niciodata greseala sa crezi ca varta cuiva iti garanteaza ceva, pentru ca nu e asa. Asta ca sa nu adaug de faptul ca un barbat interesat de o femeie mult mai tanara decat el arata, de cele mai multe ori, slabiciuni in fata situatiilor care nu pun, de fel probleme. ;)

Da. Lucrurile acestea le constientizez si eu, sa stii, but I can't help it. Sunt dovada vie a faptului ca_constientizarea existentei unor solutii nu inseamna neaparat ca suntem si pregatiti sa le aplicam, fiind inca "franati" de fel de fel de sentimente.

Esti foarte incarcata afectiv, scutura-te :) Preiei si afectivitatea altor oameni, poate e bine sa fii putin mai egoista. Si inca un sfat, deschide-ti sufletul fata de oamenii pe care ii indragesti, atunci le vezi adevarata fata. Dar e uneori dureros. Nu te inchide in tine, asta te face sa acumulezi prea mult si sa nu mai poti duce.

Sa stii ca preiau...pe langa "bagajul" meu, mai car si din valizele altora, pe masura ce ii intalnesc in drumul meu. Sunt atat de inchisa in mine si mi-e frica_ca nu cumva sa par vulnerabila incat stau nopti intregi treaza sa-mi analizez problemele pe toate partile, fac liste lungi in capul meu cu solutii si caut sa gasesc solutia optima. De-asta m-am si imbolnavit, din cauza noptilor pierdute, si nu, nu din cauza petrecerilor sau a distractiei prin cluburi, ci din cauza incordarii. Nu am mai avut un somn linistit de cand haul si Bacaul, mereu am spasme, cosmaruri insotite de convulsii, tip in somn.

Xylocaine a scris:

Da. Lucrurile acestea le constientizez si eu, sa stii, but I can't help it. Sunt dovada vie a faptului ca_constientizarea existentei unor solutii nu inseamna neaparat ca suntem si pregatiti sa le aplicam, fiind inca "franati" de fel de fel de sentimente.

Solutii standard sau bruste nici nu cred ca exista. Stiu ca e apa de ploaie ceea ce iti propui tu constient sa faci, atata timp cat niste chestii din tine nu sunt in acord si nu se ralieaza cu deciziile tale constiente.

Vis-a-vis de tatal tau si de prelungirea complexului Oedipian, nu ca ma cred prea evoluata si ca as fi in pozitia de a-ti da tie sfaturi, insa iarasi, din experienta proprie si din ce am mai vazut si la alte amice de-ale mele, e bine sa depasesti aceasta etapa pentru ca poti ajunge in situatii in care monstruleti (si prin asta ma refer in primul rand la asteptar nefondate si exagerate) veniti din subconstientul tau iti pot distruge niste relatii si iti pot amari inutil (vei vedea mai tarziu) niste zile. Acum daca esti studenta si nu stai in acelasi oras cu ai tai, probabil ca nu ai ocazia sa-i observi si sa-i intelegi prea bine, insa poti incerca macar sa vezi de la prietenii si de la prietenele tale cum sta treaba in familiile lor. Eu, de exemplu, am fost destul de zguduita in urma contactului cu niste pustani de liceu, cand aveam vreo 24 de ani. A fost un soc pentru mine sa vad ca unii puteau face niste chestii la care eu, la varsta respectiva si poate chiar si mai tarziu, nici macar nu indrazneam sa concep ca ar putea fi facute. Si inca ei le faceau si viata mergea mai departe, nu s-au starnit in familiile lor tragediile si dramele care erau starnite in familia mea pentru chestii muuuult, dar mult mai putin grave. De asta zic ca raportarea la altfel de oameni, de familii, de experiente, te-ar putea ajuta sa ai si o alta perspectiva asupra familiei tale. Niste chestii pe care acum le vezi intr-un fel, dupa aceea ai putea sa le percepi ca fiind altfel, iar asta ar putea fi inceputul demolarii imaginii astea idilice (pentru ca si daca vezi la taica-tu defecte, chiar si acelea iti plac si cauti barbati care sa aiba acele defecte) pe care o ai despre tatal tau.

Oricum, iti doresc ca, indiferent ce si cum faci sau nu, sa iti fie bine.