Sheeva a scris:Doar pentru ca mie sau celor din jurul meu nu ni se intampla o chestie, asta nu inseamna ca aceasta nu exista.
la tine se confirma?
ma gandeam ca daca ar fi asa o regula, ar trebui s-o pot observa.
Prima dragoste! Credeti in ea? Se poate uita?
Început de maddening_feeling, Mar 4 ian 2005 · 372 răspunsuri · 61.902 vizualizări
lynxul_negru a scris:cu toate ca inteleg complexul oedipian
eu cred ca amandoi aveti dreptate.
Sheeva vorbeste din experienta ei, tu ai citit probabil ca e posibil ca Freud sa fi cautat sa-si confirme teoriile, sugerandu-le pacientelor ca au fost in copilarie atrase de tatal lor, iar ele sa "recunoasca".
Dar poate asta e doar o idee scornita de "dusmanii" lui Freud.
lynxul_negru a scris:la tine se confirma?
La mine se confirma ceea ce am spus eu, nu ceea ce a spus Hypathia. Nu suntem toti la fel. Cat despre reguli...nu cunosc indeaproape destui oameni si nu am pregatirea necesara pentru a spune care este regula si care este exceptia.
StaticVoid a scris:Prima dragoste o fi fost atunci cand m-am vazut pe tren, strabatand destui km ca sa-i stau in brate.
Eu asa am simtit. :flowers:
Mi-e dor de calatoriile cu trenul.
Ooo da.Ce clipe minunate traiesti cand mergi sute de km ca sa fii cu persoana iubita.
Eu am fost indragostita de tatal meu in copilarie, este un mélange de respect, admiratie, dar si dorinta carnala, ce uneori revine chiar si in ziua de azi. Intotdeauna mi-am dorit un partener cu care sa ma aflu in concurenta si caruia sa ii port respect, in tacere. Am avut multi parteneri pana acum, insa cei mai multi mi-au fost fuck friends, asta dupa ce am realizat ca tipul de barbat ce il caut eu nu il pot gasi. Stiti cum este, un om ce nu se suporta nici macar pe sine insusi nu trebuie sa se astepte sa fie suportat de altcineva (eu sunt acest om). Am avut 2 relatii de lunga durata (una de un an si jumatate, alta de doi), ce au esuat, le-am dat papucii dupa ce am realizat ca erau pur si simplu...incompleti, i-am parasit cu mare (mare!) durere. Ciudat lucru poate, o sa credeti, insa ceea ce vreau eu gasisem deja in prietena mea cea mai buna, pe care o cunosc de 11 ani (de cand eu aveam 10 ani si ea 9).Are TOTUL (dar absolut TOTUL!) din ceea ce eu imi doresc de la un partener. Din pricina asta, a venit un moment in viata mea cand am pus stop relatiilor cu barbati (inclusiv one night stands), iar acum...iar acum ce fac?! Astept. Stau si astept. Suntem studente in orase diferite, eu in curand voi veni, insa am impresia ca vin degeaba. Ea sta cu prietenul ei. Nu am nimic cu faptul ca are o relatie cu un barbat, spre deosebire de mine, ea nu a inselat niciodata, insa prietenul ei o loveste, nu ma mai suporta pe mine (dupa ce timp de 2 ani noi 3 eram cei mai buni prieteni,iar la un moment dat ajunseseram sa experimentam si altele, eram un fel de triunghi conjugal), o jigneste mereu, o face sa se simta de 2 bani...iar eu pur si simplu nu inteleg! Nu inteleg cum poate sa suporte un om care nu o face sa se simta valoroasa, nu ii daruieste nimic. Si la ea observ complexul Electrei, tatal ei folosea bataia ca masura punitiva pana cand ea a implinit 17 ani, si totusi, cand taica-su a orbit, ea a suferit o luna si ma suna noaptea sa imi spuna ca se sinucide, iar eu o sunam inapoi ca nu avea credit si vorbeam ore intregi, duceam munca de convingere. Ma simt ultimul om, ei doi erau singurii mei buni prieteni, am ramas singura. Nu exista zi in care sa nu plang. Ma duc de rapa.
Sa nu credeti ca imi vine usor. Nu e deloc usor. Ba chiar ma intreb uneori: "De ce dracului nu te-ai indragostit si tu de un barbat?!"...dar...ea este totul pentru mine.
Editat Mar 21 iun 2011 00:33
Xylocaine a scris:Ciudat lucru poate, o sa credeti, insa ceea ce vreau eu gasisem deja in prietena mea cea mai buna, pe care o cunosc de 11 ani (de cand eu aveam 10 ani si ea 9).Are TOTUL (dar absolut TOTUL!) din ceea ce eu imi doresc de la un partener.
Ma intreb ce calitati are ea si nu au ceilalti barbati pe care i-ai intalnit.
Hypathia a scris:Ma intreb ce calitati are ea si nu au ceilalti barbati pe care i-ai intalnit.
Probabil ca nu o priveste de sus, respectul fata de cel alaturi de tine, asta ar fi doar unul, asa cred. 
Mneah, niciun tip cu care am fost nu m-a privit de sus. Ba din contra, au fost tipi tandri. Nu este vorba despre asta. 
Respectul despre care vorbesc se refera la un respect tacit, purtat celuilalt pentru creierul pe care il are, sa simt ca pretuieste ceva. Ei bine, eu vreau sa simt respect pentru creierul celui de langa mine. Ori, acest lucru nu mi s-a intamplat niciodata. La fel cum l-am respectat pe tata asa vreau sa respect si persoana de langa mine, si totodata sa fim in concurenta. Ei bine, numai pe ea am gasit-o asa cum vreau. Are de toate: inteligenta, perspicacitate, sensibilitate si totodata vulgaritate, cinism atunci cand este nevoie, umor cu carul, nebunie, minte deschisa. Imi place ca ne potrivim, suntem pe aceeasi lungime de unda, viziunile noastre asupra vietii sunt asemanatoare. Dar...ce sa zic despre ea, cuvintele sunt mult prea "mici" pentru a o putea descrie pe ea. Si totusi, ea nu se pretuieste pe ea asa cum este si ma vede pe mine ca pe un model si imi cere mie sfaturi, pentru ca ea se pierde cu firea foarte usor.Daca eu fac ceva, face si ea. Eu numai model nu sunt. :D Eu nu am obiceiul de a-i cere ei sfaturi, prefer sa ma sfatuiesc cu mine insami, in timp ce insasi prezenta ei ma face sa ma simt bine, fara a mai fi nevoie sa ii spun ce ma framanta.
Deseori ma gandeam ca un partener la fel ca tatal meu as putea gasi intr-un barbat de peste 30 de ani. Insa nu as putea gasi un barbat de peste 30 de ani care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt si sa nu ma vrea doar pentru sex. In afara de asta, probabil ca o persoana din alta generatie m-ar judeca aspru. Ma uit la cei din generatia mea si gasesc foarte putini asa cum vreau eu. Fiecaruia ii lipseste cate ceva.
Xylocaine a scris:
i-ai marturisit iubirea ta ei?
Da. Si am incercat sa ii deschid ochii si in legatura cu prietenul ei care o agreseaza, insa pare ca ii place. Dar tot ea plange ca este batuta si jignita.