Prima dragoste! Credeti in ea? Se poate uita?

Xylocaine a scris:

Sa stii ca preiau...pe langa "bagajul" meu, mai car si din valizele altora, pe masura ce ii intalnesc in drumul meu. Sunt atat de inchisa in mine si mi-e frica_ca nu cumva sa par vulnerabila incat stau nopti intregi treaza sa-mi analizez problemele pe toate partile, fac liste lungi in capul meu cu solutii si caut sa gasesc solutia optima. De-asta m-am si imbolnavit, din cauza noptilor pierdute, si nu, nu din cauza petrecerilor sau a distractiei prin cluburi, ci din cauza incordarii. Nu am mai avut un somn linistit de cand haul si Bacaul, mereu am spasme, cosmaruri insotite de convulsii, tip in somn.

Nu stiu ce sa iti spun, te raportezi foarte mult la ceilalti, parerea lor conteaza mult pentru tine, si imaginea poate. Cred ca este vorba si de standardele si setul de valori pe care ti le-ai format. Gandeste-te: inteligenta naste competitie. Competitia naste frustrari, nu sunt destul de buna, ceilalti ma pot intrece. Pe de alta parte: o singura persoana imi aduce linistea, pentru ca si ea sufera, pentru ca doar ea ma intelege. Cercul asta iti intretine angoasele, pentru ca ai gasit supapa si le poti alimenta la infinit, ca sa fii mai buna. Pentru cine mai buna? pentru ea.

Xylocaine a scris:

Sa stii ca preiau...pe langa "bagajul" meu, mai car si din valizele altora, pe masura ce ii intalnesc in drumul meu. Sunt atat de inchisa in mine si mi-e frica_ca nu cumva sa par vulnerabila incat stau nopti intregi treaza sa-mi analizez problemele pe toate partile, fac liste lungi in capul meu cu solutii si caut sa gasesc solutia optima. De-asta m-am si imbolnavit, din cauza noptilor pierdute, si nu, nu din cauza petrecerilor sau a distractiei prin cluburi, ci din cauza incordarii. Nu am mai avut un somn linistit de cand haul si Bacaul, mereu am spasme, cosmaruri insotite de convulsii, tip in somn.

Mai, da' tu habar n-ai de notiunea cuvantului egoism.

iubeste-te pe tine insati, e chiar atat de greu?!

Nu paria atat de tare pe faptul ca preocuparea fata de problemele altora se numeste altruism. O poate face ca subterfugiu pentru a nu se mai gandi la ale ei, chiar se poate dedica ajutorarii altora pentru a-si creste stima de sine. De multe ori ni se intampla sa facem un bine pentru ca, mai mult sau mai putin constient, vedem prin asta o modalitate prin care ne rascumparam niste greseli - aici sunt incluse si greselile pe care le facem fata de noi insine.

Sheeva a scris:

Nu paria atat de tare pe faptul ca preocuparea fata de problemele altora se numeste altruism. O poate face ca subterfugiu pentru a nu se mai gandi la ale ei, chiar se poate dedica ajutorarii altora pentru a-si creste stima de sine. De multe ori ni se intampla sa facem un bine pentru ca, mai mult sau mai putin constient, vedem prin asta o modalitate prin care ne rascumparam niste greseli - aici sunt incluse si greselile pe care le facem fata de noi insine.

Ai perfecta dreptate, sunt de acord, dar cu conditia sa nu ne neglijam in totalitate pe noi insine.

Sa te iubesti pe tine ca si cum ai fi un necunoscut, care vede tot ce este in sufletul tau, fara sa fii tu, fara sa doreasca nimic de la tine, fara sa existe.

Xylocaine a scris:

Sunt atat de inchisa in mine si mi-e frica_ca nu cumva sa par vulnerabila incat stau nopti intregi treaza sa-mi analizez problemele pe toate partile, fac liste lungi in capul meu cu solutii si caut sa gasesc solutia optima.

Nu sunt in masura sa te sfatuiesc daca e absolut bine sau nu sa fii inchisa dar iti spot spune din experienta ca oamenii prefera sa iti exteriorizezi sentimentele pozitive. Cum incepi sa enumeri lucrurile care te supara, cum stramba din nas. Cel mai bine e sa le expui in fata celor care doresc sa te asculte.

Si eu sunt inchis in mine. Am si eu chestii care nu imi dau pace, si am ajuns la concluzia ca e mai bine sa le tin inauntru. Probabil gandesc ciudat si orice argumente as aduce ca sa imi sustin parerile fie sunt luate in ras, fie starnesc dezaprobari. Nu imi place sa ma cert si astfel evit sa vorbesc cu cei cunoscuti; iar cand sunt in pase proaste prefer sa fiu singur.

Nici mie nu mi-e greu sa ma sinucid. Sunt o gramada de masini pe strada, o gramada de blocuri, etc. Insa ma gandesc ca sunt atatia misei care ar putea profita de pe fiecare gura de aer pe care nu as mai respira-o incat numai asa de ambitie si tot imi vine sa traiesc.

Prima dragoste normal ca nu se uita. Insa daca s-a dovedit in final ca nu se merita nu vad la ce e buna atata osteneala ca sa mi-o reamintesc sau sa mi-o scot din cap. A trecut doar. Si daca mai pun la socoteala si faptul ca de fapt nu a fost dragoste ci doar o simpla atractie pt sexul opus (oricat de mult ar fi durat), atunci chiar nu se merita. Prefer sa imi redirectionez atentia asupra prietenilor.

Nu te mai stresa cu solutii la problemele sentimentale. Nu exista probleme sentimentale si prin urmare nu exista nici solutii. Exista doar sentimente iar un sentiment mai intens iti poate distrage atentia de la altul. Nu spun ca sentimentele nu conteaza. Conteaza doar in masura in care ele ne determina sa facem un lucru sau altul. Daca esti cuprinsa de un sentiment urat asteapta pana cand atentia iti este distrasa de un altul (de preferat unul placut). Abia apoi cauta sa gasesti "solutia" pt el.

Athmy a scris:

Sa te iubesti pe tine ca si cum ai fi un necunoscut, care vede tot ce este in sufletul tau, fara sa fii tu, fara sa doreasca nimic de la tine, fara sa existe.

Cum spunea Andruta, sa invatam acceptarea.

Scuze, eu doar am editat :)

Xylocaine a scris:

Deseori ma gandeam ca un partener la fel ca tatal meu as putea gasi intr-un barbat de peste 30 de ani. Insa nu as putea gasi un barbat de peste 30 de ani care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt si sa nu ma vrea doar pentru sex. In afara de asta, probabil ca o persoana din alta generatie m-ar judeca aspru. Ma uit la cei din generatia mea si gasesc foarte putini asa cum vreau eu. Fiecaruia ii lipseste cate ceva.

Complicata situatia ta si trista pana la urma,pentru ca stai si astepti sa se intample o minune,care nu se stie daca se va intampla vreodata.Iar viata trece si se pierd atatea momente frumoase...

Citind ce-ai scris,m-am gandit ca poate tu nu ai nevoie de un partener,ci mai degraba de un 'tata',care sa continue sa-ti ofere ceea ce ti-a oferit tatal tau?

Nu stiu de ce crezi ca barbatii de peste 30 de ani nu pot fi tandri.Sunt casatorita cu un barbat de peste 30 si pot sa-ti spun ca este cel mai tandru si iubitor barbat din calea mea si am avut si din cei de sub 30.Nu depinde de varsta,depinde de persoana.Doar ca,probabil,barbatii din generati ta au alte interese deocamdata si nu sunt indeajuns de maturi avand nevoie de mai multa experienta de viata.Desi,se pot gasi si exceptii,cu siguranta.

Sa stii ca toti avem defecte si fiecaruia ii lipseste cate ceva.Ii lipseste chiar si prietenei tale,dar tu esti intr-atat de indragosttia de ea,incat nu vezi ca-i lipseste.Dar ideea e sa accepti ca nu le poti avea pe toate si sa selectezi ce ai tu nevoie mai mult ca sa aiba un partener si sa pornesti de-acolo.Vrei sa te accepte,pai si tu trebuie sa accepti.Nici sotul meu nu este super-man si nu e in totalitate asa cum vreau eu.Dar,am vazut ca are calitatile de care am eu nevoie cel mai mult si asta conteaza.Restul,se accepta,modeleaza si chiar se tolereaza in timp.

Xylocaine a scris:

Poate imi voi reveni. De curand am fost in pragul sinuciderii din cauza asta. Pentru mine nu e deloc greu sa ma sinucid, am acces la medicamente cu carul, pot sa fac rost de aproape orice fel de medicament. Iar ea stie asta. Nu stiu cat de mult ii pasa, imi spune "Te iubesc" mereu, insa eu prefer sa nu mi se spuna, ci sa mi se demonstreze. Sper si vreau sa imi revin. O, Doamne,

Trebuie sa-ti revii.Si vad ca il accepti pe Dumnezeu in viata,deci gandeste-te ca daca ti-a dat viata,inseamna ca stie el de ce si doar el are dreptul sa ti-o ia.Ai incercat sa te apropii mai mult de el?Sa stii ca chiar ar putea face minuni.Nu te gandi cat de usor sau greu e sa te sinucizi,gandeste-te,oare chiar merita?Nu ne nastem in pereche sau lipiti de cineva.Oamenii apar pe parcurs in viata noastra,deci in esenta,suntem facuti sa ne traim fiecare viata,indiferent cu cine.

Ea,te iubeste,dar probabil ca te iubeste ca pe o prietena buna,nu si ca pe o partenera de viata(nu am cum sa stiu,dar e parerea mea,in baza faptului ca totusi e intr-o relatie cu barbat,deci inseamna ca totusi ea isi vede viitorul cu o persoana de sex masculin,sau cel putin deocamdata simte atractie fata de barbati)

Cu siguranta ca-i e frica sa nu te sinucizi si sunt sigura ca daca s-ar intampla,te-ar avea pe constiinta si s-ar considera vinovata pentru toate.Iar asta e deja o povara grea pentru ea.Daca zici ca o iubesti,tu ai vrea pentru ea un astfel de chin toata viata?

Nu, nu vreau sa se chinuie. Toti cei care ma cunosc imi spun sa-mi gasesc un alt partener/alta partenera, ca dau dovada de prostie daca stau si astept perfectiunea. Ideea este ca simt ca daca as incepe o relatie cu altcineva, m-as murdari, mi-as bate joc atat de mine cat si de ea, eu am facut un pact cu mine insami, si nu am de gand sa il incalc. Adevarul e ca imi este si usor sa ma tin de el, pentru ca nu am libido absolut deloc. Ea vede toata treaba asta ca pe-o joaca, cred, nu isi da seama cat ma raneste. Taranul de iubit al ei m-a intrebat mai demult, inainte de a-i da ignore, cum stau cu dragostea si daca sunt iubita cuiva. Aceste intrebari mi-au "smuls" niste lacrimi. Deci nici ea, nici el, nu stiu cat de greu imi vine, au impresia ca am puterea de a mai iesi la intalniri, cand eu am avut saptamani cand nu m-am mai dus nici la facultate, am stat in casa. Asta este melodia noastra, a mea si a Ei:

nu'ti plac jumatatile de masura si nici sentimentele in gri

pana aici am inteles. Ce nu inteleg, Xy...TU crezi ca viata se rezuma doar la dragoste? Dragostea pereche, consumata musai, ok. Si dupa? Si daca ascultand un alt om ( pe o banca in parc, sa zicem) constati ca amestecul de insusiri il poti gasi si la altii? Si daca cunoscutul asta oglinda al tau se dovedeste a nu fi dragoste, ci un sprijin de balanta pe care vrei sa'l gasesti in furtuna pentru a evita alte cautari (un reper stabilit pentru a opri orice alta cautare, tocmai fiindca pare de neatins)?

constientizez cinismul intrebarilor puse si banuiesc si offtopicul in care ma balacesc...dar daca?