Vindecarea de asteptari

Am zis eu bine ca pe toti ne-a cam lovit in seara asta o inima albastra, fie din prezent fie din trecut....

hmm, eu am starea aia de blue... cam de ceva timp; dar e a mea si ma ajuta intru-catva .

Ce sa zic... daca ar fi dupa mine acum...

Mi-ar placea, ca tot vorbim de asteptari, sa fiu la munte si sa privesc cerul - e aproape Luna Plina - trebuie sa se vada fain.

sa vezi la mare pe o plaja pustie cum se vad stelele si luna. Dar la munte e vizibilitatea mult mai buna de la o anumita cota in sus

si ? ... de ce nu o faci ? ...

Ravl a scris:

si ? ... de ce nu o faci ? ...

Cine? Ce? Nu vreti sa ne mutam mai incolo la noctambuli? Ca sa nu maia lergam pe net.

Qusay

Shadow and Light a scris:

Subiectul nu avea cum sa nu se extinda, deoarece felul in care pui tu problema(foarte frumos dealtfel) implica multe...

Voi include si cateva comentarii vizavii de ce s-a discutat...

In general oamenii ii vad pe cei de care se simt atrasi, asa cum vor.

Un om daca iubeste, o face dincolo de ceea ce ii da persoana iubita, altfel este afectiune (la diferite grade) bazata pe o anumita forma de atasament si este vorba de un schimb de placere.

Suferinta intervine cand asteptarile ne sunt dezamagite, pentru ca atunci cand un om se lasa pe mana altcuiva, isi inchipuie ca acel cineva ii va aduce fericirea, ori fiecare este responsabil de fericirea sa , depinde cat de puternic este si ce isi doreste.

In mod normal oamenii (vorbind de un cuplu)se leaga din diferite motive si nu intotdeauna au timp sa se cunoasca indeajuns incat sa porneasca cu dreptul, fara sa paseasca pe teren minat (mai devreme sau mai tarziu).

Buna functionare depinde de compatibilitate, dar calitatea depinde de valoarea acumulata (cu sens de intelepciune), de gradul de evolutie a persoanelor.

Sa Iubesti este starea si actul ultim de evolutie umana, aceasta intelepciune a simtirii se dobandeste de catre oricine doreste (in timpul sau evident), dar cu multa munca si dedicatie(adunare de cunoastere si sublimare a ei).

Pana cand omul invata pana la capat lectia iubirii, practica ei inca doare.

Capacitatile omului sunt impartite, la unele poate suntem mai buni, la altele poate mai putin buni si chiar de vom recunoaste adevarul, nu inseamna ca il si putem practica.

De cele mai multe ori fiecare traieste cu anumite patimi ce-i justifica existenta, iar vointa este si ea una individuala, separata de Vointa divina, nascanduse astfel conflicte.

A Iubi este cel mai greu lucru, pentru ca inseamna renuntare de sine, lucru pe care nimeni nu-l poate face bine(pentru ca poti renunta la tine pentru altul avand rezultate dezastroase, gresite, lipsite de armonie cu spiritul), decat daca este pur.

Puritatea se dobandeste prin spiritualizare. si trebuie sa aiba loc la toate capitolele, gandire, simtire, vointa si astfel manifestarea poate fi in armonie cu Totul.

"Sinele" Sinele este esenta divina, din fiecare, este o samanta, iar omul prin experienta creste acesta samanta in interiorul sau prin propria vointa facand-o a lui (prin intermediul vietii, a materializarii), omul devine astfel asemeni unei plante.

El este si radacina, tulpina, frunzele si floarea, iar pamantul, viata sunt uneltele care ofera posibilitatea acestui proces de devenire(care la randul sau lasa urme si trebuie lepadat).

Lucrurile au si o valoare simbolica, dar si una foarte reala, ce reprezinta insasi rostul starii de fapt al lucrurilor si mersul lor.

Noi am fost si creati, dar suntem si dintotdeauna;esenta divina din noi este dintotdeauna, iar restul este ceea ce ne da capacitatea sa facem lumina ceva al nostru, ne fasce pe noi sa devenim lumina, caci altfel am fi doar scantei ale Marelui Foc fara viata proprie.

Cu cat spiritul omului devine mai independent de materialul folosit in devenire, cu atat el se apropie mai mult de esenta sa si devine o lumina independenta si totodata aceeasi cu "Lumina mama".

Spiritul este o alcatuire complexa in continua crestere, spiritul omului nu este pur, ci doar o parte a lui, ce este de natura divina; cea primita( samanta) si cea lucrata, restul fiind inca in crestere.

Iluminarea presupune incheierea procesului de metamorfozare, dar trebuie sa precizez ca a incheia stagiul pe pamant, nu inseamna atingerea nivelului ultim.

:roll: , , :) , ma alatur!

Ravl a scris:

hmm... eu cred ca tocmai spiritul este curat , nealterat de trup sau suflet... este iubire si divin - in stare pura;doar ca trinitatea il face oarecum incompatibil ... si ma refer la sentimentele sufletesti si dorintele umane , determinate de Eu-ul fiecaruia , insa - absolut normale si chiar necesare.

"Spiritul este o alcatuire complexa in continua crestere, spiritul omului nu este pur, ci doar o parte a lui, ce este de natura divina".

Spiritul este o energie cu propria rezonanta, el a pornit de la o stare data si trebuie sa urce, individualizanduse,cunoscanduse, trezind si inatand sa foloseasca forta sa creatoare.

Eul omului este de natura spirituala, pura, dar este invaluit intr-o ceata a necunoasterii de Sine. Sa-ti cunosti esenta inseamna sa cunosti Divinul, pentru a o cunoaste trebuie sa ai constienta, pentru a avea constienta trebuie sa ai un Eu treaz, pentru a avea un Eu treaz trebuie sa te cobori in manifestare individualizand, personalizand si apoi purificand cunoasterea.

Partea care nu este pura, este tocmai cea cu care si in care noi adunam experienta, care pe pamant reprezinta inclinatiile personale si dupa moarte este asimilata, extragand doar invatatura din experienta si lepadand atasamentul (inclinatiile fiind restabilite dupa asimilarea cunoasterii adunate si determinand o noua experienta, o noua nastere [la un moment dat] a spiritului ce tocmai a fost remodelat) transformand nivelul spiritului.

Spiritul nu poate patrunde in planuri superioare decat daca lucreaza asupra sa, acesta fiind purgatoriul de care se vorbeste. Dupa fiecare viata traita spiritul se transforma, lasand lumea in urma, urcand din ce in ce mai mult, deci din ce in ce mai constient in lumea spirituala. Legatura spiritului cu lumea, este una complexa si ea devine din ce in ce mai spirituala pe masura ce spiritul isi dobandeste libertatea divina.

Esenta divina a spiritului foloseste impulsul lumii pentru a creste, pentru a se individualiza, pentru ca asa cum am mai spus nu am fi noi insine daca am fi doar o bucata din divin. Noi am dobandit acest sentiment de noi insine, individualizand o frimitura din esenta divina prin metodele date de univers.

Fiecare este o frimitura de energie, scanteie, cu un chip unic, chip dobandit de-a lungul evolutiei individuale, fiecare are culorile, "forma" si sunetul propriu.

Unii sunt mai avansati, altii mai putin, dar acesta este si rostul vietii, noi oamenii coboram in materie pentru individualizare, cunoscand esenta divina dinafara si dinauntru, dobandind libertatea de a fi, constienta de sine si forta divina creatoare, devenind fiecare un spirit liber Dupa ce omul aduna cunoastere, el trebuie sa o spiritualizeze, urcand astfel spre locul nasterii, spre esenta "mama" , dar ca spirit perfect constient si liber. Drumul spre casa este impartit in diferite nivele de evolutie, iar stadiul actual (care si el la randul sau este impartit in nivele) reprezinta punctul in care omul isi poate spiritualiza cunoasterea, putand patrunde in lumea spirituala perfect constient.

[p.s. Raul inteleg ca ai propriile pareri, dar lasa loc...]

mayama34 a scris:

;) , ;) , , ma alatur!

Ma bucur Maya ca (sti) intelegi!

Shadow and Light a scris:

;) Constientinzand la acest mod, chiar ne putem vindeca de asteptari.

Shadow and Light a scris:

"Spiritul este o alcatuire complexa in continua crestere, spiritul omului nu este pur, ci doar o parte a lui, ce este de natura divina".

Spiritul este o energie cu propria rezonanta, el a pornit de la o stare data si trebuie sa urce, Unii sunt mai avansati, altii mai putin, dar acesta este si rostul vietii, noi oamenii coboram in materie pentru individualizare, cunoscand esenta divina dinafara si dinauntru, dobandind libertatea de a fi, constienta de sine si forta divina creatoare, devenind fiecare un spirit liber Dupa ce omul aduna cunoastere, el trebuie sa o spiritualizeze, urcand astfel spre locul nasterii, spre esenta "mama" , dar ca spirit perfect constient si liber. Drumul spre casa este impartit in diferite nivele de evolutie, iar stadiul actual (care si el la randul sau este impartit in nivele) reprezinta punctul in care omul isi poate spiritualiza cunoasterea, putand patrunde in lumea spirituala perfect constient.

[p.s. Raul inteleg ca ai propriile pareri, dar lasa loc...]

:

Ramona ... intotdeauna las loc, cu atat mai mult ca cat nu pot alcatui singur un intreg ... .

singura mea intrebare este referitoare la spirit... spiritul nu-l vad inca disociat... el inca reprezinta pentru mine, o singura Esenta.

dar... poate intr-o zi, voi avea o alta relevatie/revelatie .

stii, sincer nu am citit nimic despre acest tip de manifestare , a sufletui si spiritului, totul rezumandu-se la ceea ce voi impartasiti aici - pe forum, la propia-mi experinenta... si , cam atat.

;)