Vindecarea de asteptari

Va propun o tema de dezbatere.

Am constatat ca cele mai multe suferinte in dragoste sunt generate de dezamagirea ca "celalalt" fac eun gest sau are o atitudine pe care consideram ca nu o meritam, la care nu ne-am asteptat. Si ne este greu sa acceptam ce s eintampla, sa intelegem si s-o luam de la capat. Adica avem o asteptare neimplinita. Asteptarea de a fi fidel/a, de a ne intelege, de a fi compasiv/a, rabdator/oare etc. E normal intr-un angajament sa contezi pe celalat, sa-i iei bunele intentii in serios si sa transferi incredere asupr alui, dar ce facem cu asteptarile care ne obliga sa aruncam un ochi veghetor. Treptat acest transfer de incredere devine aproape o cedare de putere. Daca partenerul sau partenera renunta sa mai fie conform cu angajamentul sau (stiu.. in dragoste nu vorbim de angajamente, obligatii... dar intelegeti in ce sens folosesc acest cuvant) ne trezim slabi in fata unei relaitati neasteptate. Cum ne-am dat puterea asteptand ca el/ea sa fie loiala, harnica etc. suntem total vulnerabili la orice schimbare de stare a cuplului.

Este de vina partenerul ca ne-a dezamagit sau noi ca ne-am asteptat sa n-o faca? Daca l-am iubit cu adevarat l-am luat asa cum este - cu promisiuni, bune intentii, rezultate dar si limite si riscuri?

Am reusit sa va transmit ideea?

Vreti sa ne gandim putin, sa vedem care este de fapt miezul suferintei?

Abia va astept raspunsurile!

Qusay

Dupa parerea mea, suferinta apare dupa ce iti pui sperante intr-o anumita persoana (sau mai multe, dar aici vorbim de altceva) si ai incredere deplina in aceasta. Cum nimeni nu este perfect, ajungi sa iti faci singur rau.

De vina cred ca sunt amandoi (daca e vorba de infidelitate). Primul pt. lipsa de respect, prefacatorie, etc, apoi al doilea pentru naivitate.

Tind sa cred ca poti fi mult mai fericit singur si detasat emotional; fara complicatii 8)

Eu incerc sa evit chestiile astea cat mai mult posibil, pt ca am vazut cam ce inseamna, si sincer, mi-e scarba.

qusay a scris:

Va propun o tema de dezbatere.

Am constatat ca cele mai multe suferinte in dragoste sunt generate de dezamagirea ca "celalalt" fac eun gest sau are o atitudine pe care consideram ca nu o meritam, la care nu ne-am asteptat. Si ne este greu sa acceptam ce s eintampla, sa intelegem si s-o luam de la capat. Adica avem o asteptare neimplinita. ....Adica un drum spre nicaieri sau poate spre mocirla...Asteptarea de a fi fidel/a, de a ne intelege, de a fi compasiv/a, rabdator/oare etc. E normal intr-un angajament sa contezi pe celalat, sa-i iei bunele intentii in serios si sa transferi incredere asupr alui, dar ce facem cu asteptarile care ne obliga sa aruncam un ochi veghetor......Pai nu prea ai cum sa transferi incredere asupra celuilalt, pt ca ea trebuie sa fie de la inceput acolo, si de-alungul timpului consolidata...Treptat acest transfer de incredere devine aproape o cedare de putere. .......Increderea este mai mult o alianta, o siguranta, un ajutor,nu o cedare,ci ceva in plus....Daca partenerul sau partenera renunta sa mai fie conform cu angajamentul sau (stiu.. in dragoste nu vorbim de angajamente, obligatii... dar intelegeti in ce sens folosesc acest cuvant) ne trezim slabi in fata unei relaitati neasteptate. Cum ne-am dat puterea asteptand ca el/ea sa fie loiala, harnica etc. suntem total vulnerabili la orice schimbare de stare a cuplului.

Este de vina partenerul ca ne-a dezamagit sau noi ca ne-am asteptat sa n-o faca? ...eu daca ma astept sa n-o faca, nu este din motiv de angajament, ci din motiv de incredere intemeiat. O dezamagire poate avea si provenienta din-afara, datorita influentelor negative. Dar primul lucru pe care l-as face intr-o asemenea situatie ar fi sa aflu cauza, ca sa pot gasii solutia( aplicata in nici un caz pe baza de reprosuri)...Daca l-am iubit cu adevarat l-am luat asa cum este - cu promisiuni, bune intentii, rezultate dar si limite si riscuri?

Am reusit sa va transmit ideea?

Vreti sa ne gandim putin, sa vedem care este de fapt miezul suferintei?

iti spun eu: nestiinta

Abia va astept raspunsurile!

Qusay

dar pana la urma urmei, intreaba-l pe harald....

se poate sa bat campii

Chiar la asta ma tot gandesc de ceva timp incoace. Si vad ca ceea ce am gandit eu, ai transpus tu in aceste randuri.

Sincer, m-am vindecat de orice asteptare. Am realizat ca de fapt nu ceilalti ne dezamagesc, ci noi insine pentru ca avem anumite asteptari de la ei. Avem anumite standarde pe care le impunem - voluntar sau nu - celor din jur, iar daca la un moment dat, acestia tind sa se indeparteze de ele, ii blamam si ne simtim dezamagiti. 8)

Este imposibil sa doboram aceste standarde. Pentru ca sunt automate. Dar cel putin, putem sa le lasam mai jos. Sa incercam in asa fel incat sa nu le mai dam celorlalti ocazia de a ne demonstra ca am dat gres. Pentru ca asta facem. Dam gres. Si este normal ca esecul sa ne doara. Doar suntem oameni.

Trebuie sa anticipam, sa fim pregatiti pentru orice. Chiar daca vom mai da gres, asta nu inseamna ca ne va mai durea la fel de tare.

numa bine

qusay a scris:

Va propun o tema de dezbatere.

Vreti sa ne gandim putin, sa vedem care este de fapt miezul suferintei?

Abia va astept raspunsurile!

Qusay

mda... dezamagirea , apare in urma sperantelor nascute si chiar cultivate raportat la cel de langa noi, sau chiar la modul general vorbind- sunt propriile noastre asteptari, care de cele mai multe ori - ne sunt inselate ... .

in mod cert , fiecare dintre noi - au goluri sa le spun- care difera de la individ la individ , iar nevoia de a umple aceste goluri , ne deterrmina de cele mai multe ori , sa speram ca cel de langa noi- le va putea acoperii, daca nu in totalitate - macar partial .

realitatea poate fi cu siguranta dezamagitoare, dar principalii vinovati suntem noi... cei care speram.

uite , chiar constientizand acest aspect, recunosc totusi ca intre teorie si practica... e ceva distanta.

qusay a scris:

Vreti sa ne gandim putin, sa vedem care este de fapt miezul suferintei?

Lipsa de armonie cu noi insine. Cand esti in armonie cu tine insati esti in armonie cu ceilalti si chiar daca celalat face ceva la care nu te asteptai, vezi altfel lucrurile. Nu ca o dezamagire, ci doar ca un insucces (ca sa zic asa) personal al celui in cauza.

Cred ca aici avem de-a face cu doua imagini.

Unu - a avea asteptari si a-ti pune astfel puterea la dispozitia celuilalt.

Doi - a nu avea asteptari dar a-ti fi mai greu sa-ti mobilizezi iubirea.

De exemplu un cuplu (el si ea, ca sa fiu mai explicita). Ea se asteapta ca el sa nu se mai intalneasca la bere asa des cu prietenii si sa ofere mai mult timp relatiei lor. El se asteapta ca ea sa inteleaga ca el are nevoie de destinderea aceea si sa-si gaseasca o ocupatie in timpul asta. In fond, nu se intalneste asa de des. Ea spune - nu-i sunt suficienta. El spune - doamne, au inceput pretentiile. Iar noi o sa spunem - daca e iubire adevarata n-ar putea sa cedeze si el si sa-i ofere mai mult timp, iar el n-a rputea sa o respinga mai putin brutal si sa nu s emai simta presat, ce naiba!

Ba da. Dar de obicei oferim timp cuplului cand ne vine lesne s-o facem, cand ne simtitm inspirati s-o facem. Nu din propunere. Cuvantul magic e inspiratie.

Ce mai e si animalul asta? Sa vedem. Cand te simti inspirat sa faci ceva sau sa fi intr-un fel, vine din tine, natural, fara osteneala si poate tine o mie de ani acel lucru si tot te vei simti proaspat. E ceva aici! Inspiratia te hraneste. Daca o relatie te inspira te simti hranit, complet - nu prin ceea ce-ti ofera ci prin ce te stimuelaza sa traiesti si sa faci , si acestea te hranesc. In "Profetiile de la Celestine" spunea ca toate fiintele se hranesc cu energie (in diferite forme) si cauta mereu sa se nutreasca. Deci daca te inspira cuplul poti sa stai 24 h din 24 fara probleme, fiind un sistem deschis, viu, proaspat in permanenta. Daca nu te hraneste suficient cuplul cauti energie din activitati extraconjugale - lucru neasteptat pentru parteneri. Pentru ca toti ne asteptam ca iubirea in cuplu sa fie multipotenta si atoatesatisfacatoare. Ei bine, surpriza! Nu e! Devine asta o problema? Da, daca ne agatam de asteptarile noastre, de abordarea idilica a iubirii in cuplu, daca vrem sa facem din zane si feti personaje ireale.

Qusay

mda... mai greu este cu renuntarea la acceptari !...

chiar si momentul de inspiratie, poate fi gresit interpretat de cel de langa tine, interpretare ce-i va aduce dezamagire...

iar dezamagirea lui, te poate determina sa -ti reprimi momentele de inspiratie viitoare.

Ravl a scris:

mda... mai greu este cu renuntarea la acceptari !...

chiar si momentul de inspiratie, poate fi gresit interpretat de cel de langa tine, interpretare ce-i va aduce dezamagire...

iar dezamagirea lui, te poate determina sa -ti reprimi momentele de inspiratie viitoare.

depinde cat/ce vrei, cat te cunosti, cat il cunosti ... cat/cum esti dispus sa dai, sa primesti ...

flori de camp a scris:

depinde cat/ce vrei, cat te cunosti, cat il cunosti ... cat/cum esti dispus sa dai, sa primesti ...

armonia si echilibrul tau, poate determina dezechilibrul celui pe care il iubesti !