qusay a scris:Va propun o tema de dezbatere.
Qusay
Subiectul nu avea cum sa nu se extinda, deoarece felul in care pui tu problema(foarte frumos dealtfel) implica multe...
Voi include si cateva comentarii vizavii de ce s-a discutat...
In general oamenii ii vad pe cei de care se simt atrasi, asa cum vor.
Un om daca iubeste, o face dincolo de ceea ce ii da persoana iubita, altfel este afectiune (la diferite grade) bazata pe o anumita forma de atasament si este vorba de un schimb de placere.
Suferinta intervine cand asteptarile ne sunt dezamagite, pentru ca atunci cand un om se lasa pe mana altcuiva, isi inchipuie ca acel cineva ii va aduce fericirea, ori fiecare este responsabil de fericirea sa , depinde cat de puternic este si ce isi doreste.
In mod normal oamenii (vorbind de un cuplu)se leaga din diferite motive si nu intotdeauna au timp sa se cunoasca indeajuns incat sa porneasca cu dreptul, fara sa paseasca pe teren minat (mai devreme sau mai tarziu).
Buna functionare depinde de compatibilitate, dar calitatea depinde de valoarea acumulata (cu sens de intelepciune), de gradul de evolutie a persoanelor.
Sa Iubesti este starea si actul ultim de evolutie umana, aceasta intelepciune a simtirii se dobandeste de catre oricine doreste (in timpul sau evident), dar cu multa munca si dedicatie(adunare de cunoastere si sublimare a ei).
Pana cand omul invata pana la capat lectia iubirii, practica ei inca doare.
Capacitatile omului sunt impartite, la unele poate suntem mai buni, la altele poate mai putin buni si chiar de vom recunoaste adevarul, nu inseamna ca il si putem practica.
De cele mai multe ori fiecare traieste cu anumite patimi ce-i justifica existenta, iar vointa este si ea una individuala, separata de Vointa divina, nascanduse astfel conflicte.
A Iubi este cel mai greu lucru, pentru ca inseamna renuntare de sine, lucru pe care nimeni nu-l poate face bine(pentru ca poti renunta la tine pentru altul avand rezultate dezastroase, gresite, lipsite de armonie cu spiritul), decat daca este pur.
Puritatea se dobandeste prin spiritualizare. si trebuie sa aiba loc la toate capitolele, gandire, simtire, vointa si astfel manifestarea poate fi in armonie cu Totul.
"Sinele" Sinele este esenta divina, din fiecare, este o samanta, iar omul prin experienta creste acesta samanta in interiorul sau prin propria vointa facand-o a lui (prin intermediul vietii, a materializarii), omul devine astfel asemeni unei plante.
El este si radacina, tulpina, frunzele si floarea, iar pamantul, viata sunt uneltele care ofera posibilitatea acestui proces de devenire(care la randul sau lasa urme si trebuie lepadat).
Lucrurile au si o valoare simbolica, dar si una foarte reala, ce reprezinta insasi rostul starii de fapt al lucrurilor si mersul lor.
Noi am fost si creati, dar suntem si dintotdeauna;esenta divina din noi este dintotdeauna, iar restul este ceea ce ne da capacitatea sa facem lumina ceva al nostru, ne fasce pe noi sa devenim lumina, caci altfel am fi doar scantei ale Marelui Foc fara viata proprie.
Cu cat spiritul omului devine mai independent de materialul folosit in devenire, cu atat el se apropie mai mult de esenta sa si devine o lumina independenta si totodata aceeasi cu "Lumina mama".
Spiritul este o alcatuire complexa in continua crestere, spiritul omului nu este pur, ci doar o parte a lui, ce este de natura divina; cea primita( samanta) si cea lucrata, restul fiind inca in crestere.
Iluminarea presupune incheierea procesului de metamorfozare, dar trebuie sa precizez ca a incheia stagiul pe pamant, nu inseamna atingerea nivelului ultim.
