Sailor a scris:pai eu sunt mai rapida in gandire ;)
evolutia de care vorbesc, nu face parte din procesul de gandire !
deci ? ...
Vindecarea de asteptari
Început de qusay, Joi 3 aug 2006 · 165 răspunsuri · 30.385 vizualizări
Ravl a scris:evolutia de care vorbesc, nu face parte din procesul de gandire !deci ? ...
;)
cum ar fi? nu prea cunosc nimic care sa nu aiba legatura cu gandirea
Sailor a scris:cum ar fi? nu prea cunosc nimic care sa nu aiba legatura cu gandirea
mda... e un alt tip de evolutie !
daca vei citii doar ce a scris Qusay ... iti vei da seama !
;)
Ravl a scris:mda... e un alt tip de evolutie !daca vei citii doar ce a scris Qusay ... iti vei da seama !
evoluati voi si lasati-ma in pace!!!!!! ;)
Yvonna a scris:evoluati voi si lasati-ma in pace!!!!!! ;)
pai... si de ce te superi ?
asta si facem !
mayama34 a scris:Nu m-ai lamurit cum e cu pusul puterii la dispozitia celuilalt. Expresia ta pare ca trebuie sa fii inchis in tine, sa nu te lasi descoperit, daca nu vrei ca celalalt sa-ti ia din putere, sa te descompleteze - atunci cand te dezamageste. Eu cred ca lucrurile stau altfel. Sau poate, (aici ma repet cu prima interventie) nu am inteles eu ce vrei sa zici! ;)
Cand ai asteptari nu vorbim de cel maiinalt nivel al iubirii, e un fel de conditionare. Te iubesc si ma astept sa fi intr-un anumit fel. Daca nu, sufar. Pun puterea mea in relatie nu cu mine ci cu ceea ce primesc de la tine. Da, asa e, in iubire te abandonezi, te lasi total deschis. Dar dac aaceasta deschidere este "sponsorizata" de o asteptare, de un castig (absolut firesc in fond) ea risca sa fie mai mult un act ranitor.
Sa-ti dau un exemplu. Osho isi gaseste o cunoastinta extrem de abatuta, stand mofluz pe u hol. Il intreaba: Hei, ce-i cu tine. Cunsotinta ii spune: Am avut atat incredere in ea... totala. Si ea m-a parasit, a fugit cu frizerul. Osho ii raspunde: Daca ai avut incredere totala ine a, insemana ca ai avut incredere si in judecata ei, iar daca judecata ei i-a spus sa plece, dece nu ii onorezi alegerea? De fapt cred ca nu ai avut ncredere in ea ci in actiunile ei pozitive fata de tine. Si ai iubit-o pentru asta.
Cred ca am reusit sa redau ideea.
Ideea este ca si in cea mai profunda iubire nu trebuie sa uiti cine esti - fara ca asta sa te separe de celalat. Sa-ti pastrezi puterea, adica acel contact cu tine insati. In lipsa puterii interioare sau a cedarii ei esti tentat sa astepti ca celalat sa te impliuneasca/intregeasca.completeze/valorizeze. Din acest punct este foarte usor ca un gest al lsau sa te raneasca, desi nu asta vrea, el/ea actinand pur si smplu cum considera ca este mai bine pentru cuplus au interesele ei/lui.
Nu-mi place termenul "iubire neconditionata", pentru ca sugereaza o capitulare. Desi iubire ae un fel de capitulare dar fara sa-ti pierzi puterea interioara. Este important. Daca nu mai esti in putere te agati de celalat sau primesti foarte prost gesturile/cuvintele celuilalt. Pentru ca esti vulnerabil, lipsit de tarie, expus si te simti expus. Feedbackul este o politica de protectei si aparare prin intermediul partenerului de la care astepti sa te securizeze. Tinandu-si promisiunile. Pentru ca tu ai incredere in el. De ce? Daca sune sa ai increder ein el, il onorezi. Si ai. Dar si in tine trebuei sa ai incredere. Iar puterea ta si increderea ta in tine nu pornesc din calitatile lui ci din ale tale.
Si mai e ceva. IN geenral in iubire asteptat sau speram sa ne intregim. Probabil aici e problema ca nu suntem intregi deja. Nu suntem completi deja. Atunci iubirea ar deveni o punere in comun si o crestere a unei maini amputate.
Cand vorbim deiubire ne gandim priam data la o persoana dar e vorba de iubirea pe care o simtitm si daruim in general, lumii intregi, de relatia naostra afectuoiasa cu mediul inc are traim, cu acceptarea senian a vremiid e afara, a vecinilor, a regimului politic, tendintelor soacile. Relatia cu absolut totul. Putem avea asteptari de la lideri, de la corpul nostru - ce drama cand se imbolnaveste si ne-am asteptat sa fie sanatos! - de la parintii sau copii nostri. O relatie bazata pe asteptari este o relatie lipsita de putere. Am o prietena care spunea - Eu sunt fericita, iubesc! El, nu stiu ce face, daca s-a implicat tot atat, dar eu sunt cu adevarat fericita. Ce-o fi o fi! Mi s-a parut frumos.
Nu stiu daca reusesc sa ma facinteleasa. Cred isna ca am prins intrebarea ta si directia spre care vrei sa ne indreptam si sutn de acord cu tien ca sunt necesare lamuriri, pe car emi le ofer si mie in timp ce scriu - in fonds avem o viata sa iubim si sa intelegem ce se intampla cand facema sta. Si mi se pare cum nus epoate mai fascinant!
mayama34 a scris:Nu m-ai lamurit cum e cu pusul puterii la dispozitia celuilalt. Expresia ta pare ca trebuie sa fii inchis in tine, sa nu te lasi descoperit, daca nu vrei ca celalalt sa-ti ia din putere, sa te descompleteze - atunci cand te dezamageste. Eu cred ca lucrurile stau altfel. Sau poate, (aici ma repet cu prima interventie) nu am inteles eu ce vrei sa zici! ;)
Am incercat sa sterg acest text din cauza greselilor ortografice. Nu cred ca am reusit si o sa apara de 2 ori. Scuze. Multe.
Cand ai asteptari nu vorbim de cel mai inalt nivel al iubirii, e un fel de conditionare. Te iubesc si ma astept sa fi intr-un anumit fel. Daca nu, sufar. Pun puterea mea in relatie nu cu mine ci cu ceea ce primesc de la tine. Da, asa e, in iubire te abandonezi, te lasi total deschis. Dar daca aceasta deschidere este "sponsorizata" de o asteptare, de un castig (absolut firesc in fond) ea risca sa fie mai mult un act ranitor.
Sa-ti dau un exemplu. Osho isi gaseste o cunostinta extrem de abatuta, stand mofluza pe un hol. O intreaba: Hei, ce-i cu tine?. Cunostinta ii spune: Am avut atata incredere in ea... totala. Si ea m-a parasit, a fugit cu frizerul. Osho ii raspunde: Daca ai avut incredere totala in ea, inseamna ca ai avut incredere si in judecata ei, iar daca judecata ei i-a spus sa plece, de ce nu ii onorezi alegerea? De fapt cred ca nu ai avut incredere in ea ci in actiunile ei pozitive fata de tine. Si ai iubit-o pentru asta.
Cred ca am reusit sa redau ideea.
Ideea este ca si in cea mai profunda iubire nu trebuie sa uiti cine esti - fara ca asta sa te separe de celalalt. Sa-ti pastrezi puterea, adica acel contact cu tine insuti/insati. In lipsa puterii interioare sau a cedarii ei esti tentat/a sa astepti ca celalat sa te implineasca/intregeasca/completeze/valorizeze. Din acest punct este foarte usor ca un gest al sau sa te raneasca, desi nu asta vrea, el/ea actionand pur si smplu cum considera ca este mai bine pentru cuplu sau interesele ei/lui.
Nu-mi place termenul "iubire neconditionata", pentru ca sugereaza o capitulare. Desi iubirea e un fel de capitulare dar fara sa-ti pierzi puterea interioara. Este important. Daca nu mai esti in putere te agati de celalat sau primesti foarte prost gesturile/cuvintele celuilalt. Pentru ca esti vulnerabil, lipsit de tarie, expus si te simti expus. Feedbackul este o politica de protectie si aparare prin intermediul partenerului de la care astepti sa te securizeze. Tinandu-si promisiunile. Pentru ca tu ai incredere in el. De ce? Daca spune sa ai incredere in el, il onorezi. Si ai. Dar si in tine trebuie sa ai incredere. Iar puterea ta si increderea ta in tine nu pornesc din calitatile lui ci din ale tale.
Si mai e ceva. In general in iubire asteptam sau speram sa ne intregim. Probabil aici e problema: ca nu suntem intregi deja. Nu suntem completi deja. Atunci iubirea ar deveni o punere in comun si nu o crestere a unei maini amputate - poate duce la cresterea mainii dar acesta nu a fost un scop initial, nu a fost o asteptare, o investire. Am fost liberi de asteptari.
Cand vorbim de iubire ne gandim prima data la o persoana dar e vorba de iubirea pe care o simtim si daruim in general, lumii intregi, de relatia noastra afectuoasa cu mediul in care traim, cu acceptarea senina a vremii de afara, a vecinilor, a regimului politic, tendintelor sociale. Relatia cu absolut totul. Putem avea asteptari de la lideri, de la corpul nostru - ce drama cand se imbolnaveste si ne-am asteptat sa fie sanatos! - de la parintii sau copii nostrii. O relatie bazata pe asteptari este o relatie lipsita de putere. Am o prietena care spunea - Eu sunt fericita, iubesc! El, nu stiu ce face, daca s-a implicat tot atat, dar eu sunt cu adevarat fericita. Ce-o fi o fi! Mi s-a parut frumos.
Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteleasa. Cred insa ca am prins intrebarea ta si directia spre care vrei sa ne indreptam si sunt de acord cu tine ca sunt necesare lamuriri, pe care mi le ofer si mie in timp ce scriu - in fond avem o viata sa iubim si sa intelegem ce se intampla cand facem asta. Si mi se pare cum nu se poate mai fascinant!
Qusay
qusay a scris:Cand ai asteptari nu vorbim de cel maiinalt nivel al iubirii, e un fel de conditionare.... Pun puterea mea in relatie nu cu mine ci cu ceea ce primesc de la tine. Da, asa e, in iubire te abandonezi, te lasi total deschis. Dar dac aaceasta deschidere este "sponsorizata" de o asteptare, de un castig (absolut firesc in fond) ea risca sa fie mai mult un act ranitor.
: Daca ai avut incredere totala ine a, insemana ca ai avut incredere si in judecata ei, iar daca judecata ei i-a spus sa plece, dece nu ii onorezi alegerea? De fapt cred ca nu ai avut ncredere in ea ci in actiunile ei pozitive fata de tine. Si ai iubit-o pentru asta.
Ideea este ca si in cea mai profunda iubire nu trebuie sa uiti cine esti - fara ca asta sa te separe de celalat. Sa-ti pastrezi puterea, adica acel contact cu tine insati. In lipsa puterii interioare sau a cedarii ei esti tentat sa astepti ca celalat sa te impliuneasca/intregeasca.completeze/valorizeze.
...desi nu asta vrea, el/ea actinand pur si smplu cum considera ca este mai bine pentru cuplus au interesele ei/lui.
Nu-mi place termenul "iubire neconditionata", pentru ca sugereaza o capitulare. Desi iubire ae un fel de capitulare dar fara sa-ti pierzi puterea interioara. Este important.
....Dar si in tine trebuei sa ai incredere.
Iar puterea ta si increderea ta in tine nu pornesc din calitatile lui ci din ale tale.
Si mai e ceva. IN geenral in iubire asteptat sau speram sa ne intregim. Probabil aici e problema ca nu suntem intregi deja. Nu suntem completi deja. Atunci iubirea ar deveni o punere in comun si o crestere a unei maini amputate.
...Relatia cu absolut totul.
.... O relatie bazata pe asteptari este o relatie lipsita de putere. Am o prietena care spunea - Eu sunt fericita, iubesc! El, nu stiu ce face, daca s-a implicat tot atat, dar eu sunt cu adevarat fericita.
Cred isna ca am prins intrebarea ta si directia spre care vrei sa ne indreptam si sutn de acord cu tien ca sunt necesare lamuriri, pe car emi le ofer si mie in timp ce scriu - in fonds avem o viata sa iubim si sa intelegem ce se intampla cand facema sta. Si mi se pare cum nus epoate mai fascinant!
Draga mea Qusay, cred ca ideea topicului tau duce inevitabil la "cunoasterea de Sine", care, daca nu esti clara, tu, cei care vom posta, Sinele fiecaruia interior sau astral se va denatura / deraia subiectul si se va duce catre unul destul de controversat: vampirism sau iubire...
Eu vreau sa te ajut, daca pot, si am prins ideea. hai sa vedem cum e cu "daca ai asteptari - cedezi din puterea ta..." ;)
mayama34 a scris:hai sa vedem cum e cu "daca ai asteptari - cedezi din puterea ta..." ;)
De acord ca vorbind despre iubire ajungem inevitabil la Sine. Dar hai sa vedem cum e cu cedarea puterii cand avem asteptari. Tu cum vrei sa ajungem de aici la vampirism? SImt eu ceva dar as vrea sa ma ghidezi tu.
Qusay
qusay a scris:De acord ca vorbind despre iubire ajungem inevitabil la Sine. Dar hai sa vedem cum e cu cedarea puterii cand avem asteptari. Tu cum vrei sa ajungem de aici la vampirism? SImt eu ceva dar as vrea sa ma ghidezi tu.Qusay
;) As vrea sa precizez ca toate Faptele noastre sunt urmari ale emisiilor noastre. Tu spuneai ca nu suporti ideea "iubirilor neconditionate" si asta vine sa-mi confirme ca doresti sa spui: ma predau (de fapt, iti predau tie "ceva" si tu iti bati joc!!!)...Intrebarea mea este: de ce trebuie sa astept ceva de la tine, daca eu "dau" din IUBIRE? De ce sa astept ceva? De ce sa ma simt descoperita, daca - la inceput de relatie - totul e sincer? Cine greseste pe parcurs si se denatureaza relatia? Nu cumva cel care asteapta raspuns? El " creaza" cu mintea nu cu sufletul...Sinele se cunoaste pe Sine. El este pur. Ce se emite : neincredere, neintelegere, neliniste...daca nu le-am astepta nu ar veni. Cand emitem aceste "..." cream o legatura cu structurile cele mai primitive din NOI si Celalalt... si, ne hranim cu ce vine de acolo...Corect?