Ati fost vreodata dezamagiti de oameni?

[zanapadurilor 34]

Da, eu sunt foarte dezamagita de oamenii de la servici. Chiar si de directoare. E o barfa insuportabila aici, si sunt mereu asa de nervoasa din cauza lor. As putea sa spun atatea lucruri care ma supara la ei. Vreau sa-mi gasesc alt loc de munca, dar nu stiu ce imi place. Si am o colega chiar in fata mea, in biroul asta, pe care nu pot s-o suport. Da, sunt foarte dezamagita de "oamenii" de aici.

 

 

Eli, am sa iti dau o veste proasta... Peste tot e la fel! In orice colectivitate, mai ales in cele unde numarul femeilor este mare, exista o lume invizibila, in care birfa si rautatea sint sefe.. Crede-ma, am trecut si eu prin ceea ce treci tu, si eram si foarte tanara si naiva pe atunci. Naiva, dar din fericire nu "victima". Femeile, mai ales unele dintre cele maritate si neimplinite, au marea satisfactie de a se "hrani" terorizandu-si colegele mai tinere si cu aparent mai multe sanse in viata... Propriile neimpliniri se transforma in combustibil nesecat. Ai sa vezi ca nu femeile frumoase ori ingrijite sint cele periculoase cu adevarat. Ci cele neingrijite,neglijate si complexate, care nu reusesc sa isi gaseasca ori regaseasca armonia cu sine si cu ceilalti. Asta e o regula general valabila, si pe net vei intilni astfel de oameni, care insa sub scutul anonimatului si al unor identitati false, pot amagi mult mai usor.

 

Tu insa daca vei fugi de la locul acesta de munca, vei fugi mereu. Pentru ca ceea ce trebuie sa inveti este sa iti construiesti "scuturi". Tu mergi la munca, nu la sezatoare. Prin urmare nu ai ce discuta despre alte colege cu nici una dintre colegele tale. Asa incepe lantul slabiciunilor. Si telefonul fara fir. Nu discuti despre altii dar nici nu accepti sa auzi vorbe purtate despre tine insati. Prin urmare INCHIZI USA. Nu iti pasa ce se spune si nici nu ai opinii despre altii. Pe de alta parte, nu trebuie sa fii acra ori abatuta. Sint o multime de subiecte pe lumea asta in afara colegilor/colegelor. Indiferent de situatie, tu fii stapina pe tine si amabila, cu un zambet permanent pe chip, ceea ce tradeaza siguranta si forta. Si nu vei mai dori sa schimbi locul de munca. :focus:

 

p/s Acesta e un semnal sa nu devenim noi insine niste muraturi, cu trecerea anilor! :soc:

 

Da,chiar de prietena cea mai buna,care era de fapr un mini-spion.

Intre timp,mi-a venit mintea la cap si am incetat a mai avea prieteni...se numesc cunostinte toti cei din jurul meu,nu mai fac confidente nimanui,ce am de spus spun tuturor,ce nu,nu.

prin urmare,nu mai are cine sa ma mai dezamageasca.

Mi s-a mai intamplat sa mai fiu dezamagita de fostii subalteni,dar...nimeni nu-i perfect.

 

 

" Apara-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar singur!"

 

nu esti singura..... la fel am patit si eu si am ajuns sa am mai multi prieteni "virtuali" decat reali..... dar incet incet o sa ne revenim si o sa incepem sa avem incredere din nou in oameni pentru ca altfel nu se poate.... nu mai fi trist pt ca nu esti singura... :cry:

 

In privinta prieteniilor virtuale eu am retineri. In afara unei singure prietenii reale, cea cu Diclona, fundamentata in timp si cu precautie din partea amadorura, prieteniile virtuale reale sint rare. Cele iluzorii insa sint cate vrei. Adevaratul curaj este sa traiesti printre oameni, nu sa fugi de ei intr-o lume nereala.

 

Iti garantez ca si pe plan virtual poti sa ai dezamagiri de proportii, poate chiar mai grave decat in viata de zi cu zi. Eu am patit-o pe forumul Virtual Arad, cu o tipa care a stiut sa ma sape artistic. De ce? Probabil nu isi facuse rost de viata proprie... Fusesem suficient de credula incat sa ii dau parola mea de pe forum, fiind la inceput pe internet, si la ora aceea nepricepandu-ma la ale internetului... Sa imi puna poza la avatar cu fetita mea, care pe atunci nu avea nici un an... Si a stiut sa ma "aranjeze". Am plecat de pe acel forum cu imaginea stirbita si fara sansa reala de a ma apara.

[Anca/Maria 85]

In privinta prieteniilor virtuale eu am retineri. In afara unei singure prietenii reale, cea cu Diclona, fundamentata in timp si cu precautie din partea amadorura, prieteniile virtuale reale sint rare. Cele iluzorii insa sint cate vrei. Adevaratul curaj este sa traiesti printre oameni, nu sa fugi de ei intr-o lume nereala.

 

Iti garantez ca si pe plan virtual poti sa ai dezamagiri de proportii, poate chiar mai grave decat in viata de zi cu zi. Eu am patit-o pe forumul Virtual Arad, cu o tipa care a stiut sa ma sape artistic. De ce? Probabil nu isi facuse rost de viata proprie... Fusesem suficient de credula incat sa ii dau parola mea de pe forum, fiind la inceput pe internet, si la ora aceea nepricepandu-ma la ale internetului... Sa imi puna poza la avatar cu fetita mea, care pe atunci nu avea nici un an... Si a stiut sa ma "aranjeze". Am plecat de pe acel forum cu imaginea stirbita si fara sansa reala de a ma apara.

 

Majoritatea celor cu care am o prietenie.... "virtuala", ii cunosc si personal

[zanapadurilor 34]

:cry:

Majoritatea celor cu care am o prietenie.... "virtuala", ii cunosc si personal :focus:

 

Asta e altceva!

[Black No.1 1]

Am incredere in oameni,ma atasez de anumite persoane insa sunt constienta ca sunt niste simpli oameni,si ca orice om mai faci si greseli........am incredere...dar intotdeuna sunt pregatita pentru o dezamagire.......oricum,din orice relatie iese ceva bun,nu ramai numai cu dezamagirea ci si cu momente placute...

[-pasa- 4]

si azi...de mine insami.

[clar_de_luna 9]

mda..am fost..si ..ma bucur

[Victor Apostu 99]

Eu n-am fost niciodata dezmagita de oameni, ci doar de animale si asta tot din vina mea, pentru ca aveam astepari de la ele. Of, viata mea!

Interesant...pe mine animalele nu m-au dezamagit niciodata, insa oamenii- da, si inca cu cit erau mai apropiati cu atit mai mult...

[clar_de_luna 9]

in ultimul timp..nu..am primit din partea fiecaruia exact ceea ce ma asteptam sa primesc..fie ele fapte bune..fie rele...

[Victor Apostu 99]

nu stiu daca problema mea e una serioasa sau nu...ideea e ca nu mai suport sa stau in preajma oamenilor...am fost de nenumarate ori dezamagita de cei din jur...din toate punctele de vedere...sentimental, profesional, familial....am ajuns sa`mi doresc sa evadez undeva...sa`mi doresc sa nu`mi fac cunostinte noi de teama ca acestea ar putea intr`o zi sa ma dezamageasca...oamenii pot fi atat de rai uneori...si de foarte putine ori isi sau seama ca prin faptele sau vorbele lor...afecteaza multe alte persoane...nu stiu...poate ca e doar o "fitza", sau doar o faza prin care trec acum...dar nu`mi doresc prieteni sau cunostinte...pentru ca cei pe care i`am avut/ii am...m`au facut sa ma simt...de ce oamenii sunt atat de egoisti? de ce?...poate ca nu sunt singura care gandeste chestia asta...daca mai e cineva...sa ma anunte...

Potoleste-te. Doar n-ai fi vrut sa te dezamageasca o cioara, un ciine sau un paianjen...normal, de la oameni ar trebui sa avem asteptari. Nu? Problema este ca toti oamenii stau in doua picioare sar nu tot ca sta in doua picioare e om...de aici si deruta asta...

[red2shoes 24]

in ultimul timp am reusit sa dezamegesc pe foarte multi ,partea proasta e ca nu prea stiu sa-mi cer iertare ............e atat de greu sa ceri iertare ! :crazy: