Ce parere aveti despre psihologi?

LongDistanceRunner a scris:

Ma rog , fiecare cu ce are nevoie.Eu nu am invatat , nu stiu cum sa traiesc ok , si simt , vreau sa mi se spuna , sa mi se arate cum se face.

Fiule, pe tine mai degraba te face bine popa

Pippo a scris:

Fiule, pe tine mai degraba te face bine popa

subscriu la asta

imi cer scuze pentru absenta din seara asta... maine promit sa fiu mai activa

PourMoi a scris:

subscriu la asta

imi cer scuze pentru absenta din seara asta... maine promit sa fiu mai activa

Asa asa . Btw e o predispozitie ca psihologii nu au umor . Ce zici e un subiect bun de discutat?

Alter_ego a scris:

Draga mea, despre ce joc de orgolii vorbesti tu cand ai a face cu cineva bolnav?

Nu ii mai raporta pe altii la conditia ta de pacient, nu toata lumea sufera de o singura afectiune, sunt o gramada de afectiuni si situatia expusa de Runner nu e singulara, nu mi se pare ok felul in care gandesti, un psiholog nu are voie sa vorbeasca de joc de orgolii dupa ce invata manifestarile bolilor psihice si afla ca pacientul nu e responsabil de comportamentul sau, acolo intervine terapeutul, sa ii arate altceva, sa il faca sa adopte un comportament normal, adica daca nici un psiholog nu te intelege cine sa te ajute? daca nici un psiholog nu intelege ca te comporti asa pt ca esti bolnav ce iti ramane de facut, sa te duci sa ceri o exorcizare? Psihologul trebuie sa se plieze dupa comportamentul pacientului, nu viceversa.

Daca terapeutul se simte lezat sau considera ca pacientul este orgolios aleluia vindecare, psihologul nu are voie sa judece, sa ii arata prin terapie pacientului unde greseste, terapeutul nu are voie sa se infurie pe pacient si in nici un caz sa se ia pe sine ca referinta, sinele psihologului trebuie sa paleasca in fata sinelui pacientului in sensul ca acesta trebuie sa fie alaturi de pacient, sa il sprijine si sa il indrume, nu sa se gandeasca eu am facut asa, asta de ce nu reactioneaza ca mine?

Runner, ok, acum am inteles mai bine situatia, cred ca e normal sa abandonezi astfel de terapeuti.

Dar spune cum anume a fost autoritar cel despre care ai vorbit frumos, cel care ti-a castigat increderea?

In primul rand este un om care a reusit in viata , s-a realizat , e multumit de sine si se vede asta de la o posta.A fost si el un om cu probleme dar care sa tratat si intelege bine ce simte si ce gandeste un bolnav.Are 71 de ani si arata de 50 , e plin de viata.

Ptr mine asta conteaza.Eu sunt inca in cautarea sinelui si il vad drept model , un om de la care am ce sa invat.Asta nu inseamna ca il imit si vreau sa fiu 100% ca el , sau ca tot ce imi spune el e litera de lege.

In unele privinte e opusul la cum ai descris tu ca trebuie sa fie un terapeut.

El are asteptari de la un bolnav.Crede ca un bolnav poate fi si responsabil , si are asteptarea asta de la el.Nu se pliaza pe comportamentul bolnavului , si sinele lui nu paleste in fata bolnavului.Daca ar face asta s-ar tampi si el.

Nu isi plange pacientul de mila ci mai degraba ii da un sut in fund ca sa isi revina.Asculta si se implica in suferinta pacientului

doar atunci cand aceasta este sincera si nu doar plangere de sine.

Isi ajuta pacientii oferindu-le repere sanatoase de viata , repere general valabile ptr noi toti.

Pippo a scris:

Fiule, pe tine mai degraba te face bine popa

Mda

Rhini a scris:

Asa asa . Btw e o predispozitie ca psihologii nu au umor . Ce zici e un subiect bun de discutat?

Chiar n-a fost umor, ci o observatie serioasa Desi e de tot rasul... Sa-i spunem, "umor sec".

E predispozitia aceea ca nu ma imprietenesc cu un om ce practica psihologia pentru ca el mereu vorbeste in termeni specializati si nu stie de gluma . ( aici nu ma refer la terapie )Am adus vorba pentru ca mi-am dat seama ca sunt doua sensuri pe care merg topicele lui PourMoi si al altor concurenti . Pe o parte oamenii cand se gandesc la psihologi ii vad sobri si reci .

Pippo a scris:

Chiar n-a fost umor, ci o observatie serioasa Desi e de tot rasul... Sa-i spunem, "umor sec".

Esti rau . Legat de lucrurile serioase am inteles multe puncte de vedere . Eu vroiam sa elimin imaginea psihologului in afara cabinetului nu in cabinet . Dar repede tu cu umorul sec

Pippo a scris:

Chiar n-a fost umor, ci o observatie serioasa Desi e de tot rasul... Sa-i spunem, "umor sec".

Ce e de ras ma ?

LongDistanceRunner a scris:

Ce e de ras ma ?

Nu de tine e de ras, ci de situatia in sine. Deoarece cazul in care tu vrei sa ti se spuna cum sa faci, pare impotriva principiilor psihologiei dar conform principiilor religiei. Deci locul tau este la o consfatuire cu un bun parinte (popa) pentru rezolvarea problemelor tale.

Normal ca problemele oamenilor sunt serioase si au nevoie de un ajutor competent

Pippo a scris:

Nu de tine e de ras, ci de situatia in sine. Deoarece cazul in care tu vrei sa ti se spuna cum sa faci, pare impotriva principiilor psihologiei dar conform principiilor religiei. Deci locul tau este la o consfatuire cu un bun parinte (popa) pentru rezolvarea problemelor tale.

Eu nici nu ma refeream la Long