Ce parere aveti despre psihologi?

Rhini a scris:

El astepta sa ii rezolve cineva problemele . Eu am vazut competenta terapeutului meu si fara sa il iau la incercare .

Dealtfel nu toti oamenii de stiinta simt nevoia sa-i puna pe religiosi la incercare, ori pt ca in unii observa competenta, ori pt ca sunt destul de elevati cat sa nu simta nevoia de a actiona agresiv cand nu este cazul, chiar in fatza incompetentilor.

Exista intr-adevar o maturitate emotionala (sau poate mai bine spus mentala?) pe care daca o ai, nu simti nevoia de a agresa cand nu este cazul. Dar nu putem trage linie si defini daca avem sau nu maturitatea necesara, deoarece fiecare om se gaseste intr-un punct relativ al liniei dintre matur si imatur (in sensul emotional de care vorbim). Nu exista o delimitare exacta. Deci pt mine, folosirea "maturitatii emotionale" ca separator intre doua stari bine diferentiate este gresita datorita relativitatii starii de maturizare.

Rhini a scris:

El astepta sa ii rezolve cineva problemele . Eu am vazut competenta terapeutului meu si fara sa il iau la incercare . S-a schimbat ceva in mine . Daca nu s-ar fi schimbat as fi plecat demult . Pana incerci terapeutul iti ia mult timp . Singurul mijloc prin care poti testa terapeutul e sa vezi efectul de ce zice in tine . Si apoi sa vii tu cu ideea ta si sa iti gasesti solutiile . Eu sunt adepta ca un client sa spuna ce are nevoie si sa se gandeasca cum poate actiona .

Daca tu ai vazut competenta in terapeutul tau nu inseamna ca toti sunt capabili sa o vada, admitand ca terapeutul e competent, nu inseamna ca toata lumea este ca tine, inseamna ca sunt si altii care simt nevoie sa se simta puternici in fata unui terapeut pe care ei il considera slab, sau simt nevoia sa fie condusi, pusi la locul lor.

Un individ nu stie de ce are nevoie, aici intervine terapeutul, ma refer la terapie, un individ nu actioneaza asa din cauza ca asa vrea el ci ca urmare a comportamentului pe care il are, acolo e buba, acolo trebuie lucrat.

Tu vrei sa ai a face numai cu persoane echilibrate din cate vad, realitatea e alta, nu toti care ajung la terapeut sunt disciplinati, nu toti stau in banca lor, altfel nu ar fi ajuns la terapeut.

LongDistanceRunner a scris:

Inseamna ca nu iti plac provocarile si cazurile dificile.

Ce faci cand iti intra in terapie un client care nu stie ce are nevoie , care e debusolat complet , fara repere , aproape fara sine ?

Berne vorbea despre terapeutii fricosi care isi spun ca "nu poti spune pacientului ce sa faca" , "nu il poti ajuta , trebuie sa se ajute singur" pe cand lucrurile stau altfel.Ii poti spune unui pacient ce sa faca , si multi o vor face bine , il poti ajuta sa se ridice de jos si sa apoi sa isi vada de drum.

In afara de Berne mai ai exemple din psihologie? Tu ti-ai ales un model apropiat structurii tale psihice si te simti in raport cu ideile sale . Cine sunt eu sa iti schimb parerea? S-a inventat liberul arbitru . Cand clientul te intreaba ii raspunzi dar nu il modelezi ca o plastilina . Altfel ii anulezi autonomia . Pai eu daca ma limitam doar la ce mi-ar fi spus terapeutul nu as fi realizat si alte lucruri ce mi au oferit succes in viata mea personala .

Rhini a scris:

Ai citit Pavel Corut ce a spus el de religie ? Cum a interpretat el Biblia ? Si eu consider ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi spiritual . Atentie

Nu, habar n-am ce si cum a definit Pavel Corut. Normal ca religios si spiritual nu reprezinta acelasi lucru, deoarece religios este doar haina lui spiritual.

Alter_ego a scris:

Daca tu ai vazut competenta in terapeutul tau nu inseamna ca toti sunt capabili sa o vada, admitand ca terapeutul e competent, nu inseamna ca toata lumea este ca tine, inseamna ca sunt si altii care simt nevoie sa se simta puternici in fata unui terapeut pe care ei il considera slab, sau simt nevoia sa fie condusi, pusi la locul lor.

Un individ nu stie de ce are nevoie, aici intervine terapeutul, ma refer la terapie, un individ nu actioneaza asa din cauza ca asa vrea el ci ca urmare a comportamentului pe care il are, acolo e buba, acolo trebuie lucrat.

Tu vrei sa ai a face numai cu persoane echilibrate din cate vad, realitatea e alta, nu toti care ajung la terapeut sunt disciplinati, nu toti stau in banca lor, altfel nu ar fi ajuns la terapeut.

Pai vezi . De aia mai am de invatat

Rhini a scris:

Pai am fost si eu la randul meu pacient . Debusolat . Dar nu l-am luat la incercari . Si vezi ca psihologia pentru mine nu e o provocare , in cazul terapiei . Psihologia pentru mine e o provocare cand voi putea dezvolta ramuri , scrie carti , implementa noi ideologii . Psihologia in cabinet e un lucru impreuna , nu un joc de orgolii . Asertivitatea ar fi mai indicata din ce propui tu

Draga mea, despre ce joc de orgolii vorbesti tu cand ai a face cu cineva bolnav?

Nu ii mai raporta pe altii la conditia ta de pacient, nu toata lumea sufera de o singura afectiune, sunt o gramada de afectiuni si situatia expusa de Runner nu e singulara, nu mi se pare ok felul in care gandesti, un psiholog nu are voie sa vorbeasca de joc de orgolii dupa ce invata manifestarile bolilor psihice si afla ca pacientul nu e responsabil de comportamentul sau, acolo intervine terapeutul, sa ii arate altceva, sa il faca sa adopte un comportament normal, adica daca nici un psiholog nu te intelege cine sa te ajute? daca nici un psiholog nu intelege ca te comporti asa pt ca esti bolnav ce iti ramane de facut, sa te duci sa ceri o exorcizare? Psihologul trebuie sa se plieze dupa comportamentul pacientului, nu viceversa.

Daca terapeutul se simte lezat sau considera ca pacientul este orgolios aleluia vindecare, psihologul nu are voie sa judece, sa ii arata prin terapie pacientului unde greseste, terapeutul nu are voie sa se infurie pe pacient si in nici un caz sa se ia pe sine ca referinta, sinele psihologului trebuie sa paleasca in fata sinelui pacientului in sensul ca acesta trebuie sa fie alaturi de pacient, sa il sprijine si sa il indrume, nu sa se gandeasca eu am facut asa, asta de ce nu reactioneaza ca mine?

Runner, ok, acum am inteles mai bine situatia, cred ca e normal sa abandonezi astfel de terapeuti.

Dar spune cum anume a fost autoritar cel despre care ai vorbit frumos, cel care ti-a castigat increderea?

Rhini a scris:

Pai am fost si eu la randul meu pacient . Debusolat . Dar nu l-am luat la incercari.

Inseamna ca ai avut noroc si ai dat peste un terapeut bun care a stiut sa iti castige increderea.

Ce incredere sa am intr-un terapeut care mi se plange mie de problemele lui de familie ? Care uita de la mana pana la gura ce i-am spus ? Care intarzie la sedinte ? Care se duce pana la baie ca sa se dea cu ruj ? Asta faceau o parte din terapeutii la care am fost , si nu doar odata , ci aproape in fiecare sedinta.

Sincer , au fost dezamagitoare terapiile alea ptr mine , fiindca imi puneam sperante in ele.

Rhini a scris:

Cand clientul te intreaba ii raspunzi dar nu il modelezi ca o plastilina . Altfel ii anulezi autonomia.

Ma rog , fiecare cu ce are nevoie.Eu nu am invatat , nu stiu cum sa traiesc ok , si simt , vreau sa mi se spuna , sa mi se arate cum se face.

Rhini a scris:

Si eu ce am spus ?

Ok, daca tu consideri ca am privit amandoua, identic, problema, atunci e f bine.

Alter_ego a scris:

Draga mea, despre ce joc de orgolii vorbesti tu cand ai a face cu cineva bolnav?

Nu ii mai raporta pe altii la conditia ta de pacient, nu toata lumea sufera de o singura afectiune, sunt o gramada de afectiuni si situatia expusa de Runner nu e singulara, nu mi se pare ok felul in care gandesti, un psiholog nu are voie sa vorbeasca de joc de orgolii dupa ce invata manifestarile bolilor psihice si afla ca pacientul nu e responsabil de comportamentul sau, acolo intervine terapeutul, sa ii arate altceva, sa il faca sa adopte un comportament normal, adica daca nici un psiholog nu te intelege cine sa te ajute? daca nici un psiholog nu intelege ca te comporti asa pt ca esti bolnav ce iti ramane de facut, sa te duci sa ceri o exorcizare? Psihologul trebuie sa se plieze dupa comportamentul pacientului, nu viceversa.

Daca terapeutul se simte lezat sau considera ca pacientul este orgolios aleluia vindecare, psihologul nu are voie sa judece, sa ii arata prin terapie pacientului unde greseste, terapeutul nu are voie sa se infurie pe pacient si in nici un caz sa se ia pe sine ca referinta, sinele psihologului trebuie sa paleasca in fata sinelui pacientului in sensul ca acesta trebuie sa fie alaturi de pacient, sa il sprijine si sa il indrume, nu sa se gandeasca eu am facut asa, asta de ce nu reactioneaza ca mine?

Si eu ce am spus ? Eu am spus ca vulnerabilitatea unuia din cei doi sau ambilor duce la joc . Ce ai descris tu se numeste lucrul impreuna

Alter_ego a scris:

Ok, daca tu consideri ca am privit amandoua, identic, problema, atunci e f bine.

Da