Ce parere aveti despre psihologi?

Sicily a scris:

Unele vicii sunt mai daunatoare, altele mai putin daunatoare. Banuiesc ca nu ti-a stat niciodata fericirea intr-un capatai de ciocolata ca sa vezi cat de salvatoare pot fi plimbarile lungi , pe la 1-2-3 noaptea. Basca la un moment dat te trezesti ca papilele nu-ti mai cer nimic si ca poti dormi si tu in patul tau, toata noaptea. In cazul asta a fost o solutie fericita, nu? Nu toti suntem la fel de "musculosi", dar daca reusim sa umplem treptat din ce in ce mai mult din paharul ala, tot este o performanta, nu?

Stai asa ca plimbarile alea nu sunt un viciu. Adica... cineva ca sa nu mai fumeze, daca inlocuieste tigara cu o bomboana, nu inseamna ca a ales un alt viciu, deorece nu creaza dependenta. Deci ar trebui completata definitia si inclus termenul de "dependenta" pentru o intelegere mai exacta.

In lipsa intentiei, orice dorinta in exces (identificata ca si dependenta) devine un viciu.

Alter_ego a scris:

Sicily, te felicit sincer ca ai reusit sa treci singura prin aceste incercari!

Si eu am stiut de unde mi se trage x, dar simpla constientizare nu m-a ajutat sa ma vindec, am avut nevoie de un baston, reperezentat de terapie.

cum am mai spus sa iti dai seama de unde vine problema ta nu e suficient sa o si poti rezolva. Practic constientizarea apare atunci cand incepi sa si lucrezi pentru a o rezolva.

Sicily a scris:

Atunci eu este tare . Am dat un viciu si m-al ales cu plimbari sub clar de luna. Si am mai scapat si de alte vicii inlocuindu-le tot cu chestii din astea inofensive . :(

Bravo, te-ai prins 8)

Alter_ego a scris:

Ambitia e una, vointa e alta. Desi am dat si eu dovada de destule ori de ambitie, ambitia mi se pare ceva negativ. Cred insa ca tu faci referire la vointa si din inertie i-ai zis ambitie.

Trebuie sa devii constient(a) de tine si de personalitatea ta. Fie ca esti un om frumos sau urat, slab sau gras, trebuie sa fii constient de tine, de ceea ce reprezinti tu ca un intreg, ca un complex, nu sa te reduci tu de bunavoie si nesilit de nimeni doar la unul dintre aspectele tale. E atat de important cate kilograme ai si cum arati? Este asta elementul definitoriu pentru tine? Tot ceea ce esti tu se reduce la o imagine? Raspunsul sigur este nu. Atunci lasa-l sa fie nu, nu te bloca singurel, pentru ca nu o sa vina nimeni din exterior ca sa te deblocheze.

PourMoi a scris:

chiar daca nu asteapta ceva in schimb inconstient ei stiu ca vor primi ceva si nu trebuie sa fie neaparat ceva material. Unii se bucura doar la ideea ca primesc atentie, ca l-au facut pe celalalt fericit ceea ce ii face pe pei persoane importante si placute.

Da, este o capcana, dar reprezinta oricum un pas inainte. Vor trece peste asta, deoarece vor simti schimbarile.

Idealul este sa te bucuri doar pentru ca dai si sa te bucuri doar pentru ca primesti, fara grija de a primi. Cred ca ideea asta este cea mai apropiata de corectul obiectiv.

Atunci poate nu ar trebui sa existe meseriile astea. Din moment ce e cam naspa sa faci bine cu ora si cu chitanta, atunci psihologul din ce traieste?

Poate ca despre alte lucruri ar trebui sa invatam prin scoli, poate ca fiecare trebuie sa caute sa se inteleaga si eventual trateze, poate ca aia de pe la biserica ar trebui sa o lase mai moale cu pomenile si cu parastasele si sa nu mai faca spovedanii pe banda rulanta, poate ca psiholog pentru altii trebuie sa fii numai in timpul tau liber, poate ca...

Am obosit. Noapte buna !

Kosmotro a scris:

Si dependenta de forumul asta cum o tratati? Am impresia ca acei care posteaza mult pe aici sunt oameni singuri, care compenseaza o lipsa de partener stabil. Dupa cate stiu, cei implicati in relatii serioase pe termen lung nu au practic timp sa stea pe forumuri.

Mi se pare interesant ce spui. Rezonez. Dar tu ai depasit aceste repugnante? Mai ai lucruri pe care le respingi instinctiv?

Ce ma intereseaza este urmatorul lucru: daca depasesti tot ce detesti, si nu mai detesti nimic, unde ajungi? La ataraxie? La o detasare completa? Atunci nu mai bine te retragi in Himalaya?

Inca mai am vulnerabilitati . Si nu ajungi la ataraxie pentru ca te detasa nu inseamna sa ramai intr un balon si sa nu mai faci nimic . Poti trai in continuare . Emotiile nu dispar . Dar traiesti intr-o alta optica ce iti da noi oportunitati

Sicily a scris:

Oricum nu cred ca cineva poate face cu adevarat bine atata timp cat asteapta ceva in schimb, chiar si bani. Nu poti porni in salvarea universului asteptand ca cineva sa-ti deconteze asta... zic eu.

Am purtat discutia asta cu un psiholog . Universul e un schimb de energii . Dai si primesti . Doar ca scopul tau e sa ajuti . Nu ai cum ajuta un psiholog altfel . Problema apare cand tu iti masori ajutorul in functie de cat primesti

Sicily a scris:

Atunci eu este tare . Am dat un viciu si m-am ales cu plimbari sub clar de luna. Si am mai scapat si de alte vicii inlocuindu-le tot cu chestii din astea inofensive . :(

Ati intrat in capcana termenilor 8)

Alter_ego a scris:

Daca era atat de simplu nu ar fi existat tulburari de alimentatie.

Te felicit pt performantele pe care le-ai avut dar trebui sa stii ca astfel de cazuri, in care te poti vindeca singur, sunt rare.

E imposibil sa nu te simti vinovat dupa un atac de binge, tocmai pt ca asta il si caracterizeaza, sentimentul de vinovatie care vine dupa episodul de mancat compulsiv.

Un viciu nu se va inlocui niciodata cu un alt viciu pt ca iti dresezi creierul sa fie dependent de altceva in situatia in care intalnesti triggerii:x, y, z, or asta nu este sanatos, sanatos este sa intelegi natura triggerilor, sa stii cum sa faci fata emotiilor si sa nu cauti din exterior metode de suprimare a emotiilor, (pt ca asta face o dependenta,nu te lasa sa traiesti si sa constientizezi respectiva emotie) deoarece emotiile respective nu dispar pur si simplu ci le dai mai multa putere daca nu le constientizezi, solutia este sa inveti aceste emotii, de ce apar ele, cum te fac sa te simti, etc.

La mine a functionat mecanismul constientizarii emotiilor si decriptarii lor. Cred ca are si Sicily o oarecare dreptate cu inlocuirea unui viciu cu altul mai mic, cel putin ca solutie temporara pana la realizarea decriptarii emotiilor.

Fratele meu fumeaza si isi doreste sa inlocuiasca acest viciu cu altceva, i-am recomandat o dependenta de ceai negru sau fitness sau bomboane mentolate, dar se pare ca deocamdata la el nu tine.

Stiu insa ca e stresat si ca acolo e adevarata cauza pt care nu se poate lasa de fumat. Compenseaza. Isi calmeaza teama dand creierului placerea nicotinei.

Rhini a scris:

Inca mai am vulnerabilitati . Si nu ajungi la ataraxie pentru ca te detasa nu inseamna sa ramai intr un balon si sa nu mai faci nimic . Poti trai in continuare . Emotiile nu dispar . Dar traiesti intr-o alta optica ce iti da noi oportunitati

Da, am inteles, mersi.