Sari la conținut
Forum Roportal

Postări Recomandate

De fiecare dată când mă apropii mai mult de cineva constat că am făcut o greșeală, e clar că oamenii nu-s pentru mine și eu nu sunt pentru oameni. Nu mă văd pe viitor acrita sau ranchiunoasa, pur și simplu, nu mai pot și nici nu mai vreau să stabilesc conexiuni cu nimeni, oi fi eu stricată, nu zic că alții-s vinovați, dar mi se pare că toată goana asta după așa-zise conexiuni e doar o paradă ieftină, pe nimeni nu interesează cu adevărat de nimeni în profunzime, am realizat de mult asta, toți aleargă, cei mai mulți nici nu știu încotro, iar eu nu vreau să particip la o asemenea paradă. Mi-ar plăcea să locuiesc într-un sat de munte, într-o căsuță mică, singură și cu multe animale alături. Și să pot vizita des Turcia. Sau chiar să mă mut acolo. 

  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cel mai realizabil este sa te muti in Turcia, ca de restul se va alege praf, curand.  Oamenii s-au schimbat, am observat si eu, chiar si rudele act parca le cer ceva.

Se feresc de mine, nici la E-mail nu raspund, au schimbat si numarul de telefon sa nu le deranjez.   N-au nimic de facut, sint pensionari cu toti si mai invarsta ca mine.

Nu bat la usa nimanui, nu cer de mancare, stau in hoteluri oriunde merg, inchiriez masina, doar sa ne vedem mi-ar fi placut.   

Nu critic ca nu s-a sters praful si totusi m-au si sters de pe lista de prieteni din FB.   Caractere de low class oameni, vor muri tot asa in singuratate cum sint gasiti si pe aici in casele private doar oase ce n-au mancat cainii, ca stapanii demult erau digerati deja.   S-a raportat ca nu era ce sa bage politistii in acel sac negru la fara locului.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Cred ca e o chestie de vârstă. Zic asta ca și mie mi se întâmpla la fel pe vremea conexiunilor. Acum nu mai vreau sa fac. Cred ca e înțelept, judecând din afara pe cei care au ajuns la înțelepciunea asta.

In rest de acord și cu Turcia. 

  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri
Acum 21 ore, Amarena a spus:

La noi plouă și bate vântălăul. Atât, altceva nu se întâmplă.

Nici aici nu se întâmplă mare lucru. 29 de grade la început de aprilie și au murit toate lalelele de căldură. :resent:

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

La mine trandafirii infloresc pentru a doua oara in acest sezon  :o:

Iar pe moment este aici specialistul care controleaza A/C ca asa se procedeaza inainte de fiecare noua folosinta ca este un aparat pentru incalzit si racit casa.  

Foarte curand va trebui sa trecem doar pe A/C ca ieri era teribil de cald, azi inca nu se arata ca pe weekend ne-au anuntat deja o scadere mare de temperatura.

O sa vedem mai tarziu, dar pan-atunci o sa mai dorm ca m-am trezit foarte devreme azi, pe la 5:30 dimineata.  

Am profitat de specialistu' ca-i foarte inalt ... sa-mi culeaga lamaile de pe pomi cate au mai ramas si sint 35 de bucati de diferite marimi, dar majoritatea sint cam mari.

O sa am preocupare pentru azi sa le razuiesc si sa le storc, zeama intra in congelator in "sticle" de plastic ca mai am zeama, aproape zilnic am de stors pentru cate cineva.

Luni am iar o extractie de implant si dentisul va primi 1 litru de zeama de lamaie super bun si 1 litru de Sirop de Coacaze Negre.   Ne cunoastem de peste 20 de ani.  

Sint 28*C deja pe la mine la orele 10:30 AM Vineri dimineata, 32*C este prevazut de alti sprcialisti pentru ziua de azi.

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Eu n-am prieteni, n-am conexiuni, n-am fini, n-am nași, n-am obligații de genul ăsta. Mă mai întreabă o prietenă din România dacă mai trăiesc, din când în când, ne hăhăim două ore la telefon și gata. Dar nu-mi place să stau la telefon, nu sun niciodată pe nimeni și nu-mi place să mă sune, că mă țin din treabă. Nu-s defectă, nu-s acrită, îmi văd de ale mele, mă bucur de viață. Oamenii se plâng și sunt negativi, nu mai am răbdare să susțin moral pe nimeni, evit interacțiunile cu cei care mă caută doar să mi se plângă. Sunt fericită în bula mea, momentan. Ce-o mai fi, om mai vedea, cum zice maică-mea. 

  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Deja sint 34*C la orele 3:00 PM  :cool: dar e numai pentru cateva ore, nu face pagube materiale sau umane inca atat caldura in Phoenix.

La maghiari,  "nași si fini" nu au roluri asa de sfinte ca la ortodoxii din Bucuresti si nu stiu pana unde se intinde acel teritoriu, dar am ramas surprinsa cand am auzit ca se saruta mainile lor si se dau "Plocoane" si sint considerati afara din Lumea asta de importanti.  N-as fi semnat pentru asa o relatie umana niciodata!!!   Sint martori la casatorii si cu asta, basta!!!

PRieteni nici eu n-am avut in viata mea, insa multi si multe s-au declarat ca aveam aceasta relatie, dar m-am convins ca doar pana le ajutam sa-si rezolve cate ceva ca nu intelegeau engleza.  Pe cateva familii le-am obligat sa devina Cetateni ca altfel ajungeau foarte rau, ca niste pocaiti asa le-a tinut sub stapanire.   Nu le-am cerut nimic niciodata, nu m-am intresat ce-i cu ei, nu ma intereseaza, insa aveam si rude aici, mai veneau si din Europa la mine si le duceam la plimbare prin Westul America.  

Fiul lui sora mea din ultima casatorie, iar 3 alti copiii adulti din prima casatorie, primul s-a nascut pe 10 Ianuarie 1970 iar al 4-lea de Craciun 1980, le-am platit existenta lor pana la moartea ei acum 5 ani, nu le-am amintit niciodata.   Ea ma mintea, precis fortat de ei, ca are de cumparat medicamente de 500 de dolari lunar, dar s-a scapat odata chiar cu putina vreme inainte sa moara ca fiecare-si primeste COTA din banii ce-i trimit, 4 copiii + sotul cate 100 de dolari, plus si din banii din care traiau bine.   Am anuntat ca nu mai trimit NIMIC, si ea a murit imediat, cred ca el l-a lovit pe cap, ea avea doar o mare pata neagra pe cap.    El deloc nu era multumit cu mine, voia sa devina milionar din banii mei.   Copiii locuiesc la Bucuresti, ei langa Slobozia in ultimii ani.  Cu primii 3 ea avea doar tangenta, el nu voia sa le vada.  Din 1994 vara, nici cu mine nu comunicau primii 3, dar si atunci mi se adresau urat, in acel fel nu accept pe nimeni ca eu nu folosesc cuvintele alea romanesti/tiganesti.   Cam atat ar fi rudele mele directe, din familia in care m-am nascut. 

Verisorii mei inca in viata, copiii surorilor tatalui sau a lui mama e alta poveste, ei sint maghiari si educati, ca si-au mai pierdut mintile, recent, este din cauza varstei sau din nastere sau alte momente de stress, la fel sint povesti diferite.   Cativa din ei traiesc aici in State, chiar si in Phoenix.

Rezist eu si fara ei, dar eu mereu am avut timp pentru ei ... iar acum trebuie sa le scot din memoria mea.  Precis si asta este doar o pagina din viata umana prin care trecem. 

Pe langa asta, multi din comunitatea maghiara daca le salut, se uita ca magarul/vitelul la poarta noua ca NU ma recunosc, mi-au spus, desi sint mult mai tineri ca mine.   

In copilarie nu prea aveam tangenta cu verisorii ca locuiau la Budapest, Oradea, Cluj, Timisoara, Arad, Gheorgheni, Targu-Mures.  Nu era vina mea ca nu am dezvoltat o mare relatie.

Ne vedeam foarte rar, de mari evenimente, Craciun sau Paste sau daca murea cineva.  Daca voi mai avea ocazia sa ma sune careva, le voi raspunde ca nu le recunosc!!!

Chiar si pe vreme de Covid suna telefonul mai mult decat zilele astea.   

S-a facut deja 35*C in curtea mea ca nu este deloc miscare de aer, nici avioane nu circula in zona din cauza muntelui decat cele Prezidentiale in acele rare ocazii cateodata, ca aterizeaza pe un aeroport militar mic in centrul orasului.    Pe vremuri a fost marginea orasului, departe de Centrul de atunci prin anii '30.      

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Am fost intr-un magazin si la iesire dupa ce am platit se merge incet ca sint multe csse si vad deodata ca una isi deschide gura dar nu casca ... in secunda urmatoare URLA una de crapa si muntii ... a pornit nasterea, nu stiu cum sa ma exprim ... era sa lesin ca eu nu pot sa vad nici sange, dar unu m-a ridicat si m-a scos de acolo si ma invita la bar-ul apropiat!!!  :surrender:

Abia am revenit ...  in gluma a zis sa nu fie 2 pacienti pentru Salvare.    E una din acele intamplari ca trecerea Meteorului Halley, odata la 75 - 79 de ani. 

 

 

 

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Se pare că a fost o greșeală de comunicare datorată oboselii ambelor părți și presiunii timpului, s-a rezolvat totul după o discuție lungă, când un om stăruie să își explice acțiunile și acceptă să se pună în situația mea, mă câștigă de partea lui, dar asemenea oameni sunt pe cale de dispariție. Nu am nici eu vreo legătură deosebită cu rudele, nu am vrut nași față de care să am obligații, nici vorbă să am fini. Ieri chiar am reîntâlnit o persoană cu care nu mai vorbisem de multă vreme și cu care am simțit instant o conexiune profundă și niciun semnal de alarmă nu s-a declanșat (asta e ceva extrem de rarisim la mine, recunosc că am devenit paranoica,  orice semnal, cât de mic, mă îndepărtează rapid). Mi-ar plăcea să o reîntâlnesc mai des, dar obligațiile amândurora nu cred că ne vor permite asta prea curând. Chiar și-așa, reîntâlnirea a fost ca o mică sărbătoare. În rest, nici eu nu vorbesc la telefon decât să rezolv chestiile personale și când gătesc, cu căștile în urechi, cu un coleg de serviciu căruia încerc să îi ridic moralul, dar se pare că nu prea am cui, nu îmi plac oamenii care se plâng la infinit și nu iau nicio măsură pentru a-și îmbunătăți situația, din punctul meu de vedere nu există decât două variante: îți accepți situația și taci sau nu îți convine ceva, faci tot posibilul să schimbi, nu consider că am cu el vreo conexiune, doar vorbim . Prin urmare, se pare că nu sunt pierdută pentru umanitate definitiv, există 4 persoane cu care pot spune că am conexiunile pe care mi le-am dorit întotdeauna de la oameni și sunt suficiente, mai multe nu îmi doresc, nu-mi place aglomerația :) . Pe de altă parte, singurătatea nu e o opțiune care să mă sperie, mă simt extraordinar de bine când fac lucruri singură, iar când spun singură o spun la modul absolut, nu îmi trebuie niciun fel de însoțitor ca să călătoresc, să plec într-o altă țară unde să petrec timp de calitate, îmi sunt suficientă eu însămi. 

  • Like 1

Partajează acest post


Link spre post
Distribuie pe alte site-uri

Creează un cont sau autentifică-te pentru a adăuga comentariu

Trebuie să fi un membru pentru a putea lăsa un comentariu.

Creează un cont

Înregistrează-te pentru un nou cont în comunitatea nostră. Este simplu!

Înregistrează un nou cont

Autentificare

Ai deja un cont? Autentifică-te aici.

Autentifică-te acum

×