Început de Kleopatrah, Mar 23 iun 2020 · 50 răspunsuri · 4.946 vizualizări
Stu' a scris:Daca omul nu ar suferi, nu ar evolua.
Corect. De fapt orice trăire, fie că o înregistrăm ca suferință, bucurie, dezamăgire, extaz, frică, tristețe, dragoste etc., e un pas spre evoluție.
De exemplu:
Azi sunt îndrăgostit.
E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Cat de frumos ai intrupat ideea :)
Stu' a scris:Daca omul nu ar suferi, nu ar evolua.
Nu sunt de acord.
Am mai ridicat problema asta mai demult, pe alt topic, de ce este suferinta asta atat de ridicata in slavi, ca factor care contribuie la evolutie? De ce ne mintim pe noi insine cu asta? Cum sa evoluezi cand tu te zbati pentru probleme bazice, pentru propria existenta, cand esti lovit in mod repetat de soarta de nu mai apuci sa scoti capul la suprafata?
M-am referita suferinta spirituala..
Enki a scris:Nu sunt de acord.
Am mai ridicat problema asta mai demult, pe alt topic, de ce este suferinta asta atat de ridicata in slavi, ca factor care contribuie la evolutie? De ce ne mintim pe noi insine cu asta? Cum sa evoluezi cand tu te zbati pentru probleme bazice, pentru propria existenta, cand esti lovit in mod repetat de soarta de nu mai apuci sa scoti capul la suprafata?
Nu este ridicată în slăvi. E doar un fapt. O să ajungi și tu să suferi, stai liniștită.
Cum spuneam, e doar o trăire, printe altele, alături de bucurie, extaz, frică, dezamăgire, dragoste și altele, și ca orice trăire contribuie din plin la evoluție.
Editat Mar 14 iul 2020 23:45
Ba da, este ridicata in slavi, de catre cei cu inclinatii spirituale ca fiind aducatoare de evolutie, de catre cei mai simpluti, mai religiosi, ca aducatoare de mantuire.
Nu stiu Stu la ce te referi ca fiind suferinta spirituala, care duce la evolutie. un exemplu m-ar ajuta. Eu din ce am vazut peste tot suferinta, spirituala sau fizica, a dus la abrutizare, sau la renuntare, nu te lasa sa respiri, nu ai cum sa evoluezi cand tot ce faci e sa lupti sa nu te scufunzi.
Editat Mar 14 iul 2020 23:52
De exemplu, lupta cu tine de a deveni mai bun.Munca. Straduinta. Sacrificiul.
De a deveni mai implicat, cand ceilalti se plang ca ii neglijezi.
De a fi mai rabdator cu cei din jur.
De a ierta mai mult.
De a fi mai performant intr-un anumit domeniu.
Orice lupta aduce suferinta la pachet.
Si cand iubesti, pe alocuri suferi. De exemplu, cand sufera omul de langa tine. Dar acea suferinta de multe ori iti da o forta nebanuita sa lupti.
Editat Mar 14 iul 2020 23:55
Enki a scris:Ba da, este ridicata in slavi, de catre cei cu inclinatii spirituale ca fiind aducatoare de evolutie, de catre cei mai simpluti, mai religiosi, ca aducatoare de mantuire.
Nu stiu Stu la ce te referi ca fiind suferinta spirituala, care duce la evolutie. un exemplu m-ar ajuta. Eu din ce am vazut peste tot suferinta, spirituala sau fizica, a dus la abrutizare, la renuntare, nu te lasa sa respiri, nu ai cum sa evoluezi cand tot ce faci e sa lupti sa nu te scufunzi.
Bun. Noi aici n-o ridicăm în slăvi, ci doar o menționăm ca fapt, printre altele, alături de alte trăiri. Suferința există, deci nu putem s-o escamotăm. N-o ridicăm în slăvi, doar o menționăm.
Stu' a scris:De exemplu, lupta cu tine de a deveni mai bun.
De a deveni mai implicat, cand ceilalti se plang ca ii neglijezi.
De a fii mai rabdator cu cei din jur.
De a ierta mai mult.
De a fii mai performant intr-un anumit domeniu.
Orice lupta aduce suferinta la pachet.
Si cand iubesti, pe alocuri suferi. De exemplu, cand sufera omul de langa tine. Dar acea suferinta de multe ori iti da o forta nebanuita sa lupti.
Daca lupti cu tine pentru a deveni mai bun, esti deja evoluat, pentru ca esti constient de nivelul tau si nu esti multumit de el. Performanta intr-un anumit domeniu tine de profesionalism, credeam ca te referi la vreo evolutie spirituala, ceva.
Rabdarea mai multa si iertatul mai mult nu le vad ca semne de evoluare, le vad ca o renuntare la persoana ta in favoarea celorlalti - in primul rand, si le asociez cu lipsa de respect fata de propria persoana. Complexul de mama ranitilor, si care se aplica si mai jos.
Neglijarea celor din jur, depinde de cine este vorba. Sunt cercuri concentrice de importanta, te focalizezi pe persoanele care sunt in cercurile interioare, nu trebuie sa iti raspandesti atentia si implicarea pe o raza de o suta kilometri. Si atentie, aceasta implicare trebuie sa inceapa in primul rand din propria casa, degeaba te implici in cercul exterior nr xxx daca pe cercul 0, cel mai apropiat, il ignori.
In fine, sunt obosita, nu stiu daca se intelege ce am vrut sa zic, azi am avut o zi lunga rau de tot.:)
Editat Mie 15 iul 2020 00:06
Vriies a scris:Bun. Noi aici n-o ridicăm în slăvi, ci doar o menționăm ca fapt, printre altele, alături de alte trăiri. Suferința există, deci nu putem s-o escamotăm. N-o ridicăm în slăvi, doar o menționăm.
Si la mine era folosit doar ca expresie ridicatul in slavi. Ce voiam sa zic e ca suferinta e vazuta ca ceva care aduce lucruri pozitive.
Editat Mie 15 iul 2020 00:08