Ideea cu suferinta este ca te invata sa apreciezi mai mult normalul
De aceea este vazuta, in mod eronat, ca un catalizator al progresului.
Bine ca e de filosofat si cu normalul acesta. Pentru ca intr-adevar, avem niste lucruri de baza care ni se cuvin, pornind de la apa, aer, energie, viata, corp, etc. Si e ok sa te intrebi cum au aparut, au aparut singure, le-a facut cineva, de ce le-am primit moca si altele.
Pericolul e cand vin indivizi care pretind ca trebuie sa dai ceva inapoi pentru orice, si se face confuzie intre aprecierea CORECTA a normalului si SUPRAAPRECIEREA lui.
Offtopic: Vriies, nu am stiut de matusa ta, acum dimineata am citit postarea in care spuneai ca nu mai este printre noi. Nu stiu daca esti in Constanta sau nu, dar cudat este ca azinoapte am visat ca mersesem la matusa mea din Constanta pe care nu am mai vazut-o demult in real. Deci am visat ca ii vizitasem, plecasem de la ei si ma indreptam spre tren cand deodata , pe drum, realizez ca nu am nici rucsacul nici telefonul la mine. Incepusem sa ma panichez gandindu-ma ca trebuie sa ma intorc sa le iau, ca le uitasem, dar stiind ca matusa mi-a zis ca pleaca de acasa cautam o persoana sa rog sa imi dea telefonul sa o sun, chinuindu-ma in acelasi timp sa imi reamintesc numarul ei si cand am gasit un om si ma indreptam spre el sa il rog sa imi dea telefonul, m-am trezit ca prin farmec cu telefonul in mana si cu ruscacul in spate. Faza e ca de obicei cand se intampla chestii din astea in vis realizez ca visez dar acum nu am realizat si a fost un sentiment ciudat. Cand am citit si postarea ta azi dimineata si mi-am adus aminte ca tu stai in Constanta, am zis ups....