Echilibrul mai mult decat balanta bine-rau

Daca ai citi Caesar Messiah de Joseph Atwill, aceste ciudatenii s-ar explica usor. Autorul demonstreaza ca evangheliile au fost scrise de Iosif Flaviu, evreu romanizat. Acesta isi invinuia propriul popor ca a fost dus in rascoala contra romanilor de catre farisei, saduchei, institutie de care apartineau schimbatorii de bani din templu, si astfel au dus la distrugerea poporului evreu. Asa ca i-a invinuit cu putere ca erau rai si corupti. De aceea arhetipalul personaj Iisus da cu biciul pe negustorii din templu, acuza fariseii, etc. Fariseii in realitate erau exponentii dorintei de libertate a evreilor. Dar Iosif era si romanizat, ba chiar intelectualul de casa al familiei imparatului Vespasian, si al viitorilor imparati Titus si Domitian. Asadar, el pune pe personajul Iisus sa proclame "iubeste pe dusmanul tau", pentru ca se adresa evreilor, le cerea sa iubeasca pe dusmanii lor, romanii invadatori. Si le mai cerea asta si popoarelor ocupate de romani, si sclavilor subjugati de sclavagistii romani. Numai asa se inteleg contradictiile din aceste facaturi de carti.

Ideile de acest fel( iubire pentru toti) se regasesc si in manuscrisele esenienilor cu zeci de ani inaintea lui Isus. Si cred ca sunt mult mai vechi. Ideea iubirii ca mod de viata a fost probabil sustinuta si intretinuta de acea mare majoritate a celor slabi si multi, a caror viata nu a contat prea mult atatea mii de ani. De aceea cred eu ca totusi crestinismul este religia a carei aparitie era de mult asteptata.

Ce este foarte ciudat in legatura cu Josephus Flavius, este faptul ca singura referire pe care o face in cartile lui la Isus, este in Antichitati iudaice, referire despre care exegetii recunosc ca este o insertie tarzie in textul original. De ce nu a scris nimic despre Isus  in cartile lui si de ce ar face asta fara sa-si aroge dreptul de autor, asa cum ar face oricine?

Văd că a intervenit religia în discuție (cum altfel?). Nu comentez pe marginea aspectului religios, privesc direct spre noțiunea de "echilibru" universal.

Pot să spun că nu-s prea optimist. Eu văd lucrurile într-un mod simplist, deși am rude la oraș. 

So, întunericul și frigul sunt cele două chestii care nu au trebuit create, ci au existat mereu. Nu zic eu, zic oamenii mai deștepți ca mine.

Pornind de la întuneric+frig = nasol, a apărut lumină+căldură = mișto.

Chestia e că echilibrul e compromis din start, din moment ce nasolul există pur și simplu, dar miștoul are resurse limitate.

Iar în ceea ce privește echilibrul comportamental, totul se limitează la adaptare și supraviețuire. "Împăratul muștelor" e un exemplu bun. 

gargbird a scris:

Pornind de la întuneric+frig = nasol, a apărut lumină+căldură = mișto.

Chestia e că echilibrul e compromis din start, din moment ce nasolul există pur și simplu, dar miștoul are resurse limitate.

Pornind de la aceasta teorie, putem trage concluzie ca oricand, din intuneric poate sa apara lumina?

Daca da, cum putem favoriza/precipita aceasta transformare?

La nivel universal nu putem.

La nivel uman, prin educație și reguli.

Atata timp cat vor exista lupta pentru supravietuire si implicit pentru resurse, la care putem aduga sexualitatea si instinctul de reproducere, echilibrul va fi alterat de agresivitate, cruzime si rautate.

Suntem constransi de conditii pe care deocamdata nu le putem depasi. Se incearca de vreo doua decade o noua ordine, care nu este decat un experiment care va esua si ne va lasa cu frustrari mai mari decat cele pe care a vrut sa le atenueze.

Kleopatrah a scris:

E clar ceva inteles gresit si perpetuat pentru ca unora le convenea

Ce sens avea sa spuna cineva sa iti ierti dusmanul ( dusmanul fiind cineva exterior care iti vrea raul) si dupa aceea sa ii ia la omor pe vanzatorii si negutatorii din templu?

Subscriu

Conceptul ăsta de echilibru a fost cunoscut și promovat în mai toate filosofiile și școlile spirituale din vechime. Ei știau că echilibrul natural, în ciuda tuturor jocurilor diverselor forțe, așa cum ne apar, există dintotdeauna și l-au exprimat prin diverse simboluri sau propoziții scurte.

De exemplu, taoiștii și l-au reprezentat prin celebrul simbol :

Yin-Yang

Vechii greci, pe de altă parte, aveau scris pe frontispiciul templului din Delphimeden agan, care se traduce simplu prin nimic prea mult.

Daca omul nu ar suferi, nu ar evolua.

Poate ca echilibrul nostru inteles in mod conventional este , de fapt, pluridimensional si imposibil de inteles in mod conventional.

Poate acel Tata atotputernic este atotputernic doar acolo unde exista un sens existent intreg, rotund, pe care noi nu il putem cuprinde cu mintea sau gandul.

Poate ca binele absolut este echilibrul dintre binele relativ si raul relativ.