Dureroasa cadere

Fiero, este foarte corect ce spui, insa e cam greu sa ne controlam gindurile. Singurul mod prin care putem face asta este sa ne tinem cit mai mult mintea ocupata cu altceva, dar nici asta nu functioneaza intotdeauna.

Colin, fiecare are nevoie de un anumit timp pentru a se vindeca. Acorda-ti acel timp pentru ca oricum nu prea ai cum sa grabesti lucrurile. De asemenea incearca sa accepti tot ce s-a intimplat in trecut ... cu bune si cu rele ... dar mai ales cu rele.

King, nu trebuie sa ignori raul care s-a intimplat in trecut si sa te prefaci ca acesta nu a existat, ci trebuie sa il accepti, asa cum trebuie sa accepti si faptul ca trecutul este trecut si nu mai poate fi schimbat.

A ierta pe cineva nu inseamna ca uiti sau ignori cum s-a purtat acea persoana, nu inseamna sa gasesti justificari faptelor ei si nici nu inseamna impacare. Iertarea nu are legatura cu modul in care s-a purtat respectiva persoana, ci este doar alegerea ta si modul tau de a merge inainte si a te detasa de trecut.

     Privit la modul pragmatic, memoria este una dintre calitatile cele mai valoroase pe care le are fiinta umana. Mie mi-e greu sa ignor trecutul si sa am o memorie selectiva. Daca am fi ignorat trecutul, daca am fi trait ca specie permanent in prezent, am fi inca in epoca pietrei. Tot ce e valoros acum se bazeaza pe munca, pe stradania multora, pe ce s-a construit in trecut, pe ce s-a gandit...

     Chiar si o relatie se construieste astfel, e o constructie alcatuita din toate lucrurile frumoase si mai putin frumoase care s-au petrecut in ea. Amnezia e buna, dar ar trebui sa functioneze doar in ce priveste lucrurile mai putin frumoase.

     Sunt lucruri ireversibile in viata, altele decat moartea. Si printre ele este si pierderea unei iubiri si a fiintei care te-a iubit...

     Nu am sa ma plang acum de volatilitatea sentimentelor umane, dar este formidabil cum iubirea unei femei se poate evapora ca eterul...

     Nu am sa spun nici ca nu am gresit. Pentru ca am gresit. Sunt primul care recunoaste asta.

     Sper ca  povestea asta poate ajuta cel putin o persoana sa evite o suferinta lunga si inutila... vine un moment in care orice ai spune sau ai incerca sa faci, va folosi doar ca sa iti ruineze demnitatea si sa-ti distruga stima de sine.

      Nu va rugati de femeia care pleaca, nu-i mai dati telefon, nu-i mai scrieti. Cand va spune ca nu mai vrea sa se intalneasca cu tine, ea deja a rupt de ceva vreme cu tine in mintea ei, fara ca tu sa stii, pentru ca ai ignorat semnalele pe care ti le-a transmis. Trebuie sa te retragi cu restul de stima de sine pe care-l mai ai si sa nu ii mai spui nici un cuvant niciodata. Daca a rupt cu tine ca sa plece cu altul pe care-l avea pregatit dinainte, nu te respecta, nu te iubeste si nu vrea sa mai repare nimic. Prin urmare, orice ai face este inutil.

     Faza aia cu las-o sa plece, daca e a ta se va intoarce e bullshit. Daca era a ta, nu pleca... Cine te iubeste, tine cu dintii de tine si nu pleaca "ca sa te testeze", ca sa vada cum te tarasti pe burta ca sa-ti ceri iertare.

Exista o fereastra de timp in care o persoana este trup si suflet cu tine. Tot ce doresti de la ea, tot ce vrei sa-i spui, tot ce vrei sa faci cu ea prin care sa-ti arati aprecierea si dragostea pentru ea trebuie facut si spus in acea fereastra de timp. Altfel o vei pierde pentru totdeauna. In epoca asta nebuna, timpul nu mai are rabdare, ca sa-l citez pe Marin Preda.

-Colin- a scris:

Exista o fereastra de timp in care o persoana este trup si suflet cu tine. Tot ce doresti de la ea, tot ce vrei sa-i spui, tot ce vrei sa faci cu ea prin care sa-ti arati aprecierea si dragostea pentru ea trebuie facut si spus in acea fereastra de timp. Altfel o vei pierde pentru totdeauna. In epoca asta nebuna, timpul nu mai are rabdare, ca sa-l citez pe Marin Preda.

Asta poate fi adevarat in unele cazuri, dar cu siguranta nu inseamna ca trebuie sa-i cumperi un inel pentru ca ea vrea repede, acum, imediat sa se casatoreasca.

Gaslight a scris:

King, nu trebuie sa ignori raul care s-a intimplat in trecut si sa te prefaci ca acesta nu a existat, ci trebuie sa il accepti, asa cum trebuie sa accepti si faptul ca trecutul este trecut si nu mai poate fi schimbat.    A ierta pe cineva nu inseamna ca uiti sau ignori cum s-a purtat acea persoana, nu inseamna sa gasesti justificari faptelor ei si nici nu inseamna impacare. Iertarea nu are legatura cu modul in care s-a purtat respectiva persoana, ci este doar alegerea ta si modul tau de a merge inainte si a te detasa de trecut.

Total gresita conceptie despre viata!!!   Cand numai trecutul morfoleste toata ziua cineva, n-are viata!!!   Traieste in vise si nu cu picioarele pe Pamant, nu se poti dezlipi de ce i-sa intamplat, desigur nu gaseste ea/el NIMIC in viata care trece pe langa.   Innebuneste incet dar nu-si da seama.  Daca se mai preocupa si iertarea, impacarea cu sine si altii este dus prea departe de lumea asta.   Ori ce trecut dureros trebuie pus cat mai departe de activitatea zilnica, altfel viata n-are calitate!!!  Asta e valabil la toata lumea indiferent de ce experienta negativa a avut in viata.   

Eu nu spun sa traiesti in trecut, ci spun sa nu uiti cum s-a purtat acea persoana pentru ca s-ar putea ca peste un timp sa revina in viata ta si sa se poarte la fel. Mai simplu spus: forgive but don't forget.

King1 a scris:

Asta o va face destul de greu pana ce nu e impacat cu trecutul, si din pacate nu il poti reteza asa usor. Impacarea, resemnarea cu ce a fost aduc cu sine mai repede indiferenta decat o incercare brusca de trezire la realitate.

Ma refeream mai cu seama la metoda, in fond ignorarea raului din trecut e punctul comun al replicilor :) Dar poate ai dreptate, e greu sa mergi mai departe doar cu experientele placute cand cele urate le coplesesc pe acestea de dinainte.

Nu, King, trezirea oricum se intampla, a te impaca cu ceea ce descoperi dupa ea e foarte greu, asa e, necesita eforturi permanente si orice pas inapoi poate impiedica procesul de vindecare atunci cand, asa cum spui tu, esti coplesit de suferinta provocata de experientele urate. Oricat de frumos ti-ai aminti de o persoana, in cele din urma, lipsa persoanei respective tot la experientele urate te arunca. Te inchizi intr-un cerc din care nu mai ai scapare.

gargbird a scris:

Ce misto!

Multi din cei care raspund la acest topic nu fac altceva decat sa-si dea raspunsuri posibile la problemele lor.

Nu ca asta ar fi o chestie rea,  dimpotriva.

E ca o consultatie la psiholog, doar ca e gratis.

Ai intuit bine, iar asa e si firesc, niciun om, oricat de mult i-ar placea sa creada ca nu-i asa, nu poate da dovada de obiectivitate maxima, cand apreciaza situatia altuia el se raporteaza la fostele lui experiente sau la experientele altora la care el a asistat ca martor. 

Gaslight a scris:

Fiero, este foarte corect ce spui, insa e cam greu sa ne controlam gindurile. Singurul mod prin care putem face asta este sa ne tinem cit mai mult mintea ocupata cu altceva, dar nici asta nu functioneaza intotdeauna.

Da, e foarte greu, nu suntem calculatoare sa ne putem reseta memoria si sa mergem senini mai departe, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, insa e pacat sa nu faci tot ce tine de tine pt. a-ti fi bine, iar asta inseamna si inveti sa iti educi modul de a gandi.

-Colin- a scris:

     Privit la modul pragmatic, memoria este una dintre calitatile cele mai valoroase pe care le are fiinta umana. Mie mi-e greu sa ignor trecutul si sa am o memorie selectiva. Daca am fi ignorat trecutul, daca am fi trait ca specie permanent in prezent, am fi inca in epoca pietrei. Tot ce e valoros acum se bazeaza pe munca, pe stradania multora, pe ce s-a construit in trecut, pe ce s-a gandit...

     Chiar si o relatie se construieste astfel, e o constructie alcatuita din toate lucrurile frumoase si mai putin frumoase care s-au petrecut in ea. Amnezia e buna, dar ar trebui sa functioneze doar in ce priveste lucrurile mai putin frumoase.

     Sunt lucruri ireversibile in viata, altele decat moartea. Si printre ele este si pierderea unei iubiri si a fiintei care te-a iubit...

     Nu am sa ma plang acum de volatilitatea sentimentelor umane, dar este formidabil cum iubirea unei femei se poate evapora ca eterul...

     Nu am sa spun nici ca nu am gresit. Pentru ca am gresit. Sunt primul care recunoaste asta.

     Sper ca  povestea asta poate ajuta cel putin o persoana sa evite o suferinta lunga si inutila... vine un moment in care orice ai spune sau ai incerca sa faci, va folosi doar ca sa iti ruineze demnitatea si sa-ti distruga stima de sine.

      Nu va rugati de femeia care pleaca, nu-i mai dati telefon, nu-i mai scrieti. Cand va spune ca nu mai vrea sa se intalneasca cu tine, ea deja a rupt de ceva vreme cu tine in mintea ei, fara ca tu sa stii, pentru ca ai ignorat semnalele pe care ti le-a transmis. Trebuie sa te retragi cu restul de stima de sine pe care-l mai ai si sa nu ii mai spui nici un cuvant niciodata. Daca a rupt cu tine ca sa plece cu altul pe care-l avea pregatit dinainte, nu te respecta, nu te iubeste si nu vrea sa mai repare nimic. Prin urmare, orice ai face este inutil.

     Faza aia cu las-o sa plece, daca e a ta se va intoarce e bullshit. Daca era a ta, nu pleca... Cine te iubeste, tine cu dintii de tine si nu pleaca "ca sa te testeze", ca sa vada cum te tarasti pe burta ca sa-ti ceri iertare.

Exista o fereastra de timp in care o persoana este trup si suflet cu tine. Tot ce doresti de la ea, tot ce vrei sa-i spui, tot ce vrei sa faci cu ea prin care sa-ti arati aprecierea si dragostea pentru ea trebuie facut si spus in acea fereastra de timp. Altfel o vei pierde pentru totdeauna. In epoca asta nebuna, timpul nu mai are rabdare, ca sa-l citez pe Marin Preda.

Faptul ca poti sa privesti situatia ta pragmatic, desi suferi foarte tare, zic eu ca e un pas inainte. Ai descris foarte frumos situatia ta. Mi-a placut indeosebi partea in care ai facut referire la demnitate (respectul de sine). Intr-o relatie am sustinut intotdeauna ca n-are ce cauta orgoliul, ca nimic din ceea ce faci pt. celalalt sau pt. tine atunci cand te raportezi la celalalt nu trebuie sa ti se para injositor, insa mai cred ca, orice ai face, nu trebuie sa iti pierzi demnitatea. Daca e evident ca celalalt nu te mai vrea (nu conteaza care-s motivele lui) oricat de greu ti-ar fi sa accepti asta, trebuie sa ii respecti decizia, altfel insistenta de a-l tine alaturi te va face sa semeni cu un nebun hartuitor si stima de sine se va duce pe apa sambetei.

     Ca sa fim cinstiti, nu mai exista nici un respect in momentul in care, dupa ce o femeie s-a culcat cu tine, ti-a spus ca te iubeste si ai fost pentru ea totul, isi gaseste pe altul cu care sa se culce, sa-i spuna ca-l iubeste si sa fie pentru ea totul.

     Prin urmare, nemaexistand respect, orice este posibil. Singurul lucru care previne scandalul, este faptul ca cel lasat in urma intelege ca nu mai are rost sa investeasca sentimente, timp si afectiune intr-un tradator. Un tradator ramane un tradator, indiferent de justificarile si motivele pe care le invoca.

     Este pana la urma rezultatul manipularii psihologice al unei societati consumiste in care omul nu mai prezinta valoare si este doar un obiect de consum, inlocuilbil oricand.

Daca tot nu doreai sa te căsătorești, nu înțeleg unde este supărarea.

Era obositoare, vorbea mult la telefon...

     Sentimentul ca nu am dat tot ce se putea pentru a face lucrurile sa mearga pe directia buna. Cat despre casatorie, e posibil sa fie o fobie a mea... sunt mai putin inclinat sa fac pasul asta, asa cum se intampla multor barbati.

-Colin- a scris:

     Ca sa fim cinstiti, nu mai exista nici un respect in momentul in care, dupa ce o femeie s-a culcat cu tine, ti-a spus ca te iubeste si ai fost pentru ea totul, isi gaseste pe altul cu care sa se culce, sa-i spuna ca-l iubeste si sa fie pentru ea totul.

     Prin urmare, nemaexistand respect, orice este posibil. Singurul lucru care previne scandalul, este faptul ca cel lasat in urma intelege ca nu mai are rost sa investeasca sentimente, timp si afectiune intr-un tradator. Un tradator ramane un tradator, indiferent de justificarile si motivele pe care le invoca.

     Este pana la urma rezultatul manipularii psihologice al unei societati consumiste in care omul nu mai prezinta valoare si este doar un obiect de consum, inlocuilbil oricand.

Colin, cand un om alege pe un altul asupra caruia sa isi reverse sentimentele, nu inseamna ca-i tradator, ci ca e incapabil sa i le mai ofere celui cu care este. Eu asa vad lucrurile, nu poti cere de unde nu-i. Cu ultima fraza sunt de acord, oamenii din ziua de astazi sunt superficiali, cand lucrurile nu se mai intampla dupa voia lor, renunta foarte usor la omul langa care sunt, chiar daca el n-are nicio vina, si isi cauta un altul. Si tot asa. Sentimentele lor, daca pot fi numite asa, dureaza doar atata timp cat le e bine langa omul repectiv, ei nu doresc sa precupeteasca vreun efort pt. a contribui la binele ala. Spoiala. Multe relatii rezista doar pt. ca partenerii nu au fost pusi cu adevarat in situatia de a face fata unor greutati, nu pt. ca cei doi parteneri ar fi deosebiti.